Tipuri de scaderi ale salariilor. Si un impact macro.

In ultimele 3 luni, de cand efectele crizei economice au devenit clare pentru toti, firmele si-au facut planuri de criza. Veniturile bugetate pentru 2009 au devenit dintr-o data incerte. Veniturile, prin natura lor, sunt mai incerte decat costurile: este mai usor sa tii costurile sub control decat veniturile.

De fapt, mai rapide decat firmele in a face planuri anti-criza au fost familiile. Ca urmare, vanzarile de bunuri de folosinta indelungata au scazut dramatic (vezi evolutia vanzarilor de automobile). Familiile au realizat destul de repede ca a crescut incertitudinea in ceea ce priveste viitoarele salarii. Si pe buna dreptate.

Multe firme isi inchid portile, ca atare angajatii devin someri. Alte firme au inceput sa concedieze parte din angajati.

Probabil insa ca, la inceput de criza, este mai bine, acolo unde poti, sa nu dai oameni afara ci sa-i pastrezi, chiar daca pe un salariu mai mic. Pentru ca economia si-ar putea reveni catre sfarsitul anului si, in plus, o firma care isi mentine angajatii va putea atrage mai usor resurse si in conditii normale ale economiei.

Iata cateva tipuri de scaderi ale salariilor observate in ultima vreme:

1. Multe alte firme isi reduc activitatea: multi angajati nu mai lucreaza cu norma intreaga, si primesc 75% sau 85% din salariu, in orice caz nu 100%.

2. Alte firme, desi angajatii lucreaza acelasi numar de ore ca in 2008, incep sa anunte reduceri de salarii pentru 2009 chiar de pana la 20%. Motivul ar fi ca desi productia este la acelasi nivel ca in 2008, totusi preturile de vanzare au scazut semnificativ.

3. Alte firme au anuntat o inghetare a salariilor. Dar, in conditiile in care inflatia preconizata pentru 2009 este de 5,8% (conform indicilor Jeopardy, 5,3% conform ultimelor planuri ale guvernului), angajatii cu salariu nemodificat (sau, ca sa fim optimisti, cu crestere de 0% 🙂 ) pierd in termeni reali.

4. Anumite firme au salariile in euro sau cel putin managementul are salariile in euro. In conditiile in care euro se apreciaza in raport cu leul, acesti angajati par a fi cei mai castigati. Insa doar pe termen scurt. Cu costuri din ce in ce mai ridicate, firmele cu salariile in euro vor pierde cel mai rapid din competitivitate si din profitabilitate. Insa si aceste firme (si nu numai) pot adopta metode mai subtile de scadere a salariilor: se pot face promovari fara marire corespunzatoare de salariu sau se ingheata angajarile chiar daca vor pleca oameni din firma, astfel incat responsabilitatile celor ramasi cresc, fara o crestere a salariului.

Evident, aceste scaderi ale salariilor nu sunt ultima arma de reducere a cheltuielilor. Daca va persista aceasta criza economica, chiar si cele mai bune firme vor incepe sa-si reduca numarul de angajati.

Ceea ce toate firmele au inteles este faptul ca pana si o inghetare a salariilor in 2009 la nivelul lui decembrie 2008 se poate traduce intr-o pierdere de productivitate fata de anul precedent. Astfel, daca inflatia creste in 2009 cu 6% iar PIB cu 2%, asta inseamna ca, in medie, o firma isi va mari veniturile in lei cu 8% in 2009 fata de 2008. Cum cresterea salariului mediu in 2008 a fost de peste 20%, asta inseamna ca un salariu lunar in 2009 identic cu cel din decembrie 2008 se traduce in cheltuieli cu salariile pe 2009 cu aproximativ 10% mai mari decat in 2008. Iar 10% este mai mare decat cresterea cu 8% a veniturilor, deci firmele pierd din productivitate.

Famillile isi reduc cheltuielile pentru ca sunt prudente si isi urmaresc propriul interes. Firmele isi reduc cheltuielile (nu numai salariile, dar practic toate contractele par a fi din nou supuse negocierilor si renegocierilor) pentru ca sunt prudente si isi urmaresc propriul interes. Iar atunci cand atat familiile cat si firmele isi reduc cheltuielile (si activitatile), cresterea economica, chiar si de 2% pare o iluzie. Iar atunci cand familiile si firmele isi reduc costurile, o inflatie de 6% pare sa fie extrem de ridicata, deflatia devenind riscul pentru economie (de ex. inflatia in noiembrie 2008 a fost de 0,32%, inflatia in decembrie 2008 a fost de 0,23%).

Atunci cand salariile scad, cand preturile de vanzare scad, cand profiturile scad, evident ca si veniturile bugetare (din taxe si impozite) devin din ce in ce mai incerte. Statul insa nu isi poate permite sa concedieze oameni pentru ca are si o responsabilitate sociala. Insa ce optiuni au autoritatile? Exista trei solutii:

1. Familiile si firmele isi reduc cheltuielile pentru ca este in interesul lor. Ele nu pot fi condamnate pentru impactul pe care fiecare in parte, insa cumulat, il aduc economiei. Insa aceste reduceri de costuri duc la o spirala care poate afecta din ce in ce mai mult economia, poate exista riscul unei recesiuni, chiar una prelungita si adanca. Statul poate face doua lucruri: sa scada taxele si impozitele si sa reduca dobanzile. In acest fel, le va fi mai usor familiilor si firmelor sa cheltuiasca mai mult si sa-si continue programele de investitii.

2. Spuneam mai sus ca statul nu poate da oameni afara (datorita responsabilitatii sociale in special in momente de criza) si nici nu poate sa accepte o scadere a castigurilor lor reale (din aceleasi motive enuntate mai sus). In acelasi timp, nu poate accepta nici o reducere a pensiilor reale. Insa, in aceste conditii de criza, cresterile salariale sau ale pensiilor mai mari decat rata inflatiei sunt inacceptabile, ar fi semne de iresponsabilitate.

Ma astept ca multi cititori (mai ales dintre cei cu un spirit proletar accentuat) sa se intrebe cum anume ar fi semn de iresponsabilitate. Raspunsul este simplu: veniturile bugetului de stat se bazeaza in principal pe domeniul privat (firme si familii), caci firmele de stat sunt in general neprofitabile. Iar daca domeniul privat isi reduce activiatea, pentru a sustine pensii si salarii de stat mari inseamna o impozitare mai accentuata a unei activitati care oricum scade. Iar cand impozitezi mai mult, legile economiei spun ca activitatea va scadea si mai mult.

Revenind la salariile si pensiile de stat: cum aratam mai sus, chiar si o inghetare in 2009 a salariului la nivelul lui decembrie 2008 se traduce printr-o crestere mai mare a salariilor decat rata inflatiei. Decizia guvernului trebuie sa fie simpla: crestere zero pana in momentul in care economia isi va reveni.

3. Pentru a stimula economia prin reducerea taxelor, statul va trebui sa se imprumute. Alte imprumuturi, sau fonduri europene, trebuie sa fie utilizate in stimularea investitiilor in infrastructura, mediu, etc. De asemenea, asa cum spuneam ieri, descentralizarea reala va reduce presiunea asupra bugetului de stat; iar gradul de indatorare mic al autoritatilor locale le-ar permite si lor sa stimuleze economia cu proiecte locale caci, de bine, de rau, este mult de lucru peste tot. Alte metode ar fi privatizarea partiala (de ex. a unor pachete de 5%) a firmelor de stat din domeniul energiei (unul dintre domeniile care au pierdut cel mai putin din valoare in perioada crizei), lucru ce ar duce la un management mai responsabil; reducerea birocratiei (deci costuri mai mici pentru familii si firme), etc.

Citeste si comenteaza pe Jeopardy.