Un apel adresat lumii, prin intermediul HotNews.ro, de jurnalista rusă care a protestat la tv împotriva războiului: „Trebuie să luptăm pentru mințile rușilor. Să nu-i lăsăm singuri alături de Putin, în realitatea paralelă”
Marina Ovsyannikova, fosta jurnalistă rusă care în martie 2022 a intrat în direct, în timpul emisiei televiziunii de propagandă Pervîi Canal, pentru a protesta față de războiul declanșat de Putin, a acordat un interviu HotNews.ro în care a explicat cât de complicată este lupta pentru adevăr în societatea rusă și cum vrea să se implice ea, personal, din Paris, acolo unde trăiește în prezent.
Marina Ovsyannikova (45 ani) a devenit cunoscută în toată lumea în 14 martie 2022, când a intrat în direct, în timpul jurnalului de știri de la principala televiziune rusă, Pervîi Canal, și a afișat o pancartă pe care scria „Stop războiului!” și „Sunteți mințiți”.
Jurnalul de știri era prezentat de Ekaterina Andreeva, o propagandistă cunoscută în Rusia pe care ucrainenii au inclus-o încă din august 2014 pe lista persoanelor care au interdicție de a intra în țară, din cauza poziției sale față de ocuparea Crimeei.
Pentru Marina Ovsyannikova, care are tată ucrainean și mamă rusoaică, au urmat zile complicate. A fost arestată, anchetată, fiind suspectată de legături cu serviciile secrete occidentale, iar apoi a fost amendată pentru încălcarea legii privind protestele.
Deși inițial a spus că nu va pleca din Rusia, temându-se pentru ce va păți familia sa, fosta jurnalistă a părăsit în cele din urmă țară, iar în prezent se află la Paris. A scris și o carte, tradusă recent și în limba română, care se numește „No war”.
În interviul acordat HotNews.ro, fosta jurnalistă povestește cum propaganda a schimbat societatea rusă din 24 februarie 2022 și cum vrea ea să se implice pentru ca oamenii din țara sa să afle adevărul.
„Eu lucram atunci la Departamentul „Externe” iar prieteni din toată lumea mă sunau și mă întrebau: „Rușii și-au ieșit din minți?”
În primul rând, v-aș întreba dacă, după aproape un an și jumătate de la protestul dumneavoastră, puteți spune că acest gest a avut vreun efect?
Marina Ovsyannikova: Era puțin probabil ca protestul să schimbe ceva. Miza era, sigur, societatea rusă, dar evident și publicul din Occident, pentru a demonstra că nu toți cetățenii ruși cred în această propagandă, că foarte mulți sunt împotriva războiului.
În primele zile de război, acest lucru a fost foarte important, pentru că eu am lucrat la Departamentul „Externe”. Foarte mulți prieteni din toată lume mă sunau atunci și mă întrebau: „Ce se întâmplă? Putin și-a ieșit din minți? Rușii și-au ieșit din minți?”.
Eu le răspundeam că noi, cei care suntem împotriva războiul, suntem mulți. Atunci deja era clar că acest război este consecința propagandei.
Sigur, am vrut să lupt cu această propagandă, să le arăt rușilor că tot ce aud nu este adevărat iar ei nu trebuie să creadă. Dar știți că Kremlinul a acoperit tot acest protest. M-au numit, ba spion britanic, ba nu știu cine.
Nu știu cât de eficient a fost acest gest, dar cred că la etapa aceea era foarte important să fac asta.
Atunci când a început războiul, în interiorul redacției de la Pervîi Canal se discuta despre acest subiect? Au mai fost oameni care nu erau de acord?
Războiul a fost un adevărat șoc pentru noi toți. Chiar în data de 16 februarie (2022 – n.r.), când serviciile speciale americane spuneau că cel mai probabil va avea loc invazia, eu țin minte că nimeni din redacție nu a crezut în asta. Iar când invazia nu a avut loc pe 16 februarie, noi toți am răsuflat ușurați.
În data de 24 februarie, când totul a început, mâinile și vocile prezentatorilor tremurau. Evident, în interiorul redacției noi nu am discutat nimic, dar era clar că foarte mulți erau șocați de acest război și nu erau de acord.
„Acum foștii colegi și jurnaliștii din Rusia se tem de mine ca de foc”
Protestul Marinei Ovsyannikova, în 14 martie 2023, la televiziunea Pervîi Canal. FOTO: Pictorial Press Ltd / Alamy / Profimedia
Comunicați acum cu cineva din foștii colegi de la Pervîi Canal sau, în general, cu jurnaliștii din Rusia?
Nu, ei se tem de mine ca de foc. Acolo FSB (Serviciul Federal de Securitate – n.r.) a luat măsuri: a verificat conturile de Facebook, Instagram, s-a uitat cine cu cine comunică.
Foarte mulți dintre prietenii mei au dat unfollow la paginile mele. Oamenii se tem foarte mult, din acest motiv evită orice contact.
O singură persoană de la Pervîi Canal m-a susținut public, iar ulterior a fost chemată de conducere și concediată, fiind numită „spion britanic”.
Am văzut o postare a dumneavoastră în care ați spus că o parte din familie nu mai comunică cu dumneavoastră. Dintre cei care au rămas în Rusia, cu cine mai țineți legătură, dintre rude, prieteni?
O parte din oamenii cu care comunicam anterior mi-au întors spatele. Ei pur și simplu se tem. Mă susțin jurnaliștii de opoziție, politicienii de opoziție.
Recent, am participat la primul Club diplomatic, organizat aici, la Paris. Mai mult, sigur, ne susține Franța.
Cetățenii ruși foarte mult se tem. Puținii dintre ei cu care totuși comunic prin Signal, o aplicație securizată, și-au schimbat pozițiile. Ei rămân acolo. Dacă până acum erau convinși contra lui Putin, susțineau că acest război este o crimă, acum, după un an și jumătate, când începem să discutăm, ei spun:
„Ascultă, nu totul este atât de evident, categoric. În Occident, de asemenea, totul este rău”.
Eu înțeleg că acești oameni, de asemenea, se află în interiorul acestei bule informaționale și sunt foarte mult influențați de aceea politică informațională care este desfășurată de Kremlin. Din acest motiv, totul este destul de complicat.
În Rusia au mai rămas câțiva prieteni cu care eu comunic. În mare parte însă, majoritatea prietenilor au părăsit Rusia. Acum, ei sunt în diferite țări, fie în Lituania, fie în Kazakhstan, fie în Georgia.
„Rușii încep să se unească în jurul lui Putin și nu văd nicio altă alternativă”
Din ceea ce observați din exterior, cum s-a schimbat societatea rusă din 24 februarie 2022? Cât de eficientă este propaganda rusă?
Să știți că propaganda acționează foarte eficient. Funcționează după metodele lui Goebbels, adică permanent spune că negrul e alb. Într-adevăr, eu văd după prietenii, cunoscuții mei că ei nu înțeleg ce se întâmplă. Ei spun că nu totul este atât de evident.
Acum Kremlinul insistă foarte mult pe subiectul rusofobiei din toată lumea. Putem să spunem că acest subiect este unul foarte eficient.
Rușii văd că toți cei de peste hotarele țării îi urăsc și că nicio altă ieșire din asta nu există. Cel grav lucru este că rușii încep să se unească în jurul lui Putin și nu văd nicio altă alternativă.
Cred că ați văzut cele două atacuri asupra „Moscow City”, acum văd sondajele care arată că oamenii nu acuză pe Putin de faptul că el a început acest război.
Ei nu văd legătura cauzală cu dronele care zboară la Moscova. Ei nu înțeleg că motivul este unul singur: Putin desfășoară acest război agresiv. Mulții spun că trebuie să fie instalat un sistem antiaerian mai eficient, cumva să ne obișnuim cu asta, să nu observăm.
Psihicul oamenilor deja s-a adaptat la asta. Acest lucru este cel mai grav.
Dumneavoastră vedeți vreo ieșire din această situație? Ce poate fi făcut sau ce trebuie să se întâmple ca oamenii din Rusia să privească diferit ceea ce se întâmplă astăzi în Ucraina?
Eu cred că acum ca și în perioada războiul rece trebuie să luptăm pentru mințile cetățenilor ruși. Trebuie să nu-i lăsăm singuri alături de Putin, în realitatea lor paralelă.
Acum mă ocup activ de un proiect aici, în Europa, care prevede înființarea unui grup media în limba rusă, posibil cu susținerea Parlamentului European, pentru a influența populația din interiorul Rusiei, pentru a livra acolo informațiile adevărate.
Sursele media care au o influență asupra rușilor nu sunt atât de multe. Adică există departamentul BBC, Deutsche Welle, Statele Unite mai au câteva posturi, Current Time și Radio Europa Liberă.
Dar este nevoie de un post de televiziune mare, care îi va putea uni pe toți migranții, jurnaliști, artiști. Asta trebuie să fie media care va putea transmite pentru teritoriul Rusiei. Acum noi discutăm cum va fi posibil, din punct de vedere tehnic.
Biroul organizației „Reporteri fără Frontiere” se află aici, la Paris, și ei au propus o soluție tehnică, de genul unui satelit care va fi capabil să evite blocajele și să transmită pe teritoriul Rusiei.
După cum știți, studiourile și conturile Russia Today din Europa au fost blocate. Eu lucrez activ pentru ca să putem utiliza aceste resurse în proiectul nostru, pentru a desfășura această contrapropagandă. Eu încerc ceva să fac, dar este greu, sunt multe procese birocratice.
Vă simțiți acum în siguranță pe teritoriul Franței?
Eu în continuare beneficiez de pază. Cred că Parisul este un loc destul de sigur pentru mine. Sunt nespus de recunoscătoare autorităților din Franța pentru că m-au salvat din iad.
„Fiul meu, mama mea nu comunică cu mine”
FOTO: Natalia KOLESNIKOVA / AFP / Profimedia
Aveți vreun plan sau măcar speranță că, vreodată, veți putea să vă întoarceți în Rusia?
Eu nu abandonez speranța să mă întorc în Rusia, pentru că mă simt ca un exilat. În acea țară mi-a rămas totul, iar, cel mai important, acolo au rămas oamenii apropiați, fiul meu, mama mea, care, într-adevăr, nu comunică cu mine, care trăiesc într-un vacuum informațional care-l susține pe Putin.
Ei refuză să comunice cu mine. Nu știu, fie se tem, fie nu vor. Cred că recuperarea acestor relații va lua foarte mult timp.
Familia noastră nu e singură într-o asemenea situație. Astfel de familii sunt foarte multe în Rusia. Dacă în Ucraina toți sunt uniți de un singur scop – de a învinge dușmanul, în Rusia societatea totuși a fost divizată foarte puternic de acest război.
Nu regretați că ați făcut acest pas, în martie anului trecut, organizând protestul în timpul emisiei în direct?
Este o întrebare complicată. Sigur, nu m-am așteptat. Cred că în acel moment am avut un șoc emoțional atât de puternic și eu atunci înțelegeam că trebuie să fac asta și este imposibil de tăcut la acel moment.
Prețul acestui protest s-a dovedit a fi, într-adevăr, nespus de mare. Uneori încep să cad într-o depresie, dar îmi spun: „Stai, așteaptă. Ești un om sănătos, ești în libertate, deși ai fost lipsită de tot, dar totuși ești liberă. Imaginează dacă acum ai fi stat într-o pușcărie rusească”.
De aceea, mă iau în mâini și continui să acționez, să fac ceva, pentru a apropia acest viitor luminos al Rusiei.
Asta va fi după regimul lui Putin.
Sigur.
Cum credeți cum și în ce condiții se va încheia regimul lui Putin?
Este o întrebare complicată, pentru că să protestezi acum în Rusia împotriva lui Putin este imposibil. Vedem că structurile de forță sunt peste tot. Populația este intimidată.
După cum văd, toți așteaptă următoarea rebeliune, posibil o lovitură de stat, pentru că toți observă că puterea lui Putin e mai slabă. Cine va organiza următoarea rebeliune împotriva lui Putin – istoria va arăta. Cred că protestul lui Prigojin este abia începutul tuturor proceselor care urmează în Rusia.
De ce credeți că rebeliunea lui Prigojin a eșuat?
Prigojin nu a vrut să preia puterea, să preia Kremlinul, ci să rezolve conflictul său legat de business, pentru că atunci se încerca preluarea companiei Wagner și transferarea în subordinea Ministerului Apărării.
Cred că la un moment dat el s-a speriat de tupeul său și s-a oprit. Deși în acel moment era clar că dacă el ar fi mers până la capăt, posibil, el ar fi putut să facă asta.
Credeți că războiul din Ucraina va fi transferat pe teritoriul Rusiei?
Deja vedem atacuri cu drone asupra Moscovei, lupte în zonele de hotar cu Ucraina. Războiul deja se desfășoară pe teritoriul Rusiei. Noi vedem că aproape tot sudul Rusiei este atacat cu drone, acestea ajung și la Moscova. Corpul Voluntarilor Ruși, Legiunea Libertății iau cu asalt regiunea Belgorod.
Asta era de așteptat de la bun început, pentru că ucrainenii au explicat deja că au nevoie să deturneze sistemul de apărarea antiaeriană de la zonele de front.
Din acest motiv, ei își îndreaptă dronele în Rusia, pentru a desfășura o contraofensivă reușită.
Când Putin a început acest război a afundat două popoare în haos și ură reciprocă. Era clar de la prima zi că va fi anume așa. Așa cum a spus Denis Shmigali, prim-ministru al Ucrainei, că ei cu rușii sunt dușmani pentru următorii 100 de ani.
Un prieten de-ai mei m-a sunat de la Moscova și a zis că asta va fi chiar și pentru 200 de ani. Deocamdată este greu de prognozat o ieșire din această situație.
„În 2003, toți îl consideram pe Putin unul dintre cei mai buni președinți”
Și totuși rămâne întrebarea cum ați putut lucra cu aceste viziuni la Pervîi Canal? Când s-a schimbat părerea dumneavoastră despre Putin?
Eu am venit la Pervîi Canal în 2003. Atunci toți îl admirau pe Putin. Toți considerau că este unul dintre cei mai buni președinți. Și, posibil, el ar fi rămas în istorie ca unul dintre cei mai buni președinți, dacă, așa cum prevede Constituția, în 2008 el ar fi plecat din funcția de președinte, dar nu ar fi făcut acea rocadă ilegală și nu l-ar fi pus în locul său pe Medvedev.
Atunci, sigur, părerea mea despre Putin s-a schimbat radical. Noi ținem minte cum a fost sufocată libertatea, cum a fost distrus NTV (n.r- post de televiziune), cum a fost modificată Constituția, cum au fost presați toți activiști politici, cum a fost otrăvit Navalnîi.
Protestul împotriva tuturor acestor lucruri lua amploare în sufletul meu mulți ani la rând. Eu nu-l susțineam pe Putin, dar înțelegeam că în condițiile în care în Rusia au fost distruse toate sursele media independente, eu nu să-mi găsesc un alt loc de muncă la televiziune.
Însă atunci când a început războiul, era pur și simplu imposibil să tac. Trebuia să iau o decizie, pentru că într-o singură zi, Putin ne-a pus pe masă un acord cu diavol.
Dacă ai rămas după 24 februarie să lucrezi pentru acest sistem, atunci eu cred că pur și simplu ai semnat acest acord cu diavolul.
Care credeți că va fi soarta colegilor dumneavoastră de la Pervîi Canal, vor mai fi plecări după o eventuală conștientizare?
Unii oameni și-au dat demisia, cei care nu au putut răbda mai mult. Probabil, nu cei mai cunoscuți. Din persoane publice au plecat Jana Agalakova, Vadim Glusker și Lidia Ghildeeva. Au plecat cei care au lucrat în spatele camerei de luat vederi.
Majoritate, din păcate, sunt conformiști. Ei înțeleg că în aceste condiții nu vor putea găsi un alt loc de muncă. Ei joacă după reguli clare, pentru sume mari de bani. Sunt cinici și „se vând”. Alte cuvinte la adresa lor nu pot să le găsesc.
Din păcate, în Rusia nu s-a întâmplat un protest masiv al jurnaliștilor. Din păcate, nici nu pot să mă uit acum la foștii mei colegi, dacă cumva pornesc Pervîi Canal. Nu-mi imaginez cum dorm noaptea.
Poziția partenerilor externi față de susținerea Ucrainei și presiunea asupra Rusiei dă rezultate, în opinia dumneavoastră? Ce ar trebui schimbat?
Eu cred că ajutorul Occidentul pentru Ucraina nu este suficient. Vladimir Zelenski repetă permanent acest lucru, solicită mai mult armament. Sigur, Occidentul trebuie să se unească și să susțină Ucraina cât de mult posibil, pentru că de victoria Ucrainei depinde viitorul întregii lume democratice.
În ceea ce privește Rusia, sancțiunile internaționale joacă rolul lor, au un efect cumulativ. Probabil, țineți minte din ce motiv s-a destrămat Uniunea Sovietică – exclusiv din motive economice.
Cred că pe Rusia, cu timpul, o așteaptă o asemenea soartă, când oamenii nu vor avea ce mânca, ei vor începe, cred, să pună întrebări actualei puteri.
–-
Urmărește ultimele evoluții din a 527-a zi a războiului din Ucraina LIVETEXT pe HOTNEWS.RO.
INTERVIURILE HotNews.ro