Sari direct la conținut

Un cadou pentru noaptea Oscarurilor. Pe cine pariati?

HotNews.ro

Pentru acest moment nepretuit din mijlocul unui film bun ma duc la cinema: cand intorc capul de la ecran si vad o sala plina de adulti pierduti in povestea care curge. Unii au ochii mariti, altii isi indeasa popcorn in gura fara sa mai bage de seama ca jumatate le scapa pe jos si fetele se agata strans de bratul muschiulos din dreapta. O sala de adulti transformata de un film intr-o sala de copii e o priveliste nepretuita. Asta ar trebui sa fie efectul oricarui film nominalizat la Oscar, scrie Vlad Mixich, pe blogul lui.

Am pariat de multe ori in sinea mea pe cine va castiga Oscarul pentru cel mai bun film. Dar devine plicticos sa o faci de unul singur. Asa ca in acest an vreau sa duc joaca mai departe, cu atat mai mult cu cat lista nominalizarilor din 2012 face orice previziune destul de dificila. Lupta e stransa. Voi pe cine mizati? Care dintre cele 9 filme v-a transformat pentru 100 de minute intr-un copil care uita de sine? Si pentru frumusetea jocului: celor care vor intui corect filmul castigator le daruiesc un alt fel de povestiri – „Fanaticii – portretele a zece oameni cu vocatie”. E o colectie de povestiri frumoase si in intregime adevarate.

Dintre cele 9 filme nominalizate am vazut 8 si mai jos sunt impresiile mele la fiecare dintre ele, comentarii de simplu spectator.

The Descendants (a primit nominalizari si pentru regie: Alexander Payne si rol principal: George Clooney) – M-a surprins placut filmul asta. In ciuda unui subiect banal (o intriga matrimoniala) scenariul e atat de bine scris incat te tine legat de ecran. E un film despre cum, in fata mortii, trebuie sa ingenuncheze chiar si cele mai puternice sentimente. Cum e razbunarea.

Extremely loud & incredible close (a primit nominalizare si pentru rol secundar: Max von Sydow e exceptional) – Sunt subiectiv in fata lui „Extremely loud…” Din cauza cartii lui Foer, care e senzationala. Iar filmul e impresionant: are cateva momente in care am simtit un nod de tristete in gat. Insa nu stiu daca voi tine minte filmul datorita cartii sau chiar pentru ca e el in sine un film foarte bun.

The Help (nominalizare si pentru rol principal: Viola Davis) – Inteleg de ce americanii pot fi emotionati la „The Help”. Am descoperit in toamna lui 2011 cat de surprinzator de prezent e rasismul in viata de zi cu zi a americanilor. Dar pentru noi restul, europenii pentru care sclavia e un subiect impins sub pres, „The Help” ramane un divertisment placut. Si cam atat.

Hugo (nominalizare si pentru regie: Martin Scorsese) – Ah ce imagine frumoasa, mi-am spus dupa primele cadre din „Hugo”. Abia asteptam ca Scorsese sa se joace cu creierul meu. Nu s-a intamplat. M-am bosumflat si pe masura ce minutele treceau chiar m-am suparat. O poveste fara zvac, un scenariu prost, dar o reteta buna sa mangaie orgoliul hollywoodian amorezat de propria-i imagine oglindita in geamul frumos a lui Scorsese. Frumos, dar doar un geam.

The Artist (nominalizari si pentru rol principal: Jean Dujardin si regie: Michel Hazanavicius) – Ar fi o lovitura eleganta pe obrazul Hollywood-ului ca un film mut (!) si alb-negru sa castige Oscarul pentru cel mai bun film. In urma cu cativa ani am fost la Festivalul Filmului Mut de la Bonn. Proiectiile erau in aer liber, in curtea interioara a Universitatii din Bonn. Coloana sonora era cantata la pianul din fata panzei. Am intrat in prima seara din curiozitate. Nu mai tin minte numele primului film, dar stiu ca am ramas si la a doua proiectie din seara cu pricina. Era Buster Keaton in „The General”. La sfarsit, cei 200 si ceva de oameni prezenti au aplaudat cateva minute in picioare. Au aplaudat niste umbre. Am revenit si in urmatoarele zile. Astazi (sambata) merg sa vad The Artist. Am asteptari mari. UPDATE: Nu am aplaudat la finalul The Artist. Chiar mai rau: am atipit de 2 ori pe scaun. Noroc ca era confortabil.

Midnight in Paris (nominalizare si pentru regie: Woody Allen) – Nu pricep cum o minunatie inteligenta precum Whatever Works nu a primit nici macar o nominalizare in 2009, dar primeste Midnight in Paris. Intre cele doua filme ale lui Woody diferenta e uriasa. Necazul e ca diferenta NU e in favoarea nominalizatului de anul asta.

Moneyball (nominalizare si pentru rol principal: Brad Pitt) – Bun film. Subiectul sportiv il face neatractiv pentru o anumita parte a publicului (mai ales ca e cu baseball – atat de criptic in Europa), dar filmul e bun. Inspirational. Despre cat de mult noroc ai nevoie atunci cand vrei sa schimbi lumea. Si de cat de greu e sa vrei sa faci asta.

The tree of life (nominalizare si pentru regie: Terrence Mallick) – Nu-mi pasa ca a castigat Palme d’Or. Filmul l-am vazut la MTR, stand pe niste banci incomode, si nu a reusit sa ma faca sa uit de durerea de fund. Pe la jumatatea lui incepusem sa privesc mai des cerul plin de stele decat ecranul. Nu-si merita locul nici macar pe lista nominalizarilor, in conditiile in care o poveste atat de palpitanta cum e „The Girl with the Dragon Tattoo” sau poezia „Melancholia” au fost omise. O porcarie de nominalizare.

War Horse – Nu l-am vazut pentru ca nu am reusit inca sa intru in acea stare in care sa ma uit la un film despre cai. Mea culpa 🙂

Aici puteti vedea lista tuturor filmelor nominalizate in 2012.

Alegeri 2024: Vezi aici prezența și rezultatele LIVE pe hartă și grafice interactive.
Sondaje, Comparații, Informații de la celelalte alegeri. Toate datele esențiale pe alegeri.hotnews.ro.
ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro