VIDEO Balkanic Zeppelin: Maneaua este un lucru frumos! Sa le fie rusine lor ca au furat-o si ca au stalcit-o!

„Led Zeppelin ar trebui predat in liceu. Pentru ca de acolo copiii incep sa te contrazica pe tine, profesor, ca Beatles este o formatie care o copiaza pe Hannah Montana. Acolo, copiii o sa te contrazica si o sa zica: „Led Zeppelin este o alta formatie care ii copiaza pe Jonas Brothers”,” a explicat Mike Godoroja marti seara, la Teatrul Nottara, cu ocazia ultimului concert al proiectului Balkanic Zeppelin. „In anii ’60-’70, Londra a avut o mare problema: n-a avut parte de un textier care este roman de origine si se numeste Marius Moga. Scria el pentru toti. Neavand aceasta sansa, domnii Robert Plant si Peter Gabriel au intrat in biblioteci, au desfacut carti si au facut din rock’n’roll nu o muzica de strada si de divertisment, ci o intreaga biserica”, a mai spus Mike in seara in care a fost ajutat pe scena de Trei Parale, Truverii, Marius Mihalache si AG Weinberger, dar si de Grigore Lese, care a demonstrat ca „bluesul nu este ceea ce am importat noi din America, el este ceea ce putem intelege noi prin doina noastra”.

Marti seara, „muzica celebrilor componenti ai grupului Led Zeppelin a fost regandita, reinvesmantata, reactualizata intr-o forma mai de pe meleagurile noastre”.

„Buna dimineata, Feti-Frumosi si Ilene Cosanzene”, a salutat Mike Godoroja dupa Hats Off To (Roy) Harper. „Iata-ne, ne-am adunat aici fara sa fim convocati, n-avem nici o motiune de cenzura de aparat, nu reprezentam nici Opozitia, nu reprezentam nici Puterea, de fapt nu ne reprezentam decat sufletul nostru.

Aceasta seara este un epilog al unui spectacol ce se consuma pe aceasta scena in ultimul lui act. Vrem sa va spunem de la bun inceput vorba lui Duke Ellington: Me and all the kids of the band – we do love you madly”.

Dupa You Shook Me, Mike si-a prezentat colegii de scena. „Blue Spirit inseamna in primul rand o mare pasiune pentru ce facem: o sala de repetitii fara calorifere. Si, daca vreti, de fiecare data aceeasi intrebare: de ce dracului o mai luam de la capat? Dar mereu o facem! Si acei care o fac sunt niste muzicieni in adevaratul sens al cuvantului.

La percutie este un muzician deosebit, un absolvent de Conservator la percutie. Dar cui ii pasa de Conservator, nu-i asa? Nici Armstrong, nici Minculescu nu au facut Conservatoare… Domnul Marius Dorin Vintila.

La bas este Adrian Chepa, un artist ce a adus in Blue Spirit ceea ce se numeste balansul de blues. Fara acest balans, nu s-ar putea canta nici rockabilly, nici blues, nici Boogie, n-ar putea canta nici ZZ Top, nici AC/DC si nici macar Blue Spirit.

La chitara, un teribil iubitor de blues, manuitor a numeroase instrumente: canta la mandoline, la dulcimer, la balalaika, la buzuki, la banjo, slide guitar, chitara electrica – „Mac” Marian Aciobanitei”.

„Momentul care urmeaza vine sa marcheze ceea ce Led Zeppelin are mai frumos. Si anume faptul ca ei nu sunt un band memorabil oricum, intr-un mic dictionar muzical. De multe ori am citit ca Led Zeppelin inseamna heavy metal band. Ce poate fi mai penibil decat sa categorisesti Led Zeppelin asa? Pentru ca ceea ce este Johann Sebastian Bach pentru muzica clasica, cam asta este Led Zeppelin pentru rock si blues. Ei au adus acestui gen o multitudine de fatete: de la folk, blues, de la rockabilly, hillybilly, pana chiar la psihedelic, progresiv si chiar metal. De ceea ce insa n-au avut parte multi si a avut parte Led Zeppelin a fost acest spirit inovativ.

Iubirea lor pentru muzica medievala o s-o ilustram invitand in scena un grup de prieteni ai nostri”, a spus Mike Godoroja, prezentandu-i pe Truverii, care au interpretat o piesa din Franta medievala, dar si celebrul Going To California al celor de la Led Zeppelin.

A fost apoi invitat pe scena „cel datorita caruia am avut aceasta nebunie de a porni Balkanic Zeppelin. De fapt, totul a pornit intr-o seara de club, cand am vrut sa cantam niste blues. Si am zis: „Draga, nu cantam niste blues, ci cantam Led Zeppelin!”. Si m-asteptam sa ma refuze, pentru ca am spus-o exact ca sa pot sa obtin un refuz (mi-era putin frica sa m-apuc sa cant cu el blues). Si el mi-a zis: „Led Zeppelin? Nici o problema!” Si ne-am apucat si am cantat. Si in momentul cand ne-am urcat pe scena, am simtit vibratii prin tot corpul, aducandu-mi aminte ca mari scene ale lumii l-au avut cap de afis”, a mai spus Mike, prezentandu-l pe Marius Mihalache, „un foarte bun prieten al meu”.

Cel care, asa cum spunea Florian Lungu (gazda serii), „a reusit sa confere tambalului si alta semnificatie decat aceea a unui instrument de lautarie. La 17 ani a ajuns la Scala din Milano. A concertat alaturi de mari nume, precum Gloria Gaynor sau, la Bucuresti, cu celebrul pianist Chick Corea. Celebrul Chick Corea, care venea pentru a doua oara in Romania, a dorit sa aiba pe cineva inaintea lui inaintea concertului. I s-au oferit casete demo, dintre toate el l-a ales pe Marius Mihalache”.

In dreapta lui Mike au urcat si Florin Iordan si Daniel Pop, din trupa Trei Parale, impreuna reusind sa interpreteze Gallows Pole intr-un mod inedit, cu dramba, fluier, tambal.

A urmat „unul dintre momentele de mare importanta, de „piatra unghiulara”, cum ar spune Florian Lungu, sau, daca ar fi sa-l citez pe cel care urmeaza sa cante, „un moment de introspectie geto-dacica”. Nu exista concert Led Zeppelin, ca se numeste The Song Remains The Same, ca este un concert de la Montreux, sau poate ne putem referi la Knebworth, oricare dintre ele are un moment care se numeste Moby Dick. Nu putem concepe un Zeppelin fara Moby Dick.

Nu ne-am permis sa facem o clona a lui Moby Dick – nici nu ar fi interesant, nu-i asa? – dar ne-am permis sa invitam un artist de un calibru atat de mare incat sa aduca muzicii Zeppelin o personalitate aparte, o puternica incarcatura emotionala si, daca nu reuseste pana la sfarsit, macar sa convinga zeii, caci cu ei are comunicare. Un artist imens, care a facut pentru Romania atat de multe, atat cu prietenii lui de la Phoenix, cat si ca artist, lider al propriului proiect: Ovidiu Lipan Tandarica„.

„Am rupt si eu doua bete… cine vrea sa aiba unul…”, avea sa glumeasca la final Ovidiu Lipan, aruncand imediat betele in public.

„Un muzician cu o independenta formidabila a mainilor si a picioarelor. Nu stie dreapta ce face stanga (ca in Romania). Si vreau sa va spun ca il cunosc pe Ovidiu Lipan Tandarica de foarte multi. Si pot sa va spun ca este un om extraordinar de calm. Lui nu poate sa-i sara niciodata tandara. Cel mult „tandarica”,” a intervenit apoi Florian Lungu, anuntand o pauza de 15 minute, dar si pregantindu-i pe cei prezenti pentru un final cu surprize: „va spun asa, sa nu ne auda nimeni: formatia a pregatit vreo 274 de bisuri, asa ca nu-i iertati”.

„Conceptul filosofic al concertului suna cam asa: „daca plenipotenta aritmogrifica se perpetua in mod subtil in date cosmopolite, este oare posibila sau nu imperceptibilitatea inaccesibilitatii? Da, caci conform tendintelor generalogice ale sistemului transcedental cosmopolit, divagatia spontaneitatii apocaliptice reduce conglomeratele proforme la nomenclatura lor rigida”,” a glumit Florian Lungu, revenit pe scena pentru a doua parte a spectacolului.

A venit randul unor solouri si piese de tambal cu Marius Mihalache, pentru ca apoi sa fie introdus in scena „a bigfoot of blues, un lord al acestui gen, omul care mi-a deschis toti porii pentru a intelege cum se „mananca” estetic blues-ul. In acelasi timp, este un preot, un misionar, un tip care in orice moment este intr-o procesiune mistica cu toata lumea. Ca stam la o bere, sau suntem pe o scena de concert, el este acelasi, cu o anvergura imensa, cu un umor foarte fin, dar mai ales cu o imensa inima – domnul AG Weinberger, un Everest, un imens artist”.

„Poate ca exista si pierderi in lumea asta. Cu siguranta, in anii ’60-’70, cand la Londra acelei perioade cantau Robert Fripp, John Mayall si Alexis Korner. Si pe langa ei stateau cu urechile larg desfacute John Lennon, Eric Clapton. In acea perioada, Londra acelor ani a avut o mare problema: nu au gasit un textier pe masura. N-au avut parte de un textier care este roman de origine, traieste in zilele noastre si se numeste Marius Moga. Scria el pentru toti. Neavand aceasta sansa, domnii Robert Plant si Peter Gabriel au intrat in biblioteci, au desfacut carti si au facut din rock’n’roll nu o muzica de strada si de divertisment, ci o intreaga biserica.

Dar la Led Zeppelin, pe langa frumusetea textului, exista si altceva: apetitul pentru blues, intoarcerea la radacini. Acuma, cu AG, o sa facem un moment de blues in acceptiunea Led Zeppelin”, a explicat Mike si a dat drumul lui Bring It On Home.

„Atat de mult ati schimbat sound-ul acestui loc, incat cred ca vor trece momente foarte lungi dupa ce va veti duce acasa. Noi, intre acesti pereti, vom avea multa vreme in urechi, in suflet, in ochi aplauzele dumneavoastra. Va foarte multumim!”, a fost raspunsul celor de pe scena la primirea publicului.

Multi oameni, foarte venerati, carora li s-au facut foarte multe statui pe lumea asta, nu prea fac mare lucru. Unul dintre acesti imensi eroi ai istoriei, care are multa literatura scrisa despre el si multe statui si este in cartea de istorie in capitole intregi despre el, este de fapt un mare criminal. In piesa care urmeaza se vorbeste despre campania groaznica din Rusia dusa de armata lui Napoleon, care, dupa ce ca a dus la pieire 700.000 de soldati francezi, a dat si un ordin ingrozitor: „Daca un soldat intinde mana dupa o coaja de paine de la vreun mujic, mana acestuia fie-va-i taiata. Fara mila! No Quarter”

Dupa ce Trei Parale („o formatie de tineri muzicieni, tineri impatimiti de frumos, care vor sa evoce muzicea veche romaneasca”) a urcat in efectiv complet pe scena, interpretand Chiftilareasa, a urmat „un moment de mare simtire spirituala, un model pentru mine in ceea ce priveste intelegerea notiunii de blues. Pentru ca maestrul care urmeaza sa intre in scena a zis candva o vorba – ca bluesul nu este ceea ce am importat noi din America, el este ceea ce putem intelege noi prin doina noastra. Ce treaba avem noi cu problemele negrului de pe plantatiile de la 1900? Foarte greu ii putem intelege problemele. Dar „who cares”? Noi le avem pe-ale noastre.

Dar faptul ca prin blues putem sa ajungem la o comuniune, la o intersectie de culturi, asta nu arata decat ca nu exista granite, ca nu exista etichetari. Exista doar muzica buna” si pe scena a urcat Grigore Lese („Un bard, un pastrator al dorului”), care a doinit alaturi de Trei Parale si Marius Mihalache.

„Acesta nu este ritmul unei manele! Nu radeti! Nu trebuie sa ne fie frica de manele, rusine. M-a invatat domnul Florin Iordan ca maneaua este o melodie de pe vremea lui Anton Pann. De pe vremea cand era Spitalul Amorului. Maneaua e melodie care se canta asa, intr-o carciumioara, undeva spre dimineata, cu un vin rosé, este o melodie pe care faci ad hoc, cu versuri ad hoc, pentru cineva pe care-l iubesti, il indragesti. Pe vremea cand nu existau radiouri, hiturile se cantau in carciumioare. Si veneau tarafurile si cantau. Manelele sunt aceste ritmuri balcanice. N-au nici o legatura cu ritmul orientalo-turcito… si cum vreti dumneavoastra. Ca si turcilor le e rusine cand le asculta! Nu au nici o treaba nici cu mezelurile de salam, nici cu minunile de Adrian, nici cu nimic. Maneaua este un lucru frumos! Sa le fie rusine lor ca au furat-o si ca au stalcit-o!” si cei de pe scena au pornit un Four Sticks interminabil, cu solouri si ritmuri tinute cu palme de publicul: „Va luam pe toti in formatie, pe absolut toti!”, a spus extaziat Mike.

Babe, I’m Gonna Leave You a fost dedicata „unui tanar care n-a facut niciodata nimic, a fost mereu „anchetat” de Adrian Dohotaru, dar n-a facut niciodata nimic. A fost mereu tanar, doamna, cu pletele lui, cu imprimeul acela cu Rolling Stones, mergand pe Calea Victoriei cu scrumiera si cu Carpatiul fara filtru, imprimand un aer de liniste sufleteasca si spirituala. Pentru Florian Motu Pittis o sa cantam piesa care urmeaza”.

Iar Whole Lotta Love la dramba, fluier si tambal, ultima piesa Led Zeppelin a serii, a fost urmata de un Mos Craciun cantat de copiii lui Marius Mihalache si Mike Godoroja.