Voluptatea eșecului. Despre cauzele victoriei socialistului Ion Ceban în alegerile de la Chișinău. Interviu cu Armand Goșu

• Scenariul de anul trecut, când pro-europeanul Andrei Năstase a recuperat diferența din primul tur și a câștigat primăria Chișinului, nu s-a mai repetat
• Votul geopolitic ca instrument electoral și-a epuizat potențialul?
• Unioniștii l-au făcut primar pe socialistul Ion Ceban? De ce se bucură unioniștii că Năstase a pierdut alegerile?
• Lipsa de imaginație a candidatului Năstase și schimbarea la față a socialistului Ceban
• Viitorul coaliției de guvernare ACUM – PSRM
• Remaniere guvernamentală sau anticipate la Chișinău
• Alegerea procurorului general poate rupe coaliția
• Obiectivul lui Igor Dodon pentru 2020, un nou mandat prezidențial

Victoria socialistului Ion Ceban era previzibilă?

Nu, deloc. E o surpriză pentru mine. A fost o luptă strânsă, o campanie foarte dură, dezbateri foarte tensionate între candidați, la diverse televiziuni. Ca și la alegerile locale interimare din Chișinău, din vara 2018, au trecut în turul doi socialistul Ion Ceban și liderul Partidului Platforma Demnitate și Adevăr, Andrei Năstase. Iar în turul doi, Năstase a învins cu 52,5%, adunând circa 130.000 de voturi, în timp ce Ceban a luat doar 117.000.

Acum, Năstase a avut peste 112.500, adică 47,5%, în timp ce Ceban a strâns circa 123.500 de voturi, 52,5%. A fost o diferență de circa 11.000 de voturi în favoarea lui Ceban.

Să pornim de la situația după primul tur? Părea o copie la indigo, a alegerilor din Chișinău, de anul trecut, câștigate de Năstase, dar anulate de Plahotniuc, prin justiția controlată de oligarh.

La primul tur, de la 20 mai 2018, socialistul Ceban a luat 91.500 de voturi, iar acum a luat 90.500, la o rată de participare apropiată. Năstase avea 71.500, iar la 20 octombrie 2019, 70.000 voturi.

Imediat după anunțarea rezultatelor au început calculele. Candidatul Partidului Democrat, Cebotari, a luat 5500 de voturi, care în turul doi au mers probabil către Ceban.

O luptă interesantă se dăduse pe segmentul unionist, unde fostul primar Dorin Chirtoacă a ieșit învingător, adunând peste 22.000 de voturi, adică 10% din total. Asta în ciuda faptului că partidul asociat cu Trăian Băsescu la Chișinău, avea candidat un istoric, Octavian Țâcu, care a dus o campanie agresivă, și pe care multă lume îl considera deja drept un lider al taberei unioniste. Însă, Țâcu a luat 5500 de voturi, cu vreo 500 mai puțin decât Victor Chironda, un activist civic de doar 30 de ani, care a avut o campanie foarte modernă. Proaspătă, interesantă, bine gândită mi s-a părut campania lui Vlad Țurcanu. El a candidat tot pe segmentul unionist, unde a adunat tare puțin, doar peste 1500 de voturi. Tot pentru voturile unioniștilor s-a bătut și Valeriu Munteanu.

Miza acestei competiții pentru segmentul de circa 15% e și pentru resursele care vin de la București, din care fiecare formațiune și lider politic încearcă să-și decupeze o felie cât mai mare.

Dar era previzibilă această degradare a atmosferei în tabăra pro-occidentală, după ce destui lideri politici, lideri de opinie, ziariști, intelectuali unioniști s-au asociat cu Plahotniuc. De aici și dificila misiune pentru turul doi a lui Năstase, perceput ani de zile drept dușman personal al lui Plahotniuc. Andrei Năstase a fost liderul cel mai dedicat al taberei anti-oligarhice și a fost constant atacat de tabăra unionistă, unii dintre liderii căreia aveau aranjamente subterane cu oligarhul fugar. Era și normal, într-un fel, doar Bucureștiul în orbita căruia gravitau ei, era principalul susținător al lui Plahotniuc. Poate chiar emisari de la București le-au indicat ca să colaboreze cu Plahotniuc. Ar trebui de anchetat asta.

Atacurile presei de la Chișinău și București și ale unioniștilor împotriva blocului ACUM și a liderilor acestuia, Maia Sandu și Andrei Năstase, pentru coaliția cu socialiștii lui Dodon, au împiedicat un transfer de voturi în turul doi către candidatul pro-european și i-au asigurat victoria lui Ceban. Năstase avea un bazin de 15 procente din care trebuia să colecteze voturi pentru a recupera diferența din turul unu, de 10%. Numai că aceste voturi n-au mai venit. Năstase a pierdut față de anul trecut circa 17.000 de voturi, iar Ceban a luat doar cu 6.000 mai mult, față de 3 iunie 2018. Știam că bazinul electoral al lui Ceban e îngust, dar nu știam că alegătorii de anul trecut o să-l abandoneze pe Năstase, în număr atât de mare.

De ce s-a întâmplat acest lucru? Nu e Năstase eroul luptei împotriva oligarhiei? De ce l-au abandonat alegătorii?

A dispărut oligarhul. Asta s-a întâmplat. Fuga lui Plahotniuc a modificat agenda publică. Cum nu putea să se reinventeze în câteva luni cu un alt profil politic, Năstase a încercat să-și consolideze profilul de luptător neobosit pentru dreptate, condimentat cu mai multă geopolitică. Surprinzător pentru un om care cunoaște bine Chișinăul și care ar fi trebuit să știe că geopolitica nu e panaceu universal. Cred că doar o criză majoră de inspirație l-a determinat pe Năstase să joace această carte, și să se bazeze pe voturile unioniștilor. Pentru aceștia, Năstase nu era credibil, de vreme ce ACUM e aliat cu socialiștii lui Ceban la guvernare. În plus, unioniștii au voluptatea eșecului. Dacă ei n-au mai intrat în parlament, să moară și capra vecinului!

Însă, nu cred că eșecul lui Năstase poate fi imputat unioniștilor. De altfel, candidatul ACUM și-a asumat integral responsabilitatea înfrângerii, a promis o analiză seriosă asupra propriei campanii și niște concluzii.

Există și o altă explicație, vehiculată printre analiștii de la Chișinău. Năstase e un pericol pentru mafia imobiliară căreia îi amenință afaceri de sute de milioane de dolari. Viteza cu care a fost anulat anul trecut mandatul lui de primar în condițiile în care Plahotniuc nu avea cum să nu înțeleagă că trece o linie roșie, iar de acolo a început sfârșitul regimului său, dovedește faptul că Năstase amenință interese mult, mult mai mari și scheme de afaceri prea grase. Asta explică faptul că în campanie s-a investit foarte mult, pentru a face imposibilă alegerea sa la primărie.

Cu siguranță că diferența de resurse dintre candidați și-a spus cuvântul. Blocul ACUM n-a avut bani nici măcar pentru afișe prin oraș, n-are televiziune, nici echipe de experți, în spate. Năstase și-a condus campania dintr-un subsol de clădire veche, înconjurat de câțiva apropiați, mânați de entuziasm. Orașul Chișinău era plin de afișe cu Ceban, fără steluța socialistă pe ele, iar televiziunile rulau în buclă clipuri electorale ce dezvăluiau mai degrabă un tehnocrat bine pregătit, decât un om de partid. Ceban de astăzi este de nerecunoscut, și-a schimbat radical comportamentul. A renunțat la agresivitate și-și controlează nervii. El joacă cartea profesionistului pragmatic, calm, deschis să colaboreze cu toate forțele politice pentru binele Chișinăului. Însă, cine cunoaște echipa cu care vin socialiștii la capitală, știe că va promova interesele rechinilor imobiliari, ale investitorilor ruși. Acum, după trei mandate ale lui Dorin Chirtoacă de primar al Chișinăului, capitala Moldovei nu arată deloc bine. E un oraș în prag de colaps. Lumea s-a săturat de jocuri geopolitice și vrea un primar gospodar, ceea ce promite a fi Ceban. Care imediat după conturarea victoriei în turul doi a declarat că vrea să fie primarul tuturor.

Ce se va întâmpla cu Năstase? Ilustrează și el într-un fel principiul după care revoluția își devorează conducătorii.

E un om puternic, n-o să dispară de pe scena politică. Cel mai probabil, se poate întoarce la conducerea Ministerului de Interne și continua acolo reformele. Năstase e un om hărțuit de presă și hăituit atâția ani de Plahotniuc dar are o rezistență mare la stres. Colaborarea cu Maia Sandu funcționează destul de bine, tensiunile importante dintre cele două componente ale blocului ACUM, cu ocazia negocierii candidaturilor la locale, au fost depășite. Nici Maia Sandu și nici Năstase nu sunt suficient de puternici ca să riște spargerea ACUM și participarea la alegeri pe cont propriu. Deci, victoria socialiștilor la Chișinău ar trebui să-i apropie și mai mult pe liderii PPDA și PAS. Pentru că le arată cât sunt de slabi și vulnerabili. Cel puțin în această etapă. Și confirmă faptul că PAS-ul premierului este partenerul major în acest bloc politic, în raport cu PPDA.

Dar la nivelul coaliției ACUM-Partidul Socialiștilor din Republica Moldova? Cum se va deconta victoria lui Ceban la Chișinău în activitatea guvernului Sandu?

Va fi o gură de oxigen pentru socialiști care n-au înregistrat în alegeri scorurile pe care le așteptau. Primăria Chișinăului reduce din frustrările PSRM și-i încarcă de optimism la apropiatele negocieri pe care speră să le deschidă pentru fotolii în guvernul Maia Sandu.

În următoarele zile vin niște examene importante pentru coaliție: desemnarea procurorului general, votarea moțiunii de cenzură introduse de Partidul Democrat din Moldova, al oligarhului fugar, Plahotniuc. Și, foarte delicatele negocieri pentru intrarea în guvern a unor miniștri socialiști. Nu mai puțin importante sunt consultările care au loc în diferite formate pe tema reglementării transnistrene, dosar pe care pozițiile guvernului și președinției sunt diferite.

Totuși, procurorul general este o piesă prea importantă ca această funcție să rămână sub controlul lui Orban. Și de la Bruxelles, Washington, București și Berlin, Maia Sandu a fost atenționată că reformarea procuraturii e linia roșie de care depinde acordarea ajutorului financiar către Republica Moldova. Încrederea de care se bucură liderii ACUM în cancelariile occidentale s-ar putea evapora dacă guvernul pică la examenul anti-corupției.

Oricum, situația actuală e atipică. Un bloc politic cu 26 de mandate din 101 controlează un guvern și-i dă primul ministru. E un fel de PNL al premierului Tăriceanu care a rezistat aproape doi ani la guvernare susținut de PSD-ul lui Mircea Geoană. De aceea, comentatorii afirmă că e normală intrarea în guvern a socialiștilor, care au 36 de mandate de deputat, unde să dețină câteva portofolii care să-i responsabilizeze. Altfel, se erodează ACUM și premierul Maia Sandu, în timp ce Dodon se pregătește de alegeri prezidențiale speculând slăbiciunile guvernului care de luni de zile se află sub o presiune incredibilă.

Ce fel de presiune? Dinspre Rusia?

Nu e vorba de Rusia. Presiunea cea mai mare nu vine de la Moscova, nici dinspre Dodon, ci dinspre liderii de opinie pro-europeni și presa din Moldova. Oameni care acum jumătate de ani n-ar fi deschis gura de teamă că-l supără pe măritul oligarh, au devenit subit viteji și principiali și toacă zi lumină guvernul Maia Sandu. Tot ce face Năstase le miroase urât, liderul PPDA e de multă vreme ținta unor atacuri la persoană. Sigur, atunci când el înfrunta cu o mână de oameni regimul Plahotniuc, ei se ascundeau după perdeaua din sufragerie. Astfel că, au și motive să-l urască, persoana lui mărturisește despre lașitatea lor, în toți anii trecuți.

Năstase e atacat de luni de zile de trei deputați din blocul ACUM, oameni pe care el i-a pus pe listă. Chiar apariția acestora pe lista ACUM, jocurile pe care le fac în parlament de a submina pozițiile guvernului, ar merita să fie cercetate mai atent. Știu că sunt în atenția unor ambasade occidentale stupefiate de comportamentul lor, dar era de preferat ca liderii ACUM să fie mai atenți când fac listele electorale.

Dar cât e de plauzibilă ruperea coaliției ACUM – PSMR și organizarea de alegeri anticipate?

Nu trebuie exclusă această variantă, însă eu n-aș paria pe ea. Obiectivul socialiștilor pentru anul 2020 este câștigarea unui nou mandat pentru Dodon. PSRM n-are altă variantă de guvern, decât cu cei de la ACUM. Sigur, matematica spune că ar putea să facă majoritate cu democrații lui Plahotniuc și deputații lui Șor. Însă, Maia Sandu și Andrei Năstase sunt singurii care pot obține bani de la Uniunea Europeană, Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială.

La rândul lor, liderii ACUM trebuie să fie conștienți de faptul că într-un context politic normal, în urma unor anticipate n-au șanse cu 30-35 de deputați să ocupe peste 90% din fotoliile din guvern. Poate că nici să dea primul ministru.

În același timp, umbra lui Plahotniuc încă planează asupra scenei politice de la Chișinău. Această coaliție ACUM-PSRM va rămână sudată până la rezolvarea problemei Plahtoniuc.

Dar ce se mai întâmplă cu Plahotniuc?

Abia la sfârșitul lunii septembrie, procuratura a anunțat începerea urmării penale a lui Plahotniuc într-un dosar de spălare de bani. O lună mai târziu, Procuratura Anticorupție anunța aplicarea sechestrului pe bunuri în valoare de circa 3 milioane de dolari, care-i aparțin oligarhului. În urma lui, câțiva colaboratori apropiați au înstrăinat o parte din proprietățile importante ale oligarhului, ceea ce continuă și acum, așa că dacă mai întârzie puțin, autoritățile n-or să mai poată recupera mare lucru.

Dar cu partidul lui Plahotniuc? Înteleg că a obținut un număr semnificativ de voturi la aceste alegeri.

În ce privește Partidul Democrat din Moldova acesta a obținut un scor bun. Ba chiar una dintre televiziuni l-a prezentat vreo 12 ore, drept câștigător al alegerilor, insistând pe cei 190 de primari democrați aleși din primul tur. Dar sunt peste 900 de primari în țară. În realitate, PDM cu 16,5 % și-a conservat rezultatul obținut la precedentele alegeri locale, din vara 2015.

Cum a fost posibil? Cel puțin două sunt cauzele: rețelele politice solide ale democraților în teritoriu continuă să funcționeze și faptul că guvernul ACUM se comportă democratic. Adică, nu pune presiune pe aleșii locali, nu și-a propus să demanteleze filialele democraților, să șantajeze primari și consilieri, așa cum făceau democrații, până nu demult. A existat un acord între socialiști și ACUM, care formează majoritatea, să nu primească fugari de la democrați pe listele proprii, iar această înțelegere a funcționat destul de bine.

Socialiștii pro-ruși sunt câștigătorii acestor alegeri, deși n-am văzut mult entuziasm pe fețele lor. Cum se explică asta?

Specificul acestor locale este că mulți se pot declara mulțumiți cu ceea ce au obținut. Ceea ce s-a și întâmplat de altfel. Imaginea de învingători e dată de victoria de la Chișinău. Totuși, socialiștii au luat 27%, sunt pe primul loc, deci câștigători, dar așteptările erau altele. Democrații au luat 190 de primari din primul tur, și ei se declară învingători. ACUM pare că e marele învins, pentru că a ratat Chișinăul, totuși a adunat la votul politic pe țară 23,5%, așa că și blocul de guvernare se poate declara mulțumit. Unioniștii au adunat împreună la Chișinău peste 15%, nici ei nu stau rău în capitală. Partidul lui Șor a luat 6,7%, un scor neașteptat, și el se declară învingător. Moldova e o țară specială. Îi poate face fericiți pe mulți.

În realitate, socialiștii se așteptau la un scor mult mai bun, undeva spre 40%. Bazinul lor e undeva la un maxim de 44-45%, numai că trebuie să înnoate alături de Șor și Usatâi, ceea ce-i face să piardă procente. Viitorul socialiștilor nu se anunță foarte roz. Se pare că alianța cu pro-europenii de la ACUM a afectat scorul electoral al socialiștilor. La alegerile parlamentare din februarie socialiștii au avut undeva la 440.000 de voturi. La 20 octombrie, au luat puțin peste 290.000, la consiliile raionale și municipale, unde este vot politic. În cazul înfrângerii lui Năstase la Chișinău n-aș da vina pe alianța cu PSRM, ar trebui așteptată analiza pe care a promis-o, pentru că altele pot să fie cauzele eșecului electoral.

Per total la votul politic pe țară, blocul ACUM unde s-a plasat?

Pe locul doi, după socialiști. Vorbim de votul politic, la consiliile raionale…. Blocul ACUM a luat 23,5% și are 263 de mandate. În alegerile parlamentare din februarie, ACUM a luat, la votul listei de partid, aproape 27%, fiind pe locul doi. Diferența e de circa 3 procente. Numai că cele două scrutinuri, sunt diferite, locale și parlamentare. În cazul localelor, trebuie spus că blocul ACUM e format din două partide de tip nou, active mai mult pe rețelele sociale, fără televiziuni, care au bugete incredibil de mici. Din cele două partide, cel condus de Andrei Năstase avea mai filiale, mai mult pe entuziasm construite. Abia acum, cu ocazia acestor alegeri, cele două partide, PPDA și PAS, au început să construiască serios rețele politice în provincie, vorbim de peste 1000 de organizații.

Renato Usatîi a câștigat fluierând la Bălți. Candidatul lui Ilan Șor a câstigat la fel la Orhei. Care ar fi tabloul general?

Ambele erau rezultate previzibile. Sunt partide de lider, doar Șor încercând să acopere toată Moldova cu organizații. El și-a înscris peste tot candidați, asta și explică de ce a izbutit să adune 6,7% din voturile politice de la consilii, unde are 72 de mandate. Partidul lui Usatâi a pierdut 83 de deputați, față de 2015, mai are doar 51 de mandate și nu reușește să depășească bariera de 5%. Dar, la ce s-a întâmplat în Moldova, este mai degrabă o victorie, o revenire pentru Usatâi.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro