Austria se angajează la neutralitate, chiar dacă Rusia distruge Ucraina / Dar cât de neutră este Austria?!
Spațiul pentru neutralitatea geopolitică s-a redus în întreaga Europă de la 24 februarie, ziua în care Rusia a invadat Ucraina. Evoluția arhitecturii de securitate a continentului a determinat Suedia și Finlanda să renunțe la nealinierea lor istorică și chiar și Elveția se apropie de NATO, potrivit Al Jazeera.
Cu toate acestea, Austria continuă să stea pe baricade, iar Viena nu intenționează să adere la NATO în ciuda războiului în curs de desfășurare.
Austria, membră a Uniunii Europene (UE), este parteneră a NATO în diverse capacități, iar țara s-a integrat mai mult în cadrul de securitate al UE.
În acest context, unii analiști cataloghează Austria ca fiind în esență un free rider, care supraviețuiește pur și simplu prin noroc, rămânând în afara NATO.
Unanimitate în clasa politică
La aproape șase luni de la declanșarea crizei ucrainene, în Austria nu există nicio dezbatere serioasă privind aderarea oficială la NATO.
Optzeci la sută dintre austrieci susțin rămânerea în afara alianței occidentale, în timp ce spiritul de neutralitate rămâne popular în rândul politicienilor austrieci din întregul spectru.
La 7 martie, cancelarul Karl Nehammer, un politician conservator, a scris pe Twitter că neutralitatea austriacă „nu este supusă dezbaterii”, iar liderul de centru-stânga al Partidului Social-Democrat din Austria (SPO), Pamela Rendi-Wagner, numește frecvent neutralitatea Vienei „nenegociabilă”.
Partidul Austriac al Libertății (FPO), de dreapta, are aceeași poziție pro-neutralitate, la fel ca și Partidul Verde pacifist.
„După experiența oribilă a celor două războaie mondiale și a regimului de teroare nazist, neutralitatea este adânc înrădăcinată în mentalitatea populației austriece”, a declarat Wolfgang Pusztai, fost atașat al apărării austriece, pentru Al Jazeera.
Armata Austria Foto: captura tv
Cetățenii asociază neutralitatea cu prosperitatea
Începând cu anii 1950, neutralitatea a fost mult timp legată de libertatea Austriei.
După cel de-al Doilea Război Mondial, învingătorii conflictului au împărțit Austria în zone de ocupație. Apoi, în 1955, SUA, Marea Britanie, Franța și URSS au semnat Tratatul de stat austriac, prin care Austria trebuia să declare neutralitate permanentă și să existe ca zonă tampon între Vest și Est.
„În general, popularitatea neutralității în Austria se bazează mult mai mult pe mituri și legende decât pe o opinie informată”, a declarat Christoph Schwarz, cercetător la Institutul austriac pentru politică europeană și de securitate, într-un interviu acordat Al Jazeera.
„Publicul general asociază foarte puternic neutralitatea cu prosperitatea economică și securitatea, ambele lucruri de care Austria s-a bucurat din abundență în ultimii 60-70 de ani”, spune el.
De-a lungul anilor, această strategie de politică externă a ajutat țara să își mențină costurile de apărare relativ scăzute.
Neutralitatea a permis, de asemenea, Austriei să se integreze în arhitectura economică a Occidentului, beneficiind în același timp de avantajele comerțului cu Uniunea Sovietică și, mai târziu, cu Rusia.
Fiind prima țară occidentală care a semnat un acord privind gazele naturale cu URSS în 1968, Austria rămâne dependentă de hidrocarburile rusești.
De ce este Austria neutră?
Austria a fost cândva una dintre marile puteri ale lumii, iar o mare parte din istoria sa a fost departe de a fi neutră: Fie că a fost la conducerea Sfântului Imperiu Roman, fie că mai târziu, în secolul al XIX-lea, sub numele de Imperiul Austriac și, în cele din urmă, după 1867, sub numele de Imperiul Austro-Ungar – când a stăpânit o mare parte din Balcani și s-a întins până în Ucraina de astăzi.
Posesiunile teritoriale ale Austriei au fost reduse la granițele actuale ca urmare a înfrângerii sale în Primul Război Mondial și a termenilor Tratatului de la Saint Germain din 1919.
Cu toate acestea, țara nu va deveni oficial neutră până la 26 octombrie 1955 – la 10 ani după ce a suferit o altă înfrângere militară în cel de-al Doilea Război Mondial – odată cu semnarea Tratatului de stat austriac, care a restabilit Austria ca stat suveran.
Tanc austriac
La fel ca Germania la acea vreme, Austria a fost ocupată de puterile aliate (Regatul Unit, SUA, URSS și Franța). „Neutralitatea a fost singura modalitate prin care Austria a reușit să obțină plecarea forțelor de ocupație”, explică Gärtner.
„Pe atunci exista chiar și amenințarea că Austria va fi împărțită ca și Germania. Această amenințare a fost evitată atunci când Aliații – în special SUA și Uniunea Sovietică – au consimțit ca Austria să devină în schimb neutră.”
Cât de neutră este Austria?
Chiar dacă Uniunea Sovietică a susținut neutralitatea, nu a existat niciodată nicio îndoială că Austria a manifestat o afinitate clară pentru cultura occidentală, sistemul său de economie de piață și valorile sale democratice. Această atitudine a fost clar exprimată atunci când Austria a devenit membru fondator al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) în 1961.
În anii 1960, capitala Austriei, Viena, a devenit, de asemenea, sediul mai multor organizații internaționale importante care au inclus Agenția Internațională pentru Energie Atomică, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) și o mulțime de organizații ale Națiunilor Unite.
Bruno Kreisky, care a fost cancelar al Austriei din 1970 până în 1983, a considerat această abordare ca fiind o alternativă preferabilă în materie de politică de securitate în locul înarmării țării.
Politologul Gärtner spune că nu vede nicio contradicție în această cale: „Nu este vorba despre o atitudine neutră, ci despre neutralitate militară”.
Tratatul de stat interzice, înainte de toate, trei lucruri: implicarea militară în conflicte externe, staționarea permanentă a trupelor străine în Austria și apartenența la o alianță militară.
Acest lucru a făcut ca Uniunea Sovietică și Marea Britanie să se opună de mult timp aderării Austriei la Comunitățile Europene, precursoarea Uniunii Europene. Motivul invocat pentru această opoziție a fost un pasaj din Tratatul de stat care interzicea „uniunea cu Germania” – chiar și una limitată la economie.
În cele din urmă, Austria și-a depus cererea de aderare cu puțin timp înainte de căderea Zidului Berlinului și a fost acceptată în UE în 1995.
Cum se compară neutralitatea Austriei cu cea a altor țări europene?
Atât în Suedia, cât și în Finlanda, neutralitatea a fost rezultatul unor ani de doctrină de politică externă autoimpusă. În Austria și Elveția, însă, această neutralitate este ancorată în tratate internaționale obligatorii.
La fel ca în Austria, neutralitatea elvețiană se bazează pe un compromis cu marile puteri: La Congresul de la Viena din 1814-1815, Franța, Austria și Prusia au fost toate de acord să renunțe la interesele lor în teritoriu în favoarea unei confederații neutre.
Cu toate acestea, există diferențe marcante între statele alpine vecine: Elveția, de exemplu, nu a fost niciodată o mare putere. Până când a devenit o națiune în 1848, Elveția a fost un amalgam liber de mici state suverane.
„Elveția menține o neutralitate mai pasivă decât Austria”, spune Gärtner.
De exemplu, ea evită în mod tradițional să semneze sancțiuni economice și, de asemenea, nu este membră a Uniunii Europene, deci nu participă la politica externă sau de securitate a UE.
Austria este mult mai activă atunci când vine vorba de medierea în conflicte internaționale și contribuie cu contingente mult mai mari de soldați la misiunile de menținere a păcii ale ONU decât Elveția.
Așadar, este neutralitatea Austriei încă actuală?
Având în vedere opinia publică și politică, nu se pune problema ca Austria să-și abandoneze neutralitatea.
„Ar fi mult mai interesant să asistăm la o dezbatere cu privire la modul în care Austria va interpreta această neutralitate în viitor.”, spune politologul Heinz Gärtner pentru Deutsche Welle.
surse:Al Jazeera,Deutsche Welle, Atlantic Council, HotNews.ro
Urmărește ultimele evoluții din a 173-a zi a războiului din Ucraina LIVETEXT pe HOTNEWS.RO.
INTERVIURILE HotNews.ro