Horatiu Malaele in Mascariciul, la Timisoara

Horațiu Mălăele revine la Timișoara cu una dintre operele sale de colecție, un giuvaer de spectacol ce pune în cea mai clară lumină toate atuurile extraordinarului actor pe care, publicul din România îl îndăgește. ”Măscăriciul”, după A.P.Cehov, autentică ”ars poetica” pentru actori cu vocație, este spectacolul pe care Horațiu Mălăele (în rolul Vasili Vasilici Svetlovidov) și Niculae Urs (în rolul Nikita Ivanici) îl vor juca luni 29 februarie 2016, de la ora 19, pe scena Operei Naționale Române din Timișoara.

Măscăriciul este un eveniment teatral memorabil pentru orice spectator, chiar şi pentru acela care calcă rar prin teatre. Nu îl va putea uita multă vreme, îl va amuza copios, dar îl va şi impresiona, privind altfel actorii şi viaţa lor. O istorie ilustrată a teatrului sau o istorie a stilurilor artei actorului, aflată mereu pe acea margine imperceptibilă (pe care Horaţiu Mălăele ştie atât de bine să o pipăie cu cele o mie de simțuri ale sale) dintre tragedie şi parodia ei, dintre comedie şi caricatura ei, dintre geniu şi cabotin. Acest Svetlovidov este în interpretarea lui Mălăele un actor tot atât de mare pe cât este de cabotin. De ce? Pentru că o delicateţe înnăscută îl împiedică să fie vanitos şi îl sileşte să se ia în râs. El este măscăriciul, adevăratul actor, iar cântecul său de lebădă este o arie a bufonului. Dar şi o lecţie de actorie, pentru că Sufleorul, interpretat de Niculae Urs (pe care Horaţiu Mălăele l-a atras într-o aventură a creaţiei de o mare coerenţă, într-o reprezentare pitorească, mizerabilă şi înduioşătoare a deosebirii dintre artist şi omul de rând), care ştie pe dinafară nenumărate roluri, încălzit de vodcă, încearcă să le şi interpreteze. Minunat fiecare, minunaţi ca parteneri unul pentru celălalt, Horaţiu Mălăele -într-o ipostază a vulnerabilităţii artistice mai puţin cunoscută – şi Niculae Urs – care face un rol de o mare delicateţe şi sensibilitate – Actorul şi Sufleorul, Svetlovidov şi Nikita Ivanîci privesc înapoi când cu mânie, când cu mândrie, când cu melancolie….se joacă mici scene, bijuterii teatrale, se schimbă replici, lumini, registre poetice, stilistice, se bârfeşte, se bea, se oftează. Fragmente, scene mici, pasaje din monologuri celebre. Din roluri jucate sau doar visate, dorite. Momente speciale, regizate şi interpretate cu mijloacele sensibilităţii, edificiu pe care este, de fapt, construit tot spectacolul. Între Shakespeare şi Cehov, între Lopahin şi Lear, un traseu pe care bufonul din el nu-l părăseşte pe Svetlovidov. Nici o clipă nu se dizolvă amestecul ciudat de la început, de sfârşit de lume şi început de alta, de spovedanie sinceră, totală, în care se poate privi înăuntru, adânc, până în cel mai mic cotlon.

Ironie, autoironie, poante, ludic, râsu’ – plânsu’, iritare, gesturi de artişti, gesturi de beţivi, nostalgie, sentimentul devastator al inutilităţii ca artist şi om, iluzia că fără Svetlovidovi teatrul moare. Dispare. O iluzie însă, fără de care actorul nu se poate sui pe scenă.

Dramatizarea și adaptare scenică sunt asumate chiar de interpreți, iar regia îi aparține lui Horațiu Mălăele, Decorul este creația Ninei Brumuşilă, costumele sunt realizate de Adriana Popa, iar muzica este compusă de George Marcu.

Biletele pentru prima reprezentație la Timișoara, în 2016, a spectacolului ”Măscăriciul” costă, în funcție de loc, între 50 și 90 de lei și s-au pus în vânzare la Agenția Operei.