Reportaj Snoop.ro. Soluția pe care statul român nu o vrea, deși există: locul în care oamenii cu boli psihice sunt integrați, nu izolați 

De peste 20 de ani, fundația Estuar oferă servicii de psihiatrie comunitară în București și alte trei localități din România. Centrele de zi din București, Ploiești, Cluj și Giurgiu ar putea servi drept model pentru statul român, dacă acesta și-ar respecta obligația din legea sănătății mintale: de a crea servicii în comunitate pentru pacienții psihiatrici. Snoop a vizitat centrul din sectorul 6 al Capitalei, acolo unde peste o sută de oameni merg constant la consiliere, terapie și fac o serie de activități terapeutice, recreative și sociale. 

• Articolul face parte din „Un sistem în terapie”, o serie jurnalistică lansată de Snoop.ro care radiografiază sănătatea mintală în România. Seria cuprinde investigații, analize, dar și articole de jurnalism de soluții. 

„Nu trebuie să fiți politicieni, puteți fi oricine”, explică, la începutul exercițiului, Claudia Popescu. Psiholoaga coordonează grupul de improvizație care se desfășoară  în fiecare săptămână la centrul de zi al fundației Estuar. În jur de 15 oameni se pregătesc să (se) joace astăzi. E o după-amiază călduroasă de luni, deși e doar finalul lunii martie. Rând pe rând, o pereche are la dispoziție două minute să construiască un dialog spontan plecând de la cerința Claudiei: o scenă în Parlamentul României. 

„Mă obișnuisem cu singurătatea. Să stau în casă, să stau în gândurile mele”

Când vezi cu câtă ușurință Iuliana se oferă voluntară la exercițiul de improvizație, e greu să ți-o imaginezi așa cum se descrie ea. Blocată într-un fotoliu, în fața televizorului. Dar în urmă cu aproximativ zece ani, a petrecut luni de zile așa. Moartea tatălui ei, de care era foarte apropiată, i-a declanșat un episod grav al tulburării psihice cu care mai târziu au diagnosticat-o medicii. Avea 45 ani când s-a întâmplat.

„Nu mă mai puteam concentra, nu mai puteam să fac față la muncă din cauza supărării. Aveam stări foarte ciudate, mă certam cu mama și sora mea, eram foarte irascibilă și n-au mai știut ce să-mi facă. A fost necesar să mă internez la spitalul Obregia”. 

Ingineră, absolventă de Politehnică, Iuliana și-a pierdut jobul din cauza bolii. Timp de doi ani, a avut mai multe internări la spitalul de psihiatrie. Acolo a aflat și de fundația Estuar, dar la început nu a vrut să ia legătura cu ong-ul.  

„Mă obișnuisem cu singurătatea. Să stau în casă, să stau în gândurile mele, să mă gândesc oare ce nu a fost bine, de ce mi s-a întâmplat mie lucrul ăsta”, povestește ea. 

Rând pe rând, prietenii vechi au abandonat-o. Mama ei a insistat ca Iuliana să ia legătura cu cei de la Estuar. Locuiau împreună și Iuliana a simțit că îi datorează asta. Boala ei îi făcea rău și mamei. Trecuseră deja câțiva ani de la prima internare când a intrat prima dată pe ușa centrului de zi. 

Află cum continuă povestea Iulianei pe Snoop.ro.