INTERVIU Adrian Văncică: Călin Georgescu spune mai mari tâmpenii decât am inventat eu pentru Celentano din „Las Fierbinți”

Votul ar trebui să fie obligatoriu, ar trebui să se învețe la școală și să înțeleagă toți ce e cu politica și, mai ales, „politicienii nu trebuie lăsați apoi din mână pentru că ajungem în situația șoc Georgescu”, crede Adrian Văncică. Într-un interviu pentru cititorii HotNews.ro, actorul care îl interpretează pe Celentano din „Las Fierbinți”, dar și pe Gelu din „Anul Nou care n-a fost” spune că lumea e într-o confuzie nu numai „de personaj”, ci și în viață: „E o viață pe internet, trăim într-o minciună, ne mințim noi pe noi”. 

„Alo, faraoane, ce facem? Nu ne trebuie NATO, așa zice, ieșim din UE, gata, ieșim din Schengen, nu ne mai trebuie nimic?(..) Eu, unu’, ies la vot și nu plec după fentă” – este unul dintre mesajele postate de Adrian Văncică pe Facebook, înaintea turului al doilea al alegerilor prezidențiale, alegeri anulate între timp de Curtea Constituțională.

Văncică este unul dintre artiștii și vocile din societatea civilă care în 6 decembrie s-au aflat în Piața Universității, la mitingul pro-democrație intitulat „România speră” și care a adunat câteva mii de români. El spunea, de pe scenă, că „România este într-un moment de cumpănă”.

Într-un interviu pentru HotNews.ro, Adrian Văncică spune ce l-a determinat să ia atitudine. 

„Eu nu sunt doar Celentano din „Las Fierbinți”. Eu și scriu pentru serial. Și ca să scriu nu e ușor, eu caut, mă gândesc la cele mai mari tâmpenii pe care le pot pune în gura personajelor. Deci, cu cât e tâmpenia mai mare, cu atât mi se pare că sunt întâmplările mai fabuloase. Tâmpeniile stimulează acțiunea filmului. Mie mi-a fost ușor să sesizez derapajele lui Georgescu. Erau mai mari decât tâmpeniile pe care eu le inventam pentru personajele serialului”, afirmă actorul.

„Zi de zi nu ne permitem să spunem adevărul”

-Celentano sau Văncică?
-Eu sunt Văncică. Dar lumea mă crede Celentano. La început, am încercat să explic. N-am reușit. Nu știu dacă această confuzie publică e meritul meu sau e vina mea. Habar n-am. Cert este că Celentano e mai puternic decât Văncică. Lumea crede că sunt bețiv, că sunt rapidist. Ori eu sunt Văncică. Beau omenește și nu sunt rapidist, nu sunt nici măcar mort după fotbal. În serial nu se schimbă nimic din statutul lui Celentano. Așa este făcut personajul și așa trebuie să rămână. Publicul așa-l place. Orice schimbare bruscă nu e credibilă. 

Celentano, apropo, este un personaj care spune mereu adevărul, îl spune fără să îi fie teamă că pățește ceva, ăsta e un lux. Zi de zi nu ne permitem să spunem adevărul. Domle, dar eu, Văncică, înțeleg ce mi se întâmplă, am discernământul să-mi modific părerile, să-mi corectez viața. Îmi iau o tigaie în cap că am luat-o la stânga. Bun, o iau la dreapta. Poate nu imediat, dar văd că dacă o iau la stânga îmi iau tigaia în cap. Nu e normal să schimb direcția?

–Gelu sau Văncică?
-Filmul “Anul Nou care a fost” a avut niște reacții nebune și e bine că s-a întâmplat așa. Mi s-a spus că de ce sunt gras, că Ceaușescu nu ne dădea de mâncare. Că de ce era strada Uranus în vizor, că Uranus demult fusese dărâmată. Că de unde am eu pocnitori că nu se găseau pocnitori. Filmul nu este documentar, este un film artistic. Nu eu Văncică am pornit Revoluția din 1989, ci Gelu, și asta dintr-o întâmplare creată fictiv. Cum dom’le, tu negi că a fost lovitură de stat? 

„Am trăit șocul Călin Georgescu. Pentru mine a fost o chestie incredibilă”

–Văncică, și nu Gelu sau Celentano, a izbucnit. Și ne-ați spus: „Să nu plecăm după fentă!” De unde aveți această atitudine civică? 
-Am trăit o mare surpriză. A fost un șoc. Vă mărturisesc că nu știam absolut nimic despre domnul Georgescu, dar, nimic, nimic. Ori, pot să spun că sunt conectat la realitatea politică și specială din România. Nu sunt un mare cunoscător, adevărat. Dar am trăit șocul acesta Georgescu.

Am spus: „Nu se poate așa ceva!, cine este omul?”. Pentru mine a fost o chestie incredibilă ca un nume de care habar n-aveam să fie pe locul întâi la prezidențiale. M-am uitat la început pe TikTok, domle, n-arată rău domnul președinte care ar putea să fie. După care am început să-i ascult vorbele. Începusem să văd pe lângă mine oameni care spuneau: “domnule, l-aș vota, dar nu prea am auzit de el”.

„Votul e un proces care începe de-abia după vot”

–Primul pas a fost că v-ați documentat. Cum de ați făcut-o? Vi s-a spus „de ce se bagă un actor în politică?”.
-În primul rând, am votat. Apoi, mi s-a părut normal să-mi spun și eu punctul meu de vedere, pentru că vedeți, la treaba asta cu politica… din cauza politicii nu avem drumuri ca lumea. Din cauza politicii respirăm aerul pe care îl respirăm în România. Din cauza politici, avem spitalele și școlile pe care le avem. Tot ce avem cum avem este influențat de politică. 

Politica, așa cum este ea acum, este o invenție „de-a lor”. Bun, eu nu mă pricep. Dar ei se pricep ca dracu. Eu cred că e obligatoriu să înțeleagă toți ce-i cu politica, să învățăm la școală, să votăm obligatoriu. Și mai spun și altceva: eu cred că votul e un proces care începe de-abia după vot. Politicienii nu trebuie lăsați din mână pentru că ajungem în situația șoc Georgescu. 

-Ați ascultat ce a spus Georgescu. Ce ați descoperit?
-Eu nu sunt doar Celentano din „Las Fierbinți”. Eu și scriu pentru serial. Și ca să scriu nu e ușor, eu caut, mă gândesc la cele mai mari tâmpenii pe care le pot pune în gura personajelor. Deci, cu cât e tâmpenia mai mare, cu atât mi se pare că sunt întâmplările mai fabuloase. Tâmpeniile stimulează acțiunea filmului. Mie mi-a fost ușor să sesizez derapajele lui Georgescu. Erau mai mari decât tâmpeniile pe care eu le inventam pentru personajele serialului. 

-Georgescu v-a întrecut?
-Un om promite o lume plină de tâmpenii. Și lumea era atentă la cosmos, la Dumnezeu, ca și cum ar fi ceva normal. Am zis: „Stai, domnule, să fim serioși, e foarte clar!”.

„Oamenii au această deprindere de a primi în câteva minute lecții despre absolut orice. Și acum a apărut ceva miraculos”

-Te fură valul!
-Sunt pe rețele o grămadă de educatori, educatori financiari. Unii sunt buni, alții cred că derapează. Au apărut oameni care îți prezintă în trei pași rețeta succesului. Oameni care te învață să slăbești. Oameni care te învață să ai un corp extraordinar. Oamenii au această deprindere de a primi în câteva minute lecții despre absolut orice. 

Și acum a apărut ceva „miraculos”, a apărut „din stele” un domn îmbrăcat frumos, care a alimentat dorințele astea de a fi luați în custodie. Cineva care să le spună ce-i de făcut. Omul știe cu frazarea, are dicție. Știe teme mari de dezbatere. E ca la mașina de spălat. Dacă te uiți la instrucțiuni, e cea mai tare mașină de spălat din lume, e mama mașinilor de spălat. 

–Și acum intru în ceea ce se numește discernământ, să ai toate țiglele pe casă. Cum faci să nu o iei razna?
-Să știți, nu știe nimeni dacă are sau nu țiglele pe casă dacă nu se întâlnește cu cineva cu care să se compare. Eu am făcut diferența pornind de la replicile din Las Fierbinți. Dar și de la viața mea, educația mea. „Domnule, ăsta e mai tare decât mine”. Normalitatea pe care eu o am o compar cu normalitatea altuia. Și mă raportez la normalitatea mea care a ajuns normalitatea mea în urma experiențelor, educației, cărților, filmelor văzute, a oamenilor de care m-am înconjurat. Eu sunt acolo, nu e nimeni altcineva. E viața mea, nu a unui actor care învață roluri și le uită ca să facă loc altor roluri.

–Insist pe discernământ. Una din experiențele dumneavoastră esențiale este cea a copilăriei la sat, cu bunica.
-Sunt niște lucruri de care habar n-ai, te formează. Am stat la mamaia, acolo am făcut și clasa întâi, la țară. Bunicul murise. Eu eram bărbatul. Făceam tot felul de treburi, nu prea îmi plăceau, dar asta era. Eu nu sunt înnebunit după viața la țară. Mereu ai animalele, mereu trebuie să repari câte ceva. Aveam o viță de vie care se urcă și aia pe casă. Pe cine credeți că urca bunica să culeagă vița? Pe cine credeți că punea bunica să repare acoperișul? Când se tăia porcul, mă bucuram, pentru că scăpam de-o grijă.

Eu știu că e mult de muncă la sat. Dar treburile astea mi-au dat normalitatea asta din cap. Nu mă întrebați însă cum gândește țăranul român politica, nu știu. Eu vă spun ce am înțeles din viața mea cu bunica. Văd o cauză, văd un efect. Bat cuiul, repar casa. Pot să văd că unii ne fură, pot să vâd când unii ne păcălesc. Văd că n-avem drumuri, văd că n-avem spitale.

„Lumea e într-o confuzie nu numai „de personaj”, ci și în viață”

-Apoi, ați fost actor într-un parc de distracții în Coreea de Sud.
-Aici, e o chestie de „funcționar al fericirii”. Într-un parc de distracții, schimbam măștile, interpretam roluri pentru a-i face pe ceilalți fericiți. Milioane de zâmbete, milioane de flori, jocuri, eram într-un desen animat. Într-un desen animat ai nevoie de discernământ minim, doar să rămâi în desen.

-Să vezi limita. Cum de nu ați încurcat realitatea cu ficțiunea? Cum de nu v-a alterat discernământul?
-În parcul de distracții erau roluri de „clasa întâi” actorie. Nu poți încurca lucrurile. Ești în parc și interpretezi un rol. Ce e de încurcat aici? Adevărata provocare e pe scena teatrului. 

-Păi, Georgescu asta a încurcat. El a luat România drept un parc de distracții și a jucat un rol, de salvator.
-Stați puțin, nu doar Georgescu e de vină aici. Lumea e într-o confuzie nu numai „de personaj”, ci și în viață. Toată tehnologia asta are partea ei de vină. E o viață pe internet, trăim într-o minciună, ne mințim noi pe noi. Când nu ne e bine, distorsionăm realitatea. Când acțiunile noastre nu corespund realității, ne apucă depresia. Ne construim niște gânduri și măști greșite care apoi ne atacă. Așteptăm să se schimbe niște oameni care nu se vor schimba niciodată. Ne spunem nouă că am vrea să ne schimbăm, dar nu ajungem niciodată la modelele alese de noi. 

„Votul ar trebui să fie obligatoriu”

–Sunteți la curent și cu partea cealaltă. Faptul că apariția lui Georgescu a fost determinată și de un joc politic al taberei PSD-PNL care a încercat să ridice valul naționalist. S-a jucat cu naționalismul, subvenționând campania lui Simion și Georgescu. 
-E ca la box, îți bagi greutăți în mănuși ca să-l bați pe celălalt. O mișelie, o hoție. Nici măcar nu-s oameni de stat. Un om de stat se gândește la națiunea lui. Omul politic se gândește doar la el. Ăsta nu e comportament! Unde e onoarea, unde e demnitatea? Jocuri de-astea de culise, jocuri mizerabile. Ești bun? Ieși cu pieptul în față. Dacă e ceva de capul tău, arată că ești cinstit!

–Cum vă duceți la vot, dată fiind situația asta?
-Eu mă duc la vot, e un lucru foarte important. Votul ar trebui să fie obligatoriu. Hai să mergem să votăm. Oricât au manipulat, fiecare vot a contat, ați văzut! 

–E foarte greu să faci deosebiri, să ai discernământ.
– E foarte greu? Poate aveți dreptate. Știți unde s-a ajuns? Confuzia între adevăr și ficțiune, între lideri providențiali și cei care sunt cum sunt a dus la „intrarea în rol”. S-a ajuns la „vreau să am dreptate și vreau ca dreptatea mea să câștige confruntarea. Nu mă mai interesează nimic. Am intrat în rol îl duc la capăt cu orice preț”.