De ce sunt importante clădirile istorice pentru identitatea urbană: povestea Palatului Telefoanelor

Palatul Telefoanelor din centrul Bucureștiului rămâne un simbol al modernității interbelice și al inovației tehnologice. Construit în anii ’30, în stilul arhitectural Art Deco, clădirea a fost proiectată să reflecte ambițiile unui oraș în plină transformare. Situat pe Calea Victoriei, una dintre cele mai emblematice artere ale capitalei, Palatul Telefoanelor unește farmecul epocii sale cu aspirațiile de viitor ale Bucureștiului.

Astăzi, această clădire istorică a fost redată orașului după ce a fost redeschisă ca sediu pentru Orange România. După o investiție de peste șapte milioane de euro, Palatul a fost consolidat și modernizat, fiind transformat într-un spațiu contemporan care îmbină tehnologia avansată cu respectul pentru patrimoniu. Reamenajarea sa marchează o renaștere a acestui monument, care găzduiește acum echipele Orange, în inima „Cartierului Creativ” al Bucureștiului.

Această reactivare a fost apreciată și de Edmond Niculușcă, fondatorul și directorul ARCEN (Asociația Română pentru Cultură, Educație și Normalitate) în podcastul Cronicari Digitali, într-o serie specială numită „re:connect Palatul Telefoanelor.” El subliniază importanța salvării patrimoniului orașului și împărtășește cum primele sale experiențe pe Calea Victoriei i-au insuflat dorința de a proteja și valorifica spațiile istorice. Pentru el, Palatul Telefoanelor este mai mult decât o clădire – este un simbol al renașterii unui București care își respectă rădăcinile și își revalorifică trecutul.

„Micul Paris face un salt deasupra Atlanticului și devine Micul New York”

La începutul anilor ’30, Bucureștiul era un oraș în plină schimbare. Presa vremii saluta construcția Palatului Telefoanelor ca pe un salt cultural, după cum povestește și Edmond Niculușcă: „Micul Paris face un salt deasupra Atlanticului și devine Micul New York”.” Cu toate acestea, bucureștenii au fost inițial șocați de dimensiunile clădirii, considerată un „zgârie-nori”. Construit pe locul fostei grădini Oteteleșanu, un spațiu vibrant unde aveau loc baluri și spectacole, Palatul a marcat începutul unei noi ere pentru oraș.

Palatul Telefoanelor a fost un martor tăcut al trecerii timpului. Trotuarul din fața sa a fost călcat de personalități precum Mihai Eminescu, Tudor Arghezi și Mihail Sebastian. Mii de bucureșteni, fiecare cu poveștile lor, au trecut pe aici, iar clădirea a devenit un simbol al orașului care evoluează odată cu oamenii săi.

Tudor Arghezi, într-un text din Bilete de Papagal scris în perioada inaugurării Palatului Telefoanelor, surprindea impactul revoluționar al telefonului în viața bucureștenilor: „Până la telefon, trebuia să ceri audiență, să scrii, să aștepți trei luni răspuns, să faci anticameră, să te prezinți în redingotă și să te lași dezbrăcat de pardesiu și reîmbrăcat de ușier, să dai bacșiș, să iei trăsura, să stai de vorbă cu șeful de cabinet, să cercetezi în ce toane se află boierul. Dacă un aparat prins de braț indică tensiunea arterială, telefonul pus la ureche o indică pe cea sufletească.” Pentru locuitorii capitalei, telefonul era mai mult decât o inovație – era o mică revoluție cotidiană.

Edmond Niculușcă își amintește și acum cu nostalgie momentul primei vizite la Palatul Telefoanelor, când avea șase ani:

 „Îmi amintesc doar multe cabinele telefonice, nu prea înțelegeam de ce erai strigat, să ți se facă legătura cu cine? Îmi amintesc ușa rotativă excepțională, grea, masivă, impunătoare. Țin minte că m-am simțit mai mic decât eram, dar era un loc foarte viu.” Astăzi, ca adult, el vede această clădire nu doar ca pe un simbol al orașului, ci ca pe o lecție de memorie colectivă.

Reactivarea Palatului Telefoanelor e similară cu reactivarea Casei Mița Biciclista

Edmond Niculușcă vede redeschiderea clădirii de către Orange ca un act de responsabilitate culturală. El consideră că proprietarii de monumente istorice, precum Palatul Telefoanelor, au obligația legală, dar și morală, de a conserva și valorifica aceste spații. Fiecare detaliu, de la pereți la elemente arhitecturale, trebuie studiat și restaurat cu grijă. Orange a transformat Palatul într-un spațiu modern, dar păstrându-i intactă moștenirea.

Un exemplu similar de reactivare este Casa Mița Biciclista, unde Edmond Niculușcă își desfășoară o parte din activitate. „Eu îmi doresc ca oamenii nu doar să aprecieze Casa Mița Biciclista sau clădiri ca Mița Biciclista. E nevoie să înțeleagă cât de valoroasă este această arhitectură Art Deco, cum e și Palatul Telefoanelor, Bucureștiul având cea mai mare densitate de arhitectură Art Deco din Europa, care arată cosmopolitismul, sincronicitatea românilor din perioada dintre cele două mari războaie”. 

Pentru Edmond, orașul nu este doar un decor. „La fel cum noi locuim orașul, și orașul ne locuiește pe noi. Clădirile în care învățăm, lucrăm sau trăim ne modelează. Dacă aș fi crescut într-un alt tip de clădiri, probabil că aș fi avut alte sensibilități,” mărturisește el.

Redeschiderea Palatului Telefoanelor este un pas important spre repopularea centrului orașului. După decenii în care zone precum Oteteleșanu sau Constantin Mille erau pustii, acum acestea devin puncte de atracție. „Palatul, împreună cu clădirile din jur, creează comunități. Este fascinant cum arhitectura poate aduce oamenii împreună.”

Un moment memorabil pentru Edmond a fost vizita la etajul opt al Palatului: „De sus, Bucureștiul este seducător. Dacă aș fi angajatul Orange pentru o zi, mi-ar da clar o imagine mult mai frumoasă a orașului în care locuiesc și o perspectivă de la înălțime. M-ar bucura foarte tare și mă bucură oridecâte ori am șansa să intru într-o astfel de clădire.”

Și pentru bucureșteni, Palatul Telefoanelor este mai mult decât o clădire. Este o lecție despre trecut și un exemplu despre cum patrimoniul poate fi integrat în viața modernă. „Fiecare clădire istorică redeschisă este un pas spre un București mai viu,” spune Edmond.

Dincolo de valoarea estetică, clădirile istorice poartă o responsabilitate simbolică. Ele ne amintesc că suntem parte dintr-o poveste mai mare, iar fiecare generație adaugă propriul strat de memorie. Palatul Telefoanelor, cu istoria sa fascinantă, este un exemplu perfect de cum trecutul poate fi readus la viață.

Pe Calea Victoriei, Palatul Telefoanelor continuă să inspire. Este o punte între generații, o lecție de memorie și un simbol al unui oraș care nu încetează să se reinventeze. Redeschiderea sa nu este doar un eveniment cultural, ci o celebrare a spiritului bucureștean, despre care poți afla mai multe din podcastul  „re:connect Palatul Telefoanelor.”

Articol susținut de Orange România.