Povestea șopârlelor gecko, aduse accidental din țări exotice, în bagaje sau tiruri cu marfă, și care s-au adaptat și înmulțit în București și alte mari orașe

​De câțiva ani, șopârlele gecko au ajuns în mai multe orașe din România și au dezvoltat aici adevărate colonii. Această specie de reptile nu este una caracteristică țării noastre, dar a ajuns accidental la noi, iar acum este fotografiată și cercetată de pasionații de natură și specialiști.

În urmă cu trei ani, în 2018, Doru Panaitescu, fondator Fauna României – Conservare prin Educație, fotograf de natura și naturalist amator, a primit o semnalare în legătură cu prezența unui gecko în București:

„Am fost contactat de Răzvan, care, deși locuiește în centrul Bucureștiului (zona Moșilor), a avut puțin mai multă atenție la agitația pisicilor din apartament și avea să contribuie astfel la o descoperire surprinzătoare pentru fauna României.

În tocul ușii sale avea o frumusețe de gecko. Alertat de prezența unei reptile ciudate în casă, m-a contactat și uite așa am aflat că unele specii de gecko pot supraviețui bine mersi în București.”

Un an mai târziu, Doru a descoperit că în București exista deja o populație destul de mare de gecko în cartierul Sălăjan, iar o altă populație a fost descoperită într-un depozit de ambarcațiuni de agrement aflat la aproximativ cinci km de prima populație (tot în Sectorul 3).

„Nu am reușit să fotografiez exemplarele din depozit, deoarece nu am reușit (încă) să convingem proprietarii că vrem să fotografiem doar șopârlele de acolo, nu să le furăm bărcile”, scria Doru într-o postare pe Facebook în care cere ajutorul tuturor pasionaților de natură să-l contacteze dacă descoperă în orașele lor șopârle gecko.

„Apariția speciilor de gecko în fauna țării era o chestiune de timp. Nu doar în România, și țările vecine au populații reproducătoare. În Serbia, Ungaria, Grecia și alte țări sunt specii de gecko care au ajuns prin diverse căi de a călători (de la transporturi de materiale de construcții sau metalice, plante ornamentale și glastre cu flori, până la geamantane – bagaje sau în tapiseria autocarelor, mașinilor sau iahturilor de agrement).

Descoperirile sunt făcute cu ajutorul oamenilor pasionați, iar verificarea se poate face pe baza vizitării locului semnalării sau analizei fotografiilor.”, ne spune Doru.

În România trăiesc trei specii diferite de gecko

Gecko Tarentola mauritanica, aceeași specie ca cea găsită la Oradea. FOTO: Doru Panaitescu

Pentru a afla mai multe despre aceste apariții exotice am vorbit și cu un specialist în herpetologie de la Muzeul Antipa, Dr. Alexandru Iftime. El ne-a spus că știe de populația de șopârle gecko din București încă din 2019, dar că nu se poate spune de cât timp sunt prezente aceste șopârle în oraș.

„Probabil de mai mulți ani, având în vedere că sunt relativ numeroase în zona unde s-au aclimatizat – au avut, așadar, timp să se înmulțească.”

Tot el ne-a spus că șopârlele gecko nu sunt neapărat o specie exotică, ci mediteraneană. „Ea trăiește în zone unde iernile pot fi, ocazional, destul de severe (Anatolia, Balcani, Crimeea), și hibernează. Așadar, poate supraviețui peste iarnă – probabil ajutată de microclimatul urban mai prielnic, și posibil și de tendința de încălzire a climei.”

Atât Doru Panaitescu, cât și Alexandru Iftime, spun despre specia descoperită în București că este Mediodactylus danilewskii. „Ca și alte specii din același gen (Mediodactylus) se hrănește în principal cu insecte (muște, țânțari, molii etc), dar și cu păianjeni și probabil ocazional și cu elemente vegetale (semințe, frunzulițe).

Durata de viață este estimată a fi în jur de nouă ani, pe baza exemplarelor crescute în captivitate. Nu sunt foarte prolifici; se reproduc o dată pe an, femela depunând 1-2 ouă. Puii se pot la rândul lor reproduce după 2-3 ani. Precum vedem, nu este o specie cu înmulțire explozivă. Printre prădători se numără șerpii, păsările de noapte, iar în context urban mai ales pisicile”, completează Dr. Iftimie.

Dar șopârlele gecko nu și-au făcut casă doar în București, Doru a primit semnalări din multe alte orașe din țară și de specii diferite.

„Avem o semnalare de Hemidactylus turcicus pe litoral, care ar data din 1998. Cu diverse alte ocazii în care am scris materiale de prezentare similare, am avut și alte semnalări.” Aceasta ar fi și prima semnalare certă a unui gecko pe teritoriul României.

Tot în 2019 Doru a primit o semnalare de Tarentola mauritanica, de această dată la Oradea.

„O prietena pasionată de reptile a primit un telefon de la un șofer de camion care găsise un gecko în parcarea de tiruri. Fata a primit reptila (era un pui).

Anul acesta m-a contactat, pentru că a văzut prezentarea la mine pe Facebook și a recunoscut specia, ea având încă animalul acasă într-un terariu. Din păcate nu mai are cum să dea de șoferul de camion, așa că nu putem verifica momentan dacă există vreo populație în acea parcare.”

Așadar, există semnalări de trei specii diferite de gecko, din care una (Mediodactylus cf. danilewski) este deja reproducătoare.

Probabil că sunt români care se gândesc acum dacă aceste specii noi de reptile pot fi periculoase în vreun fel și dacă pot ajunge în apartamente. Știm deja că prima semnalare din București de care vorbește Doru este de la un bucureștean care a descoperit un gecko în interiorul apartamentului.

Doctorul Iftimie spune însă că în interiorul apartamentelor sau în camerele de locuit ale caselor gecko intră relativ rar, și fug când sunt observate mai de aproape.

„Aceste șopârle trăiesc adesea pe exteriorul clădirilor; sunt considerate o specie „antropofilă”, adică atrasă de habitatele modificate de om. Frecvent consumă insecte atrase de becuri.”

Tot dumnealui ne spune și că șopârlele gecko nu poartă boli exotice. „Multe reptile (mai ales cele acvatice) pot purta Salmonella, dar această bacterie se poate găsi și la găini, porci, pe legume etc., iar de la reptile nu s-a transmis Salmonella la om decât în cazuri în care reptilele erau ținute ca animale de companie, și manevrate neigienic. De la reptile sălbatice, fie ele și în context urban, nu s-au înregistrat transmiteri de Salmonella.”

În multe culturi, șopârlele gecko sunt considerate aducătoare de noroc

Sopârla Gecko „Mediodactylus cf. danilewskii”, fotografiată pe un copac din București. FOTO: Doru Panaitescu

Cei care doresc să să descopere șopârle gecko ar trebui să știe că sunt active mai ales în serile sau nopți calde, preferă clădirile vechi, ziduri, garduri, copaci scorburoși, scot sunete (un ticăit sau țăcănit), nu se sperie de om sau de sunetele acestuia, dar fug când constată că au atras în mod special atenția.

Dr. Iftimie menționează și că specia din București este una deosebită, pentru că ea „cântă”, uneori chiar cu ultrasunete.

„Mediodactylus, ca multe alte specii de gecko, „cântă”! Suntem obișnuiți să asociem emisia de sunete cu rol social cu animale precum păsările, broscuțele, unele insecte – dar iată că ea apare și la șopârle.

Mediodactylus folosește în comunicare sunete mai scurte (emise de către masculi) sau mai lungi (emise de cărte femele) – ba chiar, după studii recente, și ultrasunete!”

Șopârlele gecko mai sunt renumite și pentru faptul că se pot deplasa pe verticală pe orice tip de suprafață și pot merge fără probleme pe tavan, iar Dr. Iftime ne povestește puțin și despre acest aspect.

„De obicei, ne gândim la gecko ca la șopârlele care aleargă pe sticlă, tavan etc., cu ajutorul degetelor lor lărgite, cu un mecanism special de aderență (bazat pe un fel de micro-spini ramificați, ce aderă la substrat, după ultimele cercetări, prin interacțiuni electrostatice).

Însă nu toate speciile de gecko prezintă acest sistem sofisticat. Mediodactylus, spre exemplu, nu are degetele lărgite, iar pe interiorul lor găsim doar lamele cu micro-spini simpli, ce agață ca „ariciul” dar nu au structura complexă sau aderența electrostatică de la alte specii.”

În multe culturi sopârlele gecko sunt considerate creaturi aducătoare de noroc, dar mai ales pentru că ele se hrănesc cu tot felul de insecte de care noi, oameni, obișnuim să scăpăm cu ajutorul multor substanțe chimice: țânțari, gândaci de bucătărie, molii, păianjeni.

Despre felul în care se hrănește specia din București, Doru ne spune: „Acest gecko poate consuma, de pildă, șopârlițe de frunzar (Ablepharus kitaibelii), specie nativă de șopârlă care este în București, dar în cu totul altă zonă.

Oricum, acel caz este o situație excepțională, gecko sunt în general vânători și consumatori de insecte și de alte nevertebrate, mănâncă în general specii comune, abundente.”

Dr. Iftimie confirmă acest lucru, dar și faptul că „noii coloniști reptilieni” nu vor avea un impact negativ asupra altor specii:

„În alte țări europene unde s-a studiat aclimatizarea șopârlelor gecko din genul Mediodactylus, cercetătorii au concluzionat că ele nu au un impact negativ asupra speciilor locale. Dat fiind că se hrănesc cu insecte precum molii, țânțari sau chiar gândaci de bucătărie, șopârlele gecko pot chiar fi considerate utile.”

Șopârla Gecko Hemidactylus turcicus, specie care se găsește și pe litoralul românesc. FOTO: Doru Panaitescu

Îl mai întreb pe Doru dacă această descoperire a atras în vreun fel atenția autorităților sau a specialiștilor.

„Există deja o inițiativă la nivel național referitoare la managementul speciilor invazive. Aceasta inițiativă este deja în curs (locul cu pricina a fost prezentat în detaliu specialiștilor care elaborează lista speciilor și planul concret legat de managementul acestor specii) și, din câte cunosc, populația reproducătoare din București este cunoscută și inclusă pe lista speciilor cu potențial invaziv, dar nu este realizat niciun studiu de impact referitor la această specie, momentan.”

Doru Panaitescu susține că șopârlele gecko din România ar trebui lăsate în pace:

„Cred că aceste șopârle sunt o prezență insolită în fauna țării și trebuie să rămână așa. Fenomenul de stabilire de populații de șopârle este prezent și în alte țări, și cu alte specii.

Eu, de pildă, am fotografiat multe alte specii de șopârle în Europa, departe de arealul lor nativ. În Portugalia am fotografiat Teira dugesii, specie nativă în Madeira; în Grecia am fotografiat Podarcis vaucheri, specie nativă în Spania; în Muntenegru am fotografiat Podarcis siculus, specie nativă în Italia.

Și la noi, în Bucuresti și Alba Iulia, sunt două populații de Podarcis siculus, deci este un fenomen firesc, asociat cu adaptabilitatea acestor animale de talie mică, cu mobilitatea crescută a populației europene și cu zonele de climă oarecum similare, în care aceste specii găsesc teritorii noi, propice traiului și reproducerii.”

El mai adaugă și că impactul acestor populații este minor, aceste șopârle neavând în habitatele antropice specii native pe care să le concureze în aceste zone, iar extinderea lor este mult limitată în aglomerațiile urbane.