Cât de rece poate fi în cel mai cald loc din lume și povestea unor recorduri care s-au dovedit a fi false

Într-un sat din deșertul californian Death Valley au fost 54,4 grade duminică, iar dacă valoarea va fi validată, va fi noua maximă mondială acceptată de toată lumea. Mai multe alte recorduri nu au rezistat când au fost cu grijă analizate, iar în articol puteți citi despre ele, dar și despre efectul căldurii extreme asupra vieții oamenilor. În plus, puteți citi și despre momentele când este foarte rece în cel mai cald loc din lume.

Furnace Creek și căldurile furioase

Furnace Creek este localitatea în care au fost 54,4 grade, iar localitatea din deșertul Death Valley are doar 20 de locuitori. Temperatura medie anuală este de 27 de grade, dar în lunile de vară se trece de 40 de grade. Patru luni pe an maximele pot trece de 50 de grade, iar minimele nu scad sub 35 de grade în cele mai calde nopți, cum a fost cazul și duminică.

Minima absolută pentru august a fost de +18 grade, iar în decembrie și ianuarie au fost, în mod excepțional -10 grade, dar în general noaptea sunt 2- 5 grade. Însă și în decembrie și ianuarie maximele absolute au ajuns la +31 de grade în locul situat la o altitudine de 58 m sub nivelul mării.

Recordul de acum NU doboară un record stabilit acum 107 ani, dar cu acel record povestea este complicată.

Pe 10 iulie 1913 termometrul arăta 56,7 grade, dar acest record este contestat de mulți, pe motiv că a fost măsurat cu instrumente inexacte.

Până duminică, cea mai ridicată temperatură înregistrată in Death Valey în perioada modernă a fost de 54 de grade, pe 30 iunie 2013. Luna iulie 2017 a fost cea mai caldă de când se fac măsurători în deșertul Death Valley, media fiind de peste 41 de grade și maxima de peste 53 de grade.

Death Valley este un loc inospitalier și găzduiește și Badwater Basin, locul cel mai jos din America de Nord, situat la o altitudine de 86 metri sub nivelul mării. Munții din apropiere ajută la menținerea căldurii în acele locuri, iar solul arid contribuie și el la înregistrarea unor valori atât de mari de temperatură.

Death Valley este un loc unde vin și turiști, iar aceștia sunt sfătuiți să bea cel puțin 4 litri de apă în fiecare zi, să nu se îndepărteze de mașini și să fie atenți dacă ei, sau alți oameni din jur, au simptome îngrijorătoare (amețeli și senzație de rău).

Căldura și efectele ei asupra vieții de zi cu zi

Cele mai calde orașe mari din SUA sunt Phoenix (statul Arizona, maximă absolută +50 de grade) și Las Vegas (Nevada, maximă absolută +48,3). Sâmbătă au fost +47 de grade la Phoenix și +45 în Las Vegas, în timp ce minimele nocturne nu au coborât sub 31 de grade în cele mai calde nopți. Minimele istorice absolute pentru cele două orașe au fost de -13 grade pentru Las Vegas și -9 grade pentru Phoenix.

Evident că viața oamenilor din regiunile fierbinți este afectată de aceste valuri de căldură, dincolo de incendiile de vegetație care apar mai des și țin mai mult și dincolo de spectaculoasele ”tornade de foc”.

Rețeaua electrică este solicitată la maxim în timpul acestor perioade fierbinți și riscă să intre în colaps, astfel că autoritățile recurg la opriri controlate și anunțate ale alimentării cu curent electric, astfel încât rețeaua să facă față.

Valurile de căldură afectează infrastructura, topind asfaltul de pe șosele și de pe pistele aeroporturilor și încălzind la temperaturi inumane interiorul mașinilor parcate. Aceste perioade de căldură neobișnuită afectează și agricultura: vegetația se usucă și moare, iar căldura accelerează și răspândirea diverselor boli ce decimează culturile.

În afară de SUA, cele mai ridicate temperaturi au fost în țările arabe în ultimii ani. De exemplu, într-un sat din Kuweit, numit Mitribah, au fost +54 de grade în 21 iulie 2016, în orașul iranian Ahvaz au fost +53,7 grade în 2017, iar la Basra, în Irak, au fost +53,9 grade. În mai 2017 au fost +53,7 grade în orașul pakistanez Turbat.

Azizia – falsul record

În toată lumea elevii și studenții au învățat la geografie că Al’Aziziyah (Azizia), un orășel din nordul Libiei, este „polul căldurii” la nivel mondial, fiindcă pe 13 septembrie 1922 s-ar fi înregistrat 58 de grade Celsius la umbră, cea mai mare temperatură măsurată la sol într-o stație meteorologică.

Aici au intervenit însă pasionații de meteorologie care fac și ei un fel de „arheologie” fiindcă vor să găsească dovezi din trecut despre momente și fenomene de referință. În cazul Aziziei, găsirea unor vechi documente a făcut lumina, la fel cum un sit arheologic ar scoate la iveală manuscrise vechi.

Tocmai pentru că vorbim de o temperatură uluitoare (58 C) și de un loc legendar pentru meteorologie, este interesant că în 2012 înregistrarea de acum aproape un secol a fost invalidată de Organizația Meteorologică Mondială (OMM), după o investigație cu peripeții.

Totul a pornit de la un istoric pe probleme de meteorologie, Christopher Burt, care în 2010 scria despre controversatul record pe blogul reputatului site Weather Underground. A reușit să convingă raportori ai OMM că recordul este unul dubios, iar o anchetă care a durat aproape doi ani i-a dat dreptate: Al’Aziziyah nu mai este polul căldurii.

Ce s-a întâmplat acum 98 de ani în nordul Libiei și cum de a rezistat un fals record aproape un secol? Sunt mai multe explicații și contextul de atunci nu este unul liniștit. Azizia era un fort în colonia italiană a Africii de Nord (Africa Settentrionale Italiana). Cu două zile înainte de înregistrarea recordului a venit la stație un nou meteorolog, faptul fiind relevat de scrisul acestuia, diferit de cel al predecesorului. S-a dovedit si că el era neexperimentat.

Registrele vechi originale au venit în 2011 de la un director al Centrului Național de Meteorologie din Libia, Khalid Ibrahim El Fadli, care a avut meritul că se îndoia de veridicitatea recordului. Datele furnizate de el au contat enorm în rezultatele anchetei, însă din cauza revoluției libiene în care a fost înlăturat dictatorul Ghaddafi, meteorologul nu a mai avut cum să dea timp de opt luni informații colaboratorilor din occident care se temeau că ar fi pățit ceva grav.

Ancheta a dovedit nu numai că noul meteorolog venit în a doua decadă din septembrie 1922 era lipsit de experiență, completând eronat diverse rubrici din jurnalul stației meteo, dar un alt element a viciat lucrurile: termometrul. Cel dinainte se stricase și a fost înlocuit cu unul demodat chiar și pentru 1922, aparat care era mai greu de citit pentru cineva fără experiență.

Astfel, OMM a conchis că valoarea reală din acele zile trebuie să fi fost cu 7-8 grade sub ce s-a notat în registru, mai ales că temperatura notată la Azizia era inexplicabil de mare față de cele înregistrate în acea perioadă la alte patru stații meteo din regiunea Tripolitania. În plus, stația era plasată prea aproape de pământ și sub ea era asfalt, nu sol deșertic, ceea ce influențează valorile afișate.

În plus, datele de la stația meteo pentru diverse perioade (ce cumulate înseamnă peste 30 de ani) arătau că în nicio altă lună septembrie nu s-au depășit măcar 48 de grade, presupusul record fiind mult prea departe chiar și de zilele cu temperaturi extreme. Interesant este că îndoieli legate de record au apărut în articole publicate înainte de 1930, argumentele invocate fiind cât se poate de logice: orașul este la doar 40 km de mare și e într-o zonă semideșertică unde temperaturi chiar atât de mari nu prea au cum să apară.

Africa de Nord nu este chiar atât de fierbinte

Cazul Azizia este un precedent interesant ce pune la îndoială multe recorduri de temperatură ce datează de dinaintea Primului Război Mondial. Christopher Burt, cel de la care a pornit totul, atrage atenția asupra faptului că sunt multe recorduri de temperatură din nordul Africii care indică și valori de 55-57 grade, înregistrate în perioada colonială, înainte de 1940. După al Doilea Război Mondial rar s-au depășit însă 50-51 de grade în regiune, ceea ce pune la îndoială validitatea vechilor recorduri. Aceste temperaturi foarte mari pot fi puse la îndoială mai ales comparându-le cu valorile înregistrate în regiune în acele zile, fiind îndoielnice însă și instrumentele cu care aceste valori uriașe au fost măsurate.

Și în ultimii ani se poate vedea o diferență mare între temperaturile maxime din Orientul Mijlociu și cele din nordul Africii. Astfel, dacă au fost multe zile cu 51-53 de grade în Kuweit, Iran, Irak sau Pakistan, în cele mai calde zile rar au fost peste 48 de grade în Algeria sau Libia.

Câteva exemple date de Burt sunt interesante. În orașul algerian Tindouf s-ar fi înregistrat în vara lui 1936 o temperatură de 57 de grade, însă în ultimii 70 de ani acolo nu s-au mai depășit 49 de grade. La fel și recordul recunoscut oficial acum pentru Africa (55 de grade la Kebili în Tunisia – iulie 1931), în perioada coloniala la Kebili s-au înregistrat des temperaturi între 50 și 55 de grade apoi a urmat o perioadă lunga în care stația a fost închisă, iar după 2000 nu s-au mai depășit 48,5 grade.

Surse: Science News, BBC, CNN, Weather Underground Blog