Poliamoria, amorul/sexul ca multitaskingul

Poliamoria „este când” ai câte relații de iubire vrei și cei pe care-i iubești o știu și își arată acceptul. Am citit asta acum câteva luni despre fiica de 18 ani a actorilor Will Smith și Jada Pinket – Smith. Willow Smith își dorește să se iubească și cu o femeie și cu un bărbat. Separat, în același timp, n-are importanță. Ce dacă? Asta-nseamnă abolirea moralei, cum o știm. Asta – nseamnă, teoretic, spulberarea oricăror scene de gelozie. Asta-nseamnă, zero limite de spațiu. Poți s-o faci oriunde, dacă te apucă amocul.

Poliamoria este din același izvor cu hrana de astăzi, unde ciugulim chiftele de porc, merge și o ceafă de pangolin. Ce dacă?

Poliamoria este din aceeași geneză cu acest comerț compulsiv. Cumpăr, cumpăr, cumpăr. Îmi trebuie sau nu, cumpăr. De ce nu. Dacă mie îmi place?

Poliamoria este când amesteci prune cu iaurt și zeamă de varză. Ce dacă? Nu se întâmplă nimic. Produsele alimentare 2020 sunt fără reactivi, sunt făcute să nu mai intre în conflict, sunt ameliorate. Nu dau reacții adverse.

Poliamoria este din același izvor cu multitaskingul. Folosești aparatul tău pentru mai multe conectări. Ce dacă?

Poliamoria este din același izvor cu ruperea oricăror granițe prin trăirea în virtual. Pot ajunge în Tanzania, în New York, la Tuzla. În câteva secunde. De ce nu? De aia am street view.

Între sex/amor și multimedia, multitasking nicio diferență.

Iar alegerea este, uneori, instantanee. Ca pe google, primele afișări sunt luate-n seamă.

Mi-e bine cu cutare.

Mi-a ieșit în cale.

Dece nu?

Cine-i cutare?

N-are importanță.

Identitatea este dizolvată.

Momentul de acum este măreț.

Mă cuplez repede la el. Să nu-l pierd.

Alteori se-ntâmplă doar apăsând cuvinte cheie de deschidere a portițelor.

În sfârșit, singura întrebare este dacă iei meniu sau doar hamburger la fast food.

Ești prost, pentru câțiva lei diferență, să nu iei tot pachetul?

Se gândește în termeni teoretici de “fericire paradoxală”, ești fericit, dar din cale afară de anxios.

Se gândește teoretic despre “societate lichidă” care curge fără limite, fără probleme morale, fără judecăți de apoi și complicații sentimentale.

Se vorbește iarăși despre “realități paralele”, despre dreptul la propria “bulă”. Fiecare are adevărul lui, nu, să nu cumva să te amesteci în el.

Se vorbește despre “carpe diem”.

Și aici se tot vorbește despre Soros, Bill Gates și 7G-ul care schimbă tinerilor mințile.

E o întreagă istorie a sexualității cuprinsă în această poliamorie 2020, practicată dintotdeauna sub semnul infidelităților de tot felul, cu ACORD sau nu.

Se tot vorbește, da, se vorbește! Eu mă gândesc că nu-i nicio noutate. Că nici aici nu-i sfârșitul lumii.

Că-i mișto viața.

Asta nu-nseamnă că poliamoria mă pasionează, c-o practic. Dar, habar n-am, știu că Willow Smith și puștanii ca ea, chiar dacă ar citi acest articol, n-ar da 2 parale pe sfaturile mele. Știu că ideea de sfat le-ar produce alergie.

Știu, de asemenea, că dacă înjur, în stilul unui bătrân idiot, iarăși, nu fac nimic. Mă dau mare și tare pentru 2 like-uri în plus și 7 share-uri. Ori, uite, nu-mi mai plac chestiile astea: să lovesc în tineri că-s expirați, să înjur expirații ca să fiu glorios.

Așa că zic simplu: poliamoria este. Și trăiesc cu inima, cu sufletul momentul acela când CINEVA își dă ACORDUL explicit ca tu să trăiești poliamoria. Trăiesc, pe scurt, geloria universală. Prefer să mă mănânce puricii. .