Scrisoarea I din viitor. Martie 2022

​​M-am trezit în dimineața aceasta mai greu decât de obicei. Telefonul n-a mai sunat la 6:30, când era programat. Îl pusesem la încărcat, dar cred că iarăşi s-a luat curentul peste noapte… De la o vreme, se întâmplă des să avem pene de curent. Bine că am un acumulator extern, astfel că aceste rânduri sunt scrise folosindu-mi vocea. Mă plimb prin apartament și dictez aplicației de pe telefon. Probabil sunteți curioși cum este viața noastră acum, la trei ani după OUG 114, de la finele anului 2018, care promitea să ne protejeze pe noi, consumatorii.

Aşa cum ni s-a spus, facturile la electricitate pentru noi, consumatorii, au scăzut, chiar daca nu prea mult. Pentru companii, însă, curentul electric s-a scumpit, aşa că preţurile au crescut atât la energie, dar si la servicii si bunuri Astfel, pentru câţiva lei economisiţi pe lună la electricitate am plătit mai mult pentru alimente, îmbrăcăminte, internet, transport în comun, chirie… Desigur, faptul că leul s-a depreciat faţă de euro a dus, de asemenea, la scumpiri. Adoptata după doi ani de decizii controversate şi schimbări fără consultarea mediului de afaceri sau evaluarea impactului acestora, ordonanţa a afectat si mai mult încrederea investitorilor în România. Acestia au început să îşi retragă banii din ţară ori să amâne pe termen nedefinit investiţiile, iar asta ne-a afectat pe noi toţi.

Fixarea preţurilor n-a funcţionat niciodată într-o economie de piața şi nu avea cum să meargă nici în România, care este parte a pieței interconectate din Europa. Prin fixarea prețului la electricitate vreme de trei ani, au fost practic „pedepsite” companii eficiente precum Hidroelectrica şi Nuclearelectrica. Le-a fost îngrădita capacitatea de a genera profit si, prin urmare, de a reinvesti in viitorul companiilor si de a oferi distribuții acționarilor, cel mai mare dintre aceștia fiind chiar statul roman.

Efectele negative nu au întârziat să apară. Nuclearelectrica anunţase încă din 2019 că aplicarea OUG 114 îi va scădea indicatorii de profitabilitate de peste 6 ori şi va pune în pericol retehnologizarea Reactorului 1 de la Cernavodă. Aşa a fost. După 3 ani, nu s-a anunţat un plan fezabil de retehnologizare, iar reactorul nu mai poate fi ţinut în funcţiune în condiţii de siguranţă decât până în 2026. Adică de acum în doar patru ani.

Din cauza aceleiaşi ordonanţe, OMV-Petrom anunţase pentru 2019 că estimează venituri, profituri şi investiţii mai mici decât în 2018. Şi au fost mai mici în fiecare an. Pur şi simplu, a devenit clar ca nu este rentabil să investească în exploatarea de petrol şi gaze cu costuri de producție tot mai mari, în timp ce produsele lor erau supuse unei plafonări a prețului.

Încetul cu încetul, au crescut importurile de petrol şi gaze. Tocmai dinspre Siberia, căci rezervele din Marea Neagră au rămas tot acolo, deocamdată. Toate aceste importuri de energie au accentuat şi ele scumpirile şi au determinat tot mai multe companii să decida sa îşi relocheze producţia în alte ţări, mai prietenoase cu mediul de afaceri. Altele au îngheţat angajările şi nivelul salariilor, unele chiar au făcut reduceri de personal, prin urmare piaţa muncii nu mai este, nici pe departe, atât de ofertantă pentru angajaţi ca în 2018. Din contră, rata şomajului a crescut, în toate sectoarele economiei.

Bursa de la Bucureşti, cândva o mare speranţă a pieţelor de frontieră, gata-gata să intre în familia pieţelor emergente, a rămas la statutul de… eternă speranţă. OUG 114 i-a tăiat avântul, căci marile companii energetice listate au avut profituri limitate si in consecința dividende mici comparativ cu nivelul dividendelor din 2017-2018, unele dintre cele mai mari randamente din lume,. Nici băncile listate, supuse unor taxe şi reglementri împovărătoare chiar şi după modificările ulterioare ale OUG 114, nu au dus-o mai bine, deoarece capacitatea lor de a oferi împrumuturi la costuri dictate de condițiile pieței a fost limitată și, prin urmare, au fost nevoite să-și limiteze activitățile de finanțare care susținuseră creșterea economiei românești. Acest lucru a însemnat, din nou, profituri mai mici pentru acționari și impozite mai mici pe profit pentru stat.

Dar toate aceste consecinţe nu sunt răul cel mai mare produs de OUG 114. . Cea mai grea lovitură a fost blocarea investiţiilor la nivelul întregii economii. Companiile energetice si băncile au fost primele; apoi, în lanţ, şi în alte sectoare ale economiei s-a renunţat la planurile de dezvoltare.

De trei ani stăm pe loc. Spre exemplu, mă uit la telefon. Tot G4 arată, deşi prin 2018 toată lumea era entuziasmată de trecerea la G5, ce promitea un internet mai rapid si o mai mare conectivitate. Companiile de telefonie nu au mai avut bani de investiţii, după ce aceeaşi OUG 114 le-a mărit excesiv taxele de reglementare şi pentru obţinerea de licenţe. Companiile din alte țări din regiune si- au continuat nestingherite planurile de investiții, iar acum marii jucători din domeniul IT nu mai iau in considerare România , ci se îndreaptă spre alte destinații.

Dar statul pe loc costă. România a pierdut avântul de „tigru” al Europei Centrale şi de Est, iar investitorii străini au rămas în expectativă. Nimeni nu mai are încredere într-o ţară unde deciziile se iau fără consultare si fără evaluarea impactului şi, mai mult, se pun obstacole în calea dezvoltării mediului de afaceri, în loc să fie încurajat. Intră tot mai puţine investiţii în ţară, astfel că Guvernul se vede nevoit să se împrumute la costuri tot mai mari pentru a finanţa deficitul bugetar.

Dintr-o economie care „duduia”, economia României a ajuns una care „gâfâie”, dintr-o destinaţie de investiţii, a ajuns să fie ocolită pentru alternative mai favorabile, iar nivelul de trai, în loc să crească, s-a înrăutăţit. Şi toate din cauza unei ordonanţe nefundamentate.