Filmele "120 BPM/Batai pe minut" si "Soldatii. Poveste din Ferentari". Or fi Gay, dar ele vorbesc despre noi toti: cardasie si sictir, tragedia SIDA si cinism
“120 BPM/Batai pe minut” este in cinematografe. Este filmul lui Campillo si a luat Cannes-ul 2017.“Soldatii. Poveste din Ferentari” intra-n weekendul asta.Este filmul lui Mladenovic&Schiop. Si a fost recompensat la San Sebastian c-o mentiune. Ambele re-compun experiente traite. Campillo si perioada sa de activism la Paris. Schiop si anii de documentare a unei teze de doctorat despre manele in Ferentari. Nu-s primele si nici ultimele filme clasificate “gay”. Dar clasificarile astea fac rau. In fapt, filmele nu-s facute spre a fi gay, ci pentru a vorbi despre obsesiile si neimplinirile fiecaruia dintre noi. Deci, citeste cronica unor filme de vazut si gandit. Care intorc cutitul in sufletul de ambe sexe si de toate sexele, cate or fi ele pe lumea asta.
1. Observatia. Am documentat acest articol. Google-ul meu, facebook-ul tuturor repetau obsedant, in milioane/sute de pagini: filme gay.Chiar si The Guardian face la fel.Gay si experienta avuta intr-o organizatie non-guvernamentala in anii 1990, la Paris.
“Soldatii. Poveste din Ferentari” are aceleasi optiuni de selectie. Sutele de pagini in care se vorbeste despre cartea si filmul Schiop&Mladenovic fredoneaza refrenul povestii “traite”.Schiop a zis:imi fac doctorat in manele si unde pot mai bine sa inteleg fenomenul, daca nu in sanul manelistilor de Bucuresti: Ferentari.
Filmul gay vinde bine.
2. dar vezi trailer-ul unuia sau altuia dintre filme.
Vezi cu mai mult decat gay-gay-gay.
In 120 BPM vorbim de SIDA si activism atroce. SIDA nu a fost si nu este doar boala gay, nu? In 1990, mass media a consumat senzational povestea: o boala necrutatoare dadea fatal mana cu o comunitate marginalizata, in prejudecatile tuturor. ONG-ul descris de 120 BPM este format din cei infestati, astfel incat e o lupta contracronometru, sunt un frison si-o disperare. Sunt atacate institutiile „producatoare ale leacului”. Protestezi pentru urgentarea leacului sau mori fara speranta?
“Soldatii” este aventura intelectualului care se baga de buna voie intr-o mlastina umana. Balaurii cu burti si “pe interes” isi traiesc singura viata posibila. Danseaza, iubesc, da, chiar, nu va vine sa credeti? Lumea “lor” nu e diferita de a mea, a fiecaruia dintre noi. Cu lasitati, nunti, analfabeti ca ministrii, cu supravietuiri. Viata – un pachet de seminte sparte-n coltul gurii si al strazii. Viata nesigura, care mizeaza doar ca esti rapitor.
3. Ce te socheaza deci? Amorul sau sarutul mortii?
Filmele nu abuzeaza de sex. Dar nici nu ocolesc scenele fierbinti. Le-am privit si m-am privit in oglinda mea, aia a prejudecatilor. Ce ma socheaza? Sarutul? Corpul gol al barbatului? “Nu suport” se auzea prin salile de proiectie. Dar eu? Eu? Trait in mahala, in imparatie si scarnavie, recunosc nu ma surprinde nimic. Maica-mea avea vorba aia pentru tigani, gay, saraci cu duhul: lasa-i, baiete, sa-si gaseasca fericirea. Tu nu ti-o cauti? Recunosc insa altceva: nu trupul indragostit, ci tineretea cuprinsa de moarte m-a socat.
Campanillo in 120BPM este crud, cinic. Sean (interpretat de Nahuel Pérez Biscayart), patruns de SIDA, necrutator, m-a infricosat. Corpul acela patruns de moarte, schimonosit m-a lovit mai mult decat orice scena de sex, fericire. Sean, cel plin de viata, zacand in ghearele Necrutatoarei. Mi-am pus mana la ochi. Dar povestea nu se opreste aici. Dupa moarte, vine tradarea celorlalti. Sarutul. Cumplit. Al prietenilor. Sarut speriat si el de moarte, disperat si setos dupa o viata, da, la randul ei, cuprinsa de boala.
Recunosc iarasi: Alberto (Vasile Pavel-Digudai) care joaca rolul de calauza in lumea ferentariului are vana. Joaca feroce, ca o javra de caine. Si filmul Soldatii lui Mladenovic cu asta a dat lovitura: a descoperit un neintiat in ale artei si l-a pus sa faca ce stie el mai bine. Si Alberto este sufletul filmului. Si, iarasi m-am intrebat: ce vad? Arta sau un burtos? Un actor, frate, cu o biografie dubioasa, care uneori n-a avut destula partitura pentru cat poate sa dea. Emotiile unui film, daca traiesti filmul, intrec discriminarea.
4. Vezi doar ca-s filme gay?Ramai doar la nivelul asta de intelegere? Esti condamnat sa nu vezi restul: mizeria, moartea cruda, lipsa de speranta. Lumile astea din 120BMP si Soldatii sunt cu combustie interna. Ignorate de noi toti, au o unica speranta posibila: cea proprie. Generata, da, din manele si talharie, din SIDA si dans.
INTERVIURILE HotNews.ro