Carti pentru vara asta. Cinci recomandari de la Radu Paraschivescu si cum citeste lumea din jurul sau
„Imi vine greu sa cred in notiunea de ‘carte de vacanta'”, spune pentru HotNews.ro cunoscutul scriitor si jurnalist Radu Paraschivescu. Asa ca recomandarile sale de lectura pentru vara asta „vin din zona romanului” si incep cu Muriel Barbery – O delicatesa. Vezi mai jos care sunt cele cinci carti pe care Radu Paraschivescu ne indeamna sa le citim si care sunt noile obiceiuri de lectura pe care le observa scriitorul: de la automatele de carti din metrou, pana la cititul in librarii.
HotNews.ro a trimis un set de intrebari catre scriitorul si jurnalistul Radu Paraschivescu, pentru a afla 5 recomandari de lectura, ce citeste acesta si care sunt noile obiceiuri de lectura pe care le-a observat. Citeste mai jos raspunsurile lui Radu Paraschivescu, transmise via e-mail.
Rep: Ce carti nou-aparute ne recomandati vara asta, pentru concediu, si de ce?
Radu Paraschivescu: Spre deosebire de Dan C. Mihailescu, va prezint propunerile intr-o ordine aleatorie, fara pretentii ierarhizante. Si adaug ca imi vine greu sa cred in notiunea de „carte de vacanta”. Sigur, lumea nu citeste tratate de patristica la plaja, dar asta nu inseamna ca vacanta trebuie sa fie timpul lecturilor neaparat usurele. Recomandarile mele vin din zona romanului si sunt urmatoarele:
Muriel Barbery – O delicatesă (Nemira, traducere de Adrian Patrusca). Un roman in care proteinele literare ale talentului se vad de la primul paragraf. Povestea unui gastronom celebru care, afland ca nu mai are mult de trait, isi impune ca, in loc de bilant, sa-si aminteasca daca a intalnit gustul sau aroma perfecta. La pachet, o plimbare prin Parisul atator forme de rafinament.
Javier Cercas –Legile frontierei (Humanitas Fiction, traducere de Cornelia Radulescu). Antonio Gamallo, alias El Vaquila, a fost un delincvent mitizat al Spaniei care se pregatea sa se desparta de franchism. Un bandit cu aparitii TV si cu o charisma care ajunsese sa-i miste pana si pe oamenii legii. Romanul lui Cercas nu e doar biografia a unui periferic ajuns celebru, ci si o poveste despre granitele sadite in fiecare dintre noi.
Juan Gabriel Vásquez – Zgomotul lucrurilor în cădere (Polirom, traducere de Marin Malaicu-Hondrari). Vasquez va invita intr-un city break literar la Bogota. Aici, intr-un club de biliard, are loc intalnirea dintre un universitar cu o viata incleiata de rutina si un fost pilot trecut prin iadul cartelurilor si al baronilor. Cei doi, dar nu numai ei, joaca impreuna intr-un scenariu al rupturii si conchid, fiecare in felul lui, ca suntem la cheremul istoriei.
Ismail Kadare – Viaţa, jocul şi moartea lui Lul Mazrek (Univers, traducere de Marius Dobrescu). Pedagogia fricii, felul cum opereaza teroarea asupra maselor, tehnicile de manipulare, contrastul dintre viata traita sub microscopul Securitatii si lipsa de riduri a oamenilor liberi – iata doar cateva dintre directiile acestui roman publicat de Ismail Kadare la un an de la intoarcerea in Franta (dupa unsprezece ani de stat in Franta).
Kateřina Tučkova – Dumnezeiţele din Moravia (Curtea Veche, traducere de Anca Irina Ionescu). Iata un roman care a primit deja cateva premii literare importante, a fost dramatizat, iar acum i se pregateste ecranizarea. Katerina Tuckova spune povestea Dorei Idesova, etnografa si ultima descendenta a unui neam de dumnezeite. Adica a unor femei care traiesc in Carpatii Albi, care au infruntat prejudecati, suspiciuni si persecutii, si despre care se spune ca ar avea valente demiurgice, dar si profetice.
Rep: Ce cititi dumneavoastra, zilele acestea?
Radu Paraschivescu: Acum ma pregatesc sa termin de citit Radu Aldulescu – Istoria Regelui Gogoşar (Cartea Romaneasca), iar la rand asteapta James Purdy – Malcolm (Vellant) si Jim Crace – Recolta (Allfa). Sigur, teancul de pe birou e mare si ameninta sa se darame. Nu faceam pauze de lectura nici inainte de pastila literara de la Digi 24, daramite acum.
Rep: Ce obiceiuri de lectura ati constatat in jurul dumneavoastra, in perioada asta? Este ceva nou?
Radu Paraschivescu: Observ ca se citeste in continuare in mijloacele de transport, ceea ce ma bucura. Sigur, metroul nu e o sala de lectura ambulanta, dar vad destui oameni care citesc. Unii carti pe suport de hartie (apartin cu incapatanare acestei categorii), altii pe dispozitive de tip e-reader. Ca sa nu mai spun ca exista, in multe statii de metrou, automate cu carti – fapt de negandit cu putini ani in urma (sigur, oferta e perfectibila, dar macar s-a facut inceputul). Constat de asemenea ca lumea citeste in continuare in librarii, mai cu seama in cele unde poti sa bei o cafea sau un ceai. Ca sa nu mai spun de localurile unde exista mici fonduri de carte la care poti sa contribui daca ai inima sa te desparti de-o carte a ta si s-o pui la dispozitia altora.