Presa captiva = alegeri masluite

Monitorizarea alegerilor a devenit o actiune benefica in toata lumea democratica si un proces obligatoriu in tari de tranzitie sau tari cu democratie neconsolidata. S-au elaborat numeroase ghiduri pentru sistematizarea criteriilor si organizarea procesului pe teren. Observarea si raportul privesc nu doar alegerile in sine, ci si conduita mass-media, felul cum jurnalistii isi fac treaba in perioadele de campanie. „No free press, no democracy”, este axioma functionarii statelor de drept in Europa si in lume.

Controlul onestitatii presei il pot exercita organizatii diverse, de la cele consacrate ca OSCE sau Article XIX, pana la cele specializate in media, sau organizatii nonguvernamentale interesate de transparenta, inteligibilitatea si corectitudinea alegerilor. Dar recomandabil este ca monitorizarea sa vina si din interiorul breslei, jurnalistii insisi sa vegheze ca impartialitatea, responsabilitatea, accesul liber, onestitatea sa fie respectate de toata comunitatea media. Fiindca profesia se justifica prin dreptul cetatenilor de a fi informati si sta pe temelia unor drepturi fundamentale ca libertatea de exprimare si dreptul la comunicare. Mass-media au aceleasi misiuni in timpul alegerilor, pe toate platformele si suporturile, print, online, audiovizual: sa informeze publicul despre candidati, partide, tendinte politice, sa medieze dezbaterea electorala, sa ofere platforme pentru transmiterea mesajelor electorale, sa raporteze sondajele si rezultatele intermediare si finale, sa evalueze critic campania, sa evidentieze incalcarile de campanie, fraudele in alegeri, mesajele false etc. si sa educe electoratul in sensul dreptului democratic de vot si al importantei actului de a vota. Treaba grea, laborioasa, agitata intr-un mediu toxic si dezechilibrat ca in Romania alegerilor prezidentiale 2014.

O carte citabila si azi, „Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune si post-gandirea” a lui Giovanni Sartori, prevedea acum saptesprezece ani completa emotivizare a politicii si crearea „videoliderului”, la care conteaza telegenia, frecveta aparitiilor, emotia creata si nu legitimitatea sa, biografia profesionala, integritatea, rationalitatea mesajului politic si electoral. In esenta, un electorat videodependent hranit cu informatie partiala despre niste „eroi” contrafacuti, isi pierde spiritul critic si inghite usor ce primeste. Este adevarat ca in tari normale la cap sunt o exceptie candidatii urmariti penal, adusi cu catuse la maini, sau politicienii corupti trimisi in Parlamentul European, cum se intampla in Romania. Noile tehnologii si noile media au eliberat publicul, intr-o oarecare masura, din lesa televiziunii, oferind alternative de informare. Dar nimic nu e simplu cand e vorba de mass-media, deci monitorizarile se cer periodic facute.

In manualul sau destinat presei in campania electorala, Ross Howard compara menirea jurnalistului, care ajuta la sanatatea democratiei, cu cea a doctorului si da definitii simple unor concepte si roluri despre care s-au scris mii de carti: libertatea inseamna ca cetatenii se exprima, democratie inseamna ca guvernele asculta. Intre ele mass-media este mesagerul. Jurnalismul responsabil nu este defaimator, nu este derivativ repetand fara discernere mesajele preluate de la politicieni, nu este rau-intentionat, nu este corupt. El pleaca de la fapte si urmareste informatiile relevante cu acuratete, impartial, constient de standardele profesionale si etice ale profesiei. Fie ca sunt stiri, emisiuni de dezbatere electorala sau sloturi publicitare, regulile trebuie respectate. In majoritatea tarilor democratice, autoritatea audiovizuala elaboreaza regulile, ceea ce a facut si CNA la noi prin Decizia 528/2014 care prevede echitate, impartialitate si echilibru in prezentarea candidatilor. Cum a ajuns CNA sa nu mai fie azi o institutie credibila, desi e rau, e alta poveste.

Ce urmaresc monitorii atunci cand analizeaza derapajele presei? Cateva tinte ar fi vizibilitatea candidatilor, agenda media a televiziunii, radioului sau publicatiei, cine este in spate (patronat angajat politic sau nu, medii publice etc.), favorizarea/defavorizarea unor candidati prin omisiunile sau exagerarile din stiri, circularea unor zvonuri, preluarea insistenta a unor critici de la un partid/candidat, dezbateri neprincipiale sau, dimpotriva, absenta dezbaterilor, manipularea prin titluri, imagini, unghiuri de camera, mesaje ascunse pozitive/negative, neraportarea unor abuzuri ale puterii etc. O monitorizare a facut Agentia ActiveWatch in alegerile parlamentare din 2012 reflectate pe televiziuni. Analiza arata ca oferta editoriala a televiziunilor a fost insuficient adaptata contextului electoral, subiectele din viata politica interna au deturnat atentia de la programele electorale ale candidatilor cu accent pe conflictul presedinte-premier, iar accesul candidatilor mai putin cunoscuti a fost aproape inexistent. Raportul OSCE pe aceleasi alegeri contine observatii critice la adresa mass-media si a autoritatilor din Romania, care ar trebui recitite, just in case:

• ” Reglementarile privind prezentarea competitorilor electorali de catre posturile private
• ar putea fi revizuite astfel incat sa protejeze mai bine independenta editoriala si
• interesul publicului general de a obtine un spectru larg de informatii.
• Ar trebui sa se ia in considerare abrogarea prevederii Art. 38(2) al Legii electorale,
• astfel incat toti competitorii inscrisi sa poata fi prezentati de postul public.
• Legea electorala ar putea fi modificata astfel incat sa ofere directive precise si general
• aplicabile pentru acoperirea mediatica a alegerilor.
• Autoritatile ar putea lua in considerare imbunatatirea metodologiei CNA de
• monitorizare a mass media pentru a spori capacitatea acestei institutii de a identifica
• diverse forme de acoperire neechilibrata a campaniei.
• Legea Audiovizualului ar putea fi modificata in asa fel incat sa reglementeze mai
• detaliat rolul si autoritatea CNA pe parcursul campaniei electorale. Termenele alocate
• pentru luarea deciziilor ar putea fi scurtate astfel incat sanctiunile sa poata fi impuse si
• implementate cu promptitudine inaintea zilei alegerilor.
• Numirea membrilor CNA ar trebui sa fie libera de orice ingerinta politica sau
• economica pentru a-i spori independenta si credibilitatea. Legea Audiovizualului ar
• putea reduce numarul numirilor politice si ar putea prevedea in locul acestora o
• componenta mai diversa, care sa includa experti independenti si reprezentanti ai
• societatii civile.
• In conformitate cu bunele practici, Legea SRTV si SRR ar putea prevedea participarea publica la alegerea candidatilor pentru administratia difuzorului public, fapt ce s-ar putea realiza prin intermediul audierilor publice si consultarilor publice cu privire la candidati.

P.S. Jos palaria, TVR! Subiectul fierbinte al retrocedarilor ilegale de paduri a fost dezbatut intr-o maniera clarificatoare si profesionista in doua emisiuni ale televiziunii publice. Una este editia din 20 octombrie a talk-show-ului Foc incrucisat de pe TVR1, in care moderatoarea Alina Stancu a descurcat itele afacerilor ilegale de milioane de Euro cu ajutorul competent al jurnalistilor Paul Radu, director Rise Project si Mircea Barbatei de la Cluj. Cealalta este, tot pe TVR1, este Biziday din 16 octombrie, unde Moise Guran a indicat legatura dintre modificarile Codului Silvic si interesele personale ale politicienilor de la varf implicati in afacerea retrocedarilor frauduloase: Viorel Hrebenciuc, Ioan Adam, Ilie Sarbu si grupul din jurul acestora.

•  Varianta extinsa a articolului aparut in revista „22”

Nota: Articolele publicate in aceasta sectiune sunt parte a unui proiect de monitorizare a comportamentului televiziunilor in campania electorale. Proiectul este sustinut de Fundatia Konrad Adenauer.