VIDEO Cronica de film: "Chef" – delicios!

Dupa mai multe blockbuster-uri si inaintea altora, Jon Favreau isi trage sufletul cu un film independent facut intre prieteni, adica cu actori unul si unul. „Chef” (titlul preia termenul „maestru bucatar” din franceza) chiar aduce cu un chef unde mananci bine, asculti muzica buna, bei pe saturate si te distrezi fara a te gandi la subiecte de conversatie savante.

Jon Favreau pare sa fie el insusi un tip sanatos si un „bon viveur”, altfel cum s-ar explica frazele de mai jos, extrase dintr-un interviu publicat pe vulture.com? „Sunt un tatic de 47 de ani caruia ii place sa manance” (asta legat de faptul ca a luat in greutate), „Pentru mine acum totul tine de pasiune, inspiratie si familie”, „Imi plac sfarsiturile fericite din filme. Cred ca si viata are un sfarsit fericit pentru ca, atunci cand se trage linia, ceva a meritat efortul”.

Tot el mai spune:”Cu cat e filmul mai mare, cu atat mai greu iti pastrezi postura de autor”. Dupa ce a regizat primele doua parti din „Iron Man” si a produs-o pe a treia, cel mai recent film regizat de el fiind „Cowboy &Aliens”, Favreau livreaza acum un soi de ars poetica in foetajul unei comedii independente despre un bucatar talentat care pleaca de la restaurantul al carui patron nu-i apreciaza originalitatea pentru a gati cu succes sandvisuri cubaneze intr-o rulota.

Nu se stie cat e experienta proprie in aceasta poveste, dar Favreau spune in interviuri ca nu are nimic impotriva blockbusterelor – dimpotriva, il amuza munca la ele. Oricum ar sta lucrurile, „Chef” e dintre putinele filme americane care au intrat in salile romanesti in ultimele luni de la care nu pleci gandindu-te ca ai pierdut timpul. Si e atat de independent incat nu seamana cu nimic din ce ai mai vazut.

Facut cu relaxare, incepe ex abrupto cu o portie de gatit. Gros plan-urile cu etapele prepararii unor chestii care de care mai apetisante, care abunda in film, par mai importante ca actiunea in sine. Despre ce e vorba in filmul asta?, te si trezesti intrebandu-te de mai multe ori pentru ca filmul nu pare sa urmeze vreo reteta cunoscuta.

Dar de fiecare data cand sta sa se fasaie, ii e insuflat din nou aer cald si se ridica. Fara ca actiunea sa faca miscari bruste, ceva culiseaza pe dinauntru.

Cu fizicul lui rotunjor si simpatic, Jon Favreau il interpreteaza pe Carl Jasper, un maestru bucatar care are idei o mie, o echipa de bucatari fideli (John Leguizamo, Bobby Cannavale) si pe managerul restaurantului (Scarlett Johansson) de partea lui, dar taman cand e anuntat in vizita de lucru un mare critic &blogger (Oliver Platt), proprietarul restaurantului (Dustin Hoffman) ii ordona sa ramana la meniul rulat ani la rand.

Bloggerul trage o cronica proasta, iar maestrul bucatar se enerveaza si il provoaca la duel. Adevarata intriga a filmului incepe in planul secund si il are ca principal motoras pe Percy (EmJay Anthony), fiul lui Carl Jasper, care ar vrea sa petreaca mai mult timp cu tatal sau si, de ce nu, ca acesta sa se impace cu mama (Sofia Vergara).

Ca orice copil de 10 ani, Percy are retelele de socializate la degetul mic si ii face tatalui cont pe Twitter ca sa vada cat de multa lume a citit acea cronica negativa. Dar nu apuca sa-i explice si cum sa trimita un mesaj personal, asa ca raspunsul adresat criticului („Nu stii sa vezi o mancare buna nici daca sta pe fata ta”) va fi citit de mii de oameni, iar o alta descarcare nervoasa il va face si mai celebru in mediul virtual.

Cum proprietarul restaurantului il pune sa aleaga intre meniul fix si usa, Jasper pleaca demn si, in lipsa de alte oferte, accepta invitatia fostei sotii de a pleca la Miami si de face pe baby sitter-ul pe langa Percy cat ea munceste. Daca ceilalti actori intra in personaje chiar daca joaca cateva minute, Vergara pare ca se joaca pe ea insasi, dar genul ei de vampa/ fata buna era exact ce-i trebuia lui Favreau.

Pentru ca filmul vorbeste, de fapt, despre pofta de viata, eroul are la indemana toate ingredientele pentru a fi fericit: o fosta (posibila viitoare) nevasta frumoasa, un copil istet, socru muzician latino, oameni draguti in jur (pana si Robert Downey, Jr. pe post de figurant ex-sot al fostei sotii e simpatic), pasiunea de a-i bucura pe ceilalti gatindu-le, simpla placere de a bea o bere dupa o zi de munca.

De aceea te intrebi de cateva ori ce vrea filmul asta de la tine – pentru ca teoretic nu exista nici o fractura in intriga care sa sustina un lungmetraj, nici o tragedie, nici o drama cel putin. Filmul se tine, in ciuda unei naratiuni aerisite si aleatorii, din inefabila senzatie de onestitate care emana din fiecare scena, care e intarita de naturaletea interpretilor (toti actorii din filmele regizate de Favreau joaca bine) si din dorinta de a-i oferi spectatorului o felie agreabila de timp.

La fel ca legumele targuite la piata, filmul e proaspat si ramane asa chiar daca finalul cade cam brusc. La sfarsit te ridici din fotoliu satul si relaxat, iar dupa inca o zi incepi sa te intrebi cu ce e umplut filmul asta pentru ca incerci sa il povestesti si vezi ca n-ai nevoie de mai mult de o fraza ca sa il rezumi.

La fel ca acea prajitura care il enervase pe criticul culinar si a carui reteta Jasper i-o explicase urland, „Chef” are crusta de o anumita consistenta, iar interiorul foarte moale, aproape volatil. E un film mic, simplu si gustos despre lucrurile mici care ne fac fericiti.

Viata nu e umpluta cu drame si evenimente majore, ci mai ales cu bucati mari de timp in care nu se intampla mai nimic. Sa le aduci pe ecran cere o anumita maiestrie pe care Jon Favreau iata ca o are.

Trailer:

„Chef”, de Jon Favreau, cu: Jon Favreau, John Leguizamo, Scarlett Johansson, Dustin Hoffman, Sofia Vergara, Robert Downey, Jr., Bobby Cannavale, Oliver Platt. Premiera romaneasca 13 iunie 2014