Rascoala si vodca
Ihor are buza plina de sange si toata partea dreapta a fetei umflata de lovituri. Arunca rapid pe gat doua pahare limpezi de vodca. Pe al treilea il intinde catre mine. Strang pumnul si il lovesc de pahar, cum am vazut mai devreme ca a facut Taras, barbatul tanar de langa mine care e echipat ca un membru al trupelor speciale. Desi nu e.
Nici Ihor nu a fost batut de trupele guvernamentale Berkut. Desi asa s-ar putea crede. Dar o rascoala nu e niciodata la fel de limpede precum o vodca.
- Context: Sute de mii de ucraineni protesteaza de 2 luni la Kiev impotriva presedintelui Yanukovici. Saptamana trecuta revolta a devenit violenta si a inceput sa se raspandeasca si in alte orase din Ucraina. Presedintele Yanukovici a oferit pozitia de premier si vice-premier liderilor opozitiei. In uralele multimii, acestia au refuzat.
E corect dar imprecis sa cataloghezi protestele de la Kiev, si din restul Ucrainei, ca fiind pro-europene. Cuvantul cel mai potrivit, care reuneste sub puterea lui simbolica toate sutele de mii de ucraineni care stau in strada sau pe baricade, este anti-rus. “Cat mai departe de Rusia” inseamna Uniunea Europeana pentru unii dintre ucrainenii din piata, inseamna independenta dar colaborare stransa cu occidentul pentru altii, si, pentru cativa, inseamna si fara Rusia, dar si fara UE.
Sute de barbati stau neclintiti in varful celor patru baricade de pe strada Hrushevskoho. Unii se sprijina in furci, altii in bate rotunde si grele, o cizma cauciucata tine in echilibru doua cocktail-uri Molotov pregatite de lansare. Barbatii tac. Dar jos, printre baricade, fete tinere sau adolescenti inversunati lovesc cu ce au la indemana in caroseriile arse si butoaiele care formeaza scheletul dur al baricadelor. Zgomotul e infernal. Ritmic. Sfidator. Continua ore in sir, intrerupandu-se doar pentru a face loc unui strigat urias: “Slava Ukraina”.
Rasculati in Kiev
Stau pe baricada si incerc sa-i prind in obiectiv pe cei din trupele Berkut. Si ei sunt ucraineni. Sub castile lor tari si negre se duce o lupta interioara. Aud din cand in cand indemnuri venite de pe baricada: “Nu-i mai aparati pe criminali. Veniti cu noi”. La Lviv, mai multi ofiteri de politie au demisionat si s-au alaturat protestatarilor. Dar Lviv-ul e aproape de vest si departe de Yanukovici.
Un tanar ma bate pe umar si-mi da un pachet special de manusi incalzite. Sunt -20 de grade pe baricadele din Kiev si focul cauciucurilor arse e meschin. Nikola e IT-ist si are biroul aproape de Maidanul rascoalei. De doua luni vine aici aproape in fiecare seara. Cand aude ca sunt roman imi spune ca, la un moment dat, unii oameni din piata il poreclisera Yanucescu pe actualul presedinte al Ucrainei.
Ma intreaba daca noi, romanii, privim cu ochi buni revolutia lor. Ma intreaba daca noua ne-a fost mai bine dupa ce am intrat in UE. Ma intreaba de ce europenii nu fac pentru Ucraina mai mult decat sa emita niste declaratii. Ii spun ca raspunsurile nu sunt simple. Ca democratia e un mecanism complicat.
Nikola stie asta si crede ca “democratia e cea mai rea forma de guvernare, cu exceptia tuturor celorlalte pe care omenirea le-a inventat pana acum”. Stau pe o baricada din Kiev, inconjurat de fumul gros al cauciucurilor arse, si ascult citate din Churchill. Zambesc involuntar catre o ucraineanca rosie in obraji care, de jos, imi intinde un sandvis cu gem. Il iau. Rascoala aprinde sangele si pofta de mancare.
Prin fumul gros al cauciucurilor arse incepe sa inainteze un val de barbati inarmati cu ciomege si cu pietre. E schimbul pentru cei care stau deja de ore bune, nemiscati, in varful baricadelor. Organizarea rascoalei din Kiev e impresionanta. Ma las purtat de val pana ce ajung in spatele ultimei baricade, ridicata abia noaptea trecuta si aflata la doar 20 de metri de trupele speciale Berkut. Aici il intreb pe Viktor, un profesor de 35 de ani din vestul Ucrainei, ce este steagul rosu-negru pe care il tine. “UPA”, spune mandru.
Harta baricadelor din Kiev. Cu rosu: pozitia baricadelor. Cu albastru: pozitia trupelor Berkut. Sagetile albastre indica catre sediul Guvernului si Parlamentului
In anii ’40, in vestul Ucrainei, a aparut Armata Ucraineana Revolutionara (UPA). La inceput au luptat impotriva sovieticilor, apoi au luptat si impotriva nazistilor. Ucraina independenta era singurul lor scop. Desi au participat la atentate impotriva liderilor politici polonezi, desi sunt acuzati ca au colaborat cu nazistii, UPA ramane foarte populara in vestul Ucrainei. “Moarte dusmanilor, glorie eroilor”, se striga de pe baricadele anului 2014 in timp ce steagurile rosu-negre flutura alaturi de cele albastre europene.
Deodata, dinspre trupele Berkut, se aprind doua reflectoare uriase, orbitoare. Sunt apucat violent de brat, dat jos de pe baricada si mi se face semn sa ma intorc spre locurile mai sigure: ”Pericol. Incep sa se miste. Pericol”.
Ma opresc sa ma incalzesc intr-una dintre cantinele revolutionarilor, acolo unde ii intalnesc pe Ihor, cel cu buza plina de sange, si pe Taras. Cel din urma are doar 20 de ani si vine din Donetsk, regiunea estica, filo-rusa, a Ucrainei. Taras imi spune ca nu toti cei din Donetsk sunt pro-Yanukovici. De altfel, de ieri au inceput sa izbucneasca proteste si in cateva orase din estul Ucrainei.
Taras l-a scos pe Ihor din mana garzilor Maidanului care l-au luat la bataie crezand ca e “titushki” (mercenarii platiti de Yanukovici pentru a se infiltra printre revolutionari). Cei doi sunt membri Svoboda, partidul nationalist cu un pumn pe steagul albastru. Nu vor in UE. Nu vor cu Rusia. Vor independenta: “Ucraina e o tara bogata care se poate descurca singura daca scapam de mafiotii astia”. Pe piept, intr-o teaca rosu aprins, Taras tine un cutit imens cu lama crestata.
Ies din nou in noaptea cumplit de inghetata. In jurul meu se misca grabit grupuri de barbati cu figurile innegrite de funingine si casti de protectie pe cap. Sunt in mina de unde, cu efort si sacrificiu, se extrage carbunele libertatii. Sunt la rascoala din Kiev. Si, desi e la fel de tare, o rascoala nu e niciodata la fel de limpede ca o vodca.
In interiorul unei baricade