​​Miracolul infectiilor din spitalele romanesti

Cele mai pacatoase infectii sunt, de obicei, cele contractate in spitale. De multe ori rezistente la tratament si, prin urmare, foarte periculoase pentru pacienti, acest fenomen a devenit atat de important incat a atras atentia statisticienilor europeni.

Doar Romania, tara in care oierii devin sfinti sau miliardari, poate sta linistita: spitalele ei sunt miraculoase. Un miracol care, atunci cand este disecat printr-o ancheta publicata in saptamanalul Viata Medicala, se dovedeste a fi un fruct otravit.

Au inceput sa apara clasamente in care tari precum Danemarca sau Portugalia conduc in periculosul top al prevalentei infectiilor intraspitalicesti (nosocomiale). Centrul European pentru Prevenirea si Controlul Bolilor a estimat, intr-un studiu recent, ca 5,7% dintre pacientii internati in spitalele europene au o astfel de infectie. Dar exista si cateva cazuri particulare aparent exceptionale. Romania este un exemplu: avem estimata o prevalenta de doua ori mai mica decat media europeana (2,8%).

Prin urmare, un danez care n-a fost niciodata in Romania ar putea crede ca avem spitale mult mai curate decat cele scandinave si ca romanii sunt mai nemti decat germanii cand vine vorba de respectarea indicatiilor de sterilizare.

Asta desi in spitalele romanesti se consuma cea mai mica cantitate de alcool din tarile UE pentru dezinfectia mainilor personalului medical.

Mai mult, exista judete unde insusi termenul „exceptional” este prea modest pentru a aprecia realitatea inscrisa pe hartie. Judetul Satu-Mare raporta, in anul de gratie 2011, o prevalenta a infectiilor intraspitalicesti de 0,00%.

Miracol!

Judetele Hunedoara si Bistrita raportau, in acelasi an, o prevalenta de 0,01%.

Un alt miracol!

In spitalele din Tulcea, Covasna, Mehedinti, Teleorman se petrec aceleasi minuni: in ciuda conditiilor precare si a subfinantarii spitalelor, practic nu exista infectii intraspitalicesti. Dumnezeu e mare si ii apara pe romani.

Doar ca, daca ar avea experienta nemijlocita a Romaniei, danezul ar sti ca este mult mai probabil sa intalneasca aici scamatorii, nu miracole. Ar putea afla de la un fost ministru al Sanatatii (Ladislau Ritli) ca in spitalul oradean in care lucreaza acum rata infectiilor nosocomiale este fals raportata: „ea nu atinge 1% dar stim foarte bine ca este fals. Ce nu nu stim este de ce nu se raporteaza corect. Probabil de frica, din necunoastere, din dezinteres”.

Danezul ar mai putea afla ca si atunci cand responsabilul cu supravegherea acestor infectii incearca sa-si faca corect datoria, nu poate. „Recoltam probe de pe suprafete, de pe instrumentar, de la personalul medical sa vedem daca ei respecta protocoalele de curatenie si igiena”, spune dr. Sergiu Sangeorzeanu de la Spitalul Judetean din Miercurea Ciuc.

Doar ca rezultatele analizelor acestor probe, trimise la laboratorul privat din curtea spitalului, ies intotdeauna perfect. Aparent nu exista nicio problema desi ”se vede ca sunt deficiente in toate ariile”, mai declara dr. Sergiu Sangeorzeanu pentru Viata Medicala. Desigur, nimeni nu poate verifica daca laboratorul privat din curtea spitalului a efectuat corect testele solicitate sau daca le-a efectuat vreodata.

Inalti oficiali din sistemul medical romanesc au admis, sub protectia anonimatului, ca „exista mentalitatea ca daca raportam infectiile nosocomiale ne scade prestigiul, iar respectivii medici pot fi expusi acuzelor de malpraxis”.

Abia atunci danezul va intelege ca viziteaza o tara in care, prea adesea, realitatea de pe hartie si realitatea din teren nu se intalnesc.

In timpul documentarii, jurnalistul Dan Mihalache, autorul unei anchete care explica cauzele acestui fenomen (si care poate fi citita aici), a fost intrebat de catre responsabilul supravegherii infectiilor nosocomiale dintr-un mare spital: ”Ce v-a venit sa scrieti despre asta? Exista alte subiecte mult mai bune de abordat”.

Cand vorbim despre infectiile intraspitalicesti, Romania este o tara miraculoasa. Pe hartie. In realitate, miracolul este unul intors pe dos si avertismente in privinta lui au fost date atat de medici, cat si de presa. Au trecut peste doi ani de cand un ministru al Sanatatii a recunoscut, cu jumatate de gura, ca exista o posibila problema a raportarilor false a infectiilor intraspitalicesti. Dar de atunci nimic nu s-a schimbat. Am ramas doar cu vorbele si cu miracole facute din hartie.

Iar atunci cand diferenta dintre ce e pe hartie si realitatea din teren este prea mare, lucrurile devin periculoase. Periculoase nu pentru cei care conduc sistemul sanitar, ci pentru pacienti. Si da, acesta este un subiect care trebuie obligatoriu abordat.