Partidul Miscarea Populara – start ratat
La sapte luni dupa discursul „Adio PDL”…La trei luni dupa anuntarea formala a partidului… PMP se pregateste, se pare, de fuziune. Chiar daca disparitia nu va avea loc, o concluzie este evidenta: debutul a fost nereusit. Exista cauze de forma, de exemplu faptul ca iulie e cea mai nefericita luna pentru lansarea unui concept politic. Dar si de fond, scrie Barbu Mateescu, pe blogul lui, Sociollogica.
Oamenii care-l antipatizeaza pe Traian Basescu cred ca el domina prea mult proiecte si oameni, ca strange de gat sau dirijeaza dictatorial tot ce se afla in jurul sau. PMP a ratat din motivul invers. A fost prea putin basesciana in idei si prezenta publica. Nu stiu un moment public cand Traian Basescu a aparut asociat cu MP sau cu Partidul MP. Am banuiala ca nu i-a directionat absolut deloc (sau, daca a facut-o, atunci intervine factorul 5 din aceasta lista – articolul, care nu-mi apartine, poate fi accesat contra cost).
Comparatia nu e neaparat foarte fericita, dar in 1992 PD-ului i s-a intamplat acelasi lucru. Iliescu, presedinte in functie, a creat un partid nou dupa un congres PD/FSN care nu a avut finalul sperat de el. Elementele-cheie:
a) Promovare pe lider. In nici sase luni, intr-o natie fara Internet si televiziuni de stiri, se stia: FSN=Roman, FDSN = Iliescu.
b) Organizatii. 35 din 42 de prefecti FSN au plecat alaturi de Iliescu.
Rezultatul final a fost ca doua treimi din forta sau scorul FSN-ului unit, pre-rupere, s-au dus la Iliescu si FDSN.
Pe niciunul din cele doua criterii de mai sus PMP n-a facut mare lucru.
In urma cu sapte luni evaluam in acest articol sansele unui partid basescian. Sa revedem ce s-a intamplat si ce nu.
„Romanii care au incredere mare sau foarte mare in Traian Basescu reprezinta un pic peste 20% din populatia adulta aflata in tara.”
INSCOP, mai-iunie si iulie: 23%
Sociopol/CCSB, aprilie si septembrie: 23%
Ambele firme indica o crestere a increderii in Traian Basescu cu 2-3% fata de toamna anului trecut sau debutul anului 2013. Un potential considerabil nevalorificat.
Ce luam in calcul atunci:
„Factor negativ: Nu toti [membrii PDL] vor face trecerea la un partid basescian. (…) Constructia in teritoriu ar fi dureroasa, in special in mediul rural, unde se afla 55% din votanti. Solutii exista, dar necesita timp sau indemanare ( = vandalizarea PDL).”
Disciplina PDL a fost foarte buna: Blaga, cel putin temporar, a castigat. Organizatiile PDL care au plecat la PMP au fost foarte, foarte putine – efectul de bandwagonnu s-a produs.
„Factor pozitiv: Comunicarea si setul de valori adoptat pot mari impactul unei asemenea formatiuni dincolo de sustinerea actuala pentru TB. Aici includ de fapt o serie de factori, de la aparitia unor eventuale cazuri de coruptie la formularea unei strategii inteligente de comunicare pe probleme economice (un calcai al lui Ahile in contextul in care se doreste atragerea de votanti noi).”
PMP nu a vorbit de economie deloc, deloc, deloc sau poate intr-un mod nememorabil. Calcaiul lui Ahile este inca in functiune. S-a vorbit foarte mult de atragerea la vot a celor 58% care n-au votat acum un an (tinta extrem de dificila, detalii aici) in loc sa se execute un penalty usor pentru aproximativ 10-15%, sustinatori ai lui Traian Basescu care erau si sunt nereprezentati politic.
„Impact incert: In conditiile in care Traian Basescu nu mai poate candida la presedintie in 2014 si mai ales dupa aceea, cei care vor reprezenta vectorii de comunicare ai unei asemenea forte politice sunt cruciali. Ei sunt, de fapt, miza. Spre ei se va face teoretic transferul electoratului. In alte cuvinte, Traian Basescu este „pistolul” acestei constructii, zborul „gloantelor” este relevant, asupra lor trebuie atintiti ochii. Chiar de acum. (…) Daca o asemenea miscare va exista la momentul prezidentialelor din 2014, ea este relativ limitata in planul optiunilor.”
Presedintele partidului este singurul om din conducerea PMP care nu poate participa la prezidentiale: Eugen Tomac (va avea cei 35 de ani necesari conform Constitutiei abia in iunie 2016). Implicit, PMP a semnalat ca este dispus sa se plieze pe o solutie care sa provina din afara sa. O alianta cu PDL sau FC era obligatorie, cu precizarea ca PMP urma sa aiba rolul servient („nu noi dam prezidentiabilul”).
Oamenii vizibili din PMP au mare nevoie de training pe comunicare pentru a-si atinge potentialul. Tacticile adoptate au fost, se vede, minuscule ca impact.
Sa recapitulam primele sapte luni ale PMP:
1. o forta politica care nu si-a utilizat deloc principalul vector de credibilitate.
2. o captare minora spre non-existenta a organizatiilor PDL.
3. non-promovarea unui lider in perspectiva prezidentialelor.
4. lipsa unei identitati aparte sau a unor evenimente jucate inteligent din punct de vedere comunicational.
In acest context, orice scor in sondaje mai mare de 1% trebuie tratat drept un succes. Situatia PMP nu se va imbunatati consistent decat daca unul sau mai multe din cele patru elemente de mai sus sunt modificate.
Comenteaza pe blogul Sociollogica.