Cazul Alexandrescu si banii din spatele lui

Stirea arestarii directorului executiv de la Antena Group, Sorin Alexandrescu, sub acuzatia de santaj a aruncat in aer piata media din Romania. Povestea de business din spatele ei e insa mai interesanta, scrie Iulian Comanescu, pe blogul lui.

Toata tarasenia merita un paragraf de recapitulare. Conform interceptarilor de la DNA, Alexandrescu a cerut unui actionar al RCS-RDS, Ioan Bendei, sa incheie un contract care ar fi obligat RCS-RDS la plata a 35 de milioane de euro pentru includerea posturilor din Antena Group in oferta TV proprie. Suma a fost considerata anterior de RCS-RDS prea mare, ceea ce a dus la scoaterea Antenelor din reteaua de DTH (satelit digital) a companiei. Daca RCS-RDS nu ar fi facut acest lucru, Alexandrescu si Antenele ar fi dezvaluit o finantare de 1,7 milioane de euro – sau 3,5, s-a spus ulterior – pe care compania de cablu i-a oferit-o lui Mitica Dragomir, presedintele Ligii Profesioniste de Fotbal. Desigur, o astfel de idee de finantare este ciudata, mai ales in contextul in care Mitica Dragomir e un personaj-cheie in afacerea meciurilor din campionatul intern, pentru care RCS-RDS a licitat, cu succes, si in 2008, si in 2011.

Din punctul de vedere al anchetei, cazul Sorin Alexandrescu este similar, daca nu chiar mai complicat pentru invinuit, cu un alt caz, care s-a soldat cu condamnare: cel referitor tot la santaj, dar la Sorin Ovidiu Vintu si Sebastian Ghita. In povestea mai recenta, exista in plus un martor-cheie, Mitica Dragomir, care a confirmat cu detalii cele discutate in interceptarile telefonice, existente si in cealalta afacere. Probabil, lucrurile sunt foarte complicate pentru Sorin Alexandrescu, mai ales ca avocatul lui, Gheorghita Mateut, pare a fi ales ca linie de aparare nu negarea continutului interceptarilor, ci lipsa prejudiciului, deoarece contractul nu s-a mai semnat. Faptul ca banii nu s-au dat ar scoate de sub incidenta DNA intreaga poveste, fiindca Directia Nationala Anticoruptie se ocupa doar de infractiuni cu un prejudiciu mai mare de 200 de mii de euro, iar inregistrarile, realizate de SRI la cererea DNA, ar fi nule in sens juridic.

Dar nu si in sens public. Chiar daca Sorin Alexandrescu ar iesi de sub incidenta legii in acest caz, faptul ca ar fi amenintat un rival de afaceri cu dezvaluirea unor date compromitatoare ar ramane. Ceea ce ne duce exact la povestea de business despre care vorbeam.

Daca e s-o spunem de la coada la cap, cum se spun lucrurile in presa, ea se rezuma la: ‘Managerul unui mare grup media nu gaseste alta sursa mai buna de venit, decat sa preseze un cablist (telecom, pe stil mai nou) sa-i ofere mai multi bani pentru difuzare, din abonamentele pe care acesta le colecteaza’.

Suna destul de trist si spune multe despre felul cum se fac afacerile in Romania. Sa mai facem insa un pas inapoi. Alexandrescu avea la mana RCS-RDS cu contractul referitor la finantarea firmei lui Mitica Dragomir, Bodu SRL. Presedintele Ligii Profesioniste de Fotbal a luat bani de la unul din cei mai activi participanti la licitatiile pentru meciurile din Liga. RCS-RDS a achizitionat o mare parte dintre acestea in 2008, in consortiu cu Antenele, contra a peste 100 de milioane de euro. Alexandru Oprea, CEO-ul companiei de telecomunicatii, a suflat atunci cele mai bune pachete de meciuri de sub nasul Realitatea-Catavencu. Daca meciurile s-ar fi dovedit rentabile, ar fi fost un balon serios de oxigen pentru o piata media care incepea sa scada, din punctul de vedere al cheltuielilor de publicitate. Astazi, televiziunile se bat pe aproximativ 200 de milioane de dolari din totalul ceva mai mic de 300 al cheltuielilor cu reclama. Meciurile ar fi trebuit difuzate pe canale specializate, la care telespectatorii-microbisti ar fi urmat sa se aboneze. Un calcul simplu spunea, la vremea respectiva, ca un pachet de fotbal, vandut de cablisti cu 1-2 euro, ar fi dus la un profit serios.

Lucrurile n-au iesit insa ca pe hartie. Motivul a fost unul simplu: Mitica Dragomir si Liga lui au programat, saptamanal, mai multe meciuri in aceeasi zi si la aceeasi ora, drept pentru care Antenele, responsabile cu impachetarea si darea lor pe post, a trebuit sa isi imagineze nu mai putin de patru GSP TV-uri. Neintelegerile dintre RCS-RDS si Antene au aparut ulterior si s-au referit la banii care trebuiau platiti catre Liga. Cele doua grupuri s-au dat reciproc in judecata si a urmat ceea ce s-a vazut zilele trecute la DNA.

Care DNA, apropo, nu s-a oprit la Sorin Alexandrescu, ci a luat la verificat si contractul dintre RCS-RDS si firma lui Mitica Dragomir. Dar, din nou, despre vinovati, in acest sens, e treaba justitiei sa vorbeasca. Intrebarea e ce l-a facut pe Mitica Dragomir sa incurce socotelile RCS-RDS si Antena Group, in 2008.

La vremea respectiva, pe piata circulau diferite zvonuri. Nu le vom mai pomeni, fiindca toata povestea e prea grava. Cert e ca, dupa ce a incasat (pe hartie) peste 100 de milioane de euro, in 2011, Mitica Dragomir a purces cu avant la o noua licitatie pentru meciuri. De asta data nu s-au vandut decat pachete in valoare de 36 si ceva de milioane. Au achizitionat si Antena Group, si RCS-RDS cate ceva, dar, in principiu, marea afacere numita fotbal contra cost, pe cablu, n-a decolat. Cu exceptia televiziunii publice, care e larga la mana in astfel de contexte, piata TV se fereste de meciuri.

Dupa ce a iesit de la DNA, cu faimoasa sapca rosie pe cap, Mitica Dragomir a facut niste declaratii cilibii despre elefantii care se afla in conflict si modul cum e el prins intre cei doi elefanti, adica RCS-RDS si Antena Group.

In ultima instanta, in toata povestea e vorba de o multime de bani, pe care oamenii care fac azi vizite la DNA, sau stau in arest, ar fi putut sa-i faca impreuna. In orice piata occidentala, microbistii platesc pentru fotbal. La noi, afacerile se fac altfel.

Comenteaza pe blogul lui Iulian Comanescu