Laptele varsat

Este, din cate stim, pentru prima data in istoria recenta cand, pe o tema interna de maxima importanta, oficialii de la Bruxelles nu vorbesc aceeasi limba cu cei de la Londra si Washington. Trocul de la Bucuresti dintre presedintele Traian Basescu si premierul Victor Ponta pe numirea noilor procurori sefi a impartit lumea in doua parti inegale. Avem tabara majoritara, a celor care au salutat compromisul, in frunte cu Ambasadele SUA si Marii Britanii. Avem apoi tabara ultraminoritara a celor care spun ca nu e bine cum au fost scosi din palarie sase nume, unul mai dubios decat altul. Din partea Comisiei Europene au venit, totusi, doua precizari importante, ambele la solicitarea HotNews.ro.

• In prima luare de pozitie, Comisia Europeana, prin purtatorul de cuvant, Mark Gray, s-a limitat sa comunice HotNews.ro, miercuri, 3 aprilie, ca „ia nota” de propuneri si sa sublinieze ca in ceea ce priveste procedura transparenta de selectie a noilor procurori sefi, „Comisia nu si-a schimbat pozitia pe care a facut-o cunoscuta in numeroase rapoarte si in corespondenta desfasurata in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare„.
• Ambasada SUA a salutat, vineri, 5 aprilie, nominalizarile facute de premierul Victor Ponta pentru functiile de conducere de la Parchetul General, DIICOT si DNA, declarandu-se „bucurosi ca s-au facut nominalizarile de procurori si ca procesul consultativ poate merge mai departe”. Un mesaj similar a venit si de la Ambasada Marii Britanii, ambasadorul Martin Harris declarand pentru Mediafax ca este foarte bine ca nominalizarile au fost facute de ministrul interimar al Justitiei si ca acum avem un proces in care deciziile pot fi luate. 
• In a doua luare de pozitie,  consemnata miercuri, 10 aprilie, Comsia Europeana, tot prin purtatorul de cuvant, Mark Gray, a subliniat ca „procedura pe care Comisia Europeana a recomandat-o nu a fost urmata. Cred ca asta trebuie spus clar”. „Trebuie sa ne concentram pe pasii urmatori, exista o expresie in engleza – nu trebuie sa plingem dupa laptele varsat („You should not cry over spilt milk” in original – n.red.). Cred ca asta e important si nu are rost sa ne mai uitam inapoi”, a mai spus Gray, adaugind ca „urmatoarea miscare ii revine presedintelui”.

Cateva observatii pentru a intelege corect semnificatia acestor gesturi diplomatice. Rareori Bruxelles-ul spune altceva decat Londra sau Washington-ul. Cand Comisia Europeana se pronunta pe teme majore dintr-o tara, cum e cazul Romaniei, o fac dupa o prealabila consultare cu alti parteneri occidentali. Nu se lasa in off-side unul pe altul. Cel mai bun exemplu este referendumul de suspendare din vara, unde sincronizarea a functionat perfect.

Daca totusi exista un dezacord, acesta nu este exprimat niciodata in mod conflictual. E de preferat tacerea, in cel mai bun caz. Or, Bruxelles-ul a tinut sa-si spuna un punct de vedere. Nu a iesit la rampa pentru ca asa i-a cerut-o HotNews.ro, ci pentru ca in mod clar avea de spus.

Comisia nu a dorit sa inflameze starea de spirit din Romania, nici sa puna partenerii (Marea Britanie, SUA) intr-o lumina proasta. Din acest motiv, singurele reactii de la Bruxelles au venit din partea purtatorului de cuvant. Adica, tema a fost expediata la categoria „low profile”. Comisarul pe justitie, Vivinane Reding, secretarul general, Catherine Day, presedintele Comisiei, Jose Durao Barroso, s-au abtinut de la declaratii publice pe o tema totusi importanta. Unii vor spune, poate, ca aveau si asa destule pe cap, numai de Romania nu mai aveau timp si chef.

Cu bataia de cap numita Cipru si alte teme economice infinit mai grave cine se astepta totusi ca inaltii oficiali UE sa se ocupe fix cu justitia din Romania, eterna problema a celui mai corupt stat din UE? Ceea ce pentru Bruxelles poate inseamna un subiect secundar in raport cu agenda zilei, pentru Romania ramana un punct vital pastrarea independentei justitiei. Romania se afla intr-un punct de inflexiune. Daca va continua anchetele la nivel inalt, daca va proteja dosarele deja deschise de influenta politica atunci sistemul are sanse sa evolueze, in loc sa se intoarca inapoi cu cel putin un deceniu. Daca cetatenii isi vor pierde incredere in cele cateva institutii performante (DNA, CSM, Inalta Curte, ANI etc) si ele vor intra iarasi sub control politic, ne vom inoarce fix de unde am plecat inainte de integrare.

Dar pozitia soft a Bruxelles-ului s-ar putea explica si printr-o intensa actiune de lobby pe care Bucurestiul o face in marile capitale occidentale pentru a nu se trezi pus la zid ca incalca flagrant reguli democratice elementare. Niste functii cheie din justitie nu pot face, totusi, obiectul unor targuieli politice ca la piata. Ca actiunea de lobby a duduit in aceste zile ne-a spune insusi presedintele Traian Basescu, care face si el ce poate:

„Va rog sa ma credeti ca am ajuns lobbist pentru Guvern (…) Nu stiu cat va fi, deocamdata stiu ca vorbesc foarte frumos de Guvern si cand am ocazia si cu Merkel, si cu Hollande si cu premierul Olandei si oricui. Avem un Guvern care lucreaza, singura lui mare deficienta este ca nu corecteaza prea repede MCV-ul, dar o sa o faca pentru ca vor sa o faca si nu trag prea bine fondurile europene (…)”, a afirmat Basescu, joi seara, la Digi24.

Aceasta actiune de lobby a inclus, foarte probabil, pe langa exercitii retorice si explicatia unei stari de fapt (interimatul de la sefia parchetelor) , si o serie de concesii sau rezolvarea punctuala a unor probleme importante pentru diversi parteneri externi. N-ar fi chiar prima data cand se intampla. Ce doreste Bucurestiul sa obtina acum? Occidentul sa inchida putin ochii cand politicienii romani pun mana pe justitie.

Presedintele Basescu si premierul Ponta si-au atins, partial, obiectivul. Ambasadele SUA si Marii Britanii nu doar ca au inchis putin ochii, dar au salutat cu entuziasm ceva ce ar fi trebuit in mod normal denuntat. De pilda, Bruxellesul chiar asta face, chiar daca in termeni foarte politicosi. Spune, ok, ati facut-o lata cu propunerile astea, procedura n-a fost respectata, dar e inutil sa plangem acum dupa laptele varsat. Important e sa mai salvam ce se mai poate. Cam asta e pozitia Comisiei.

Insa in tara, lucrurile s-au vazut cu totul altfel. Doar mana de ziaristi si ONG-uri s-au mai opus trocului pe care un cor de „pragmatici” l-au salutat voiosi in numele interesului national de a merge totusi mai departe si de a nu ramane intepeniti intr-un conflict sterp. Pentru acesti ziaristi orbiti temporar de propaganda oficiala, pozitia SUA si Marii Britanii au spulberat ultimele urme de indoiala ca intelegerea Ponta-Basescu a avut „girul occidentului”. A avut-o si inca o are, dar nu chiar pe toata.

Acum, raul a fost facut. Propunerile lui Ponta au capatat partial binecuvantarea Occidentului, legitimand o intelegere nociva pe termen lung pentru justitie. Iar presedintele Traian Basescu s-a prins cu totul in hora compromisului. L-a acceptat si pe Robert Cazanciuc la ministerul justitiei, pe finul lui Victor Ponta. Pe Cazanciuc, presedintele Basescu il suspecta de aranjamente in urma cu cativa ani. Acum l-a reevaluat scurt si pe el ca pe multi altii. De acum nu mai conteaza, laptele oricum s-a varsat, raul a fost facut.

Totusi, presedintele Traian Basescu mai poate indrepta acest rau. Depinde mai departe de el si de CSM sa opreasca drumul unor procurori preferati de politicieni catre sefia parchetelor. Mai are inca o ocazie sa spuna nu unui compromis toxic, mai poate refuza ca justitia din Romania sa intre pe mana finului premierului (altii zic ca Ponta nu i-a fost niciodata nas, doar ca prima sotie a lui Cazanciuc este verisoara lui Ponta) iar parchetele sub conducerea unor prieteni buni cu diversi oameni politici.