Unde greseste Presedintele

Am un respect deosebit pentru Instituţia Prezidenţială. Cred că Preşedintele României trebuie să fie un exemplu de rigoare, disciplină, demnitate şi onoare. Şi mai cred că Preşedintele României trebuie să măsoare de zece ori atunci când spune o frază. Mai ales în domeniul economic, unde anticipările jucătorilor din piaţă se formează într-o măsură relativ importantă pe seama tendinţelor prezentate de oficiali în ceea ce priveşte politicile publice aplicate.

În analizele publicate şi în apariţiile media am încercat să vin cu soluţii, cu argumente, cu impact bugetar estimate, cu avantaje şi dezavantaje ale măsurilor economice propuse. Am căutat să am o abordare relativ obiectivă – deşi sufletul aparţine stângii, dacă există vreo diferenţă clar delimitată la noi între stânga şi dreapta – făcând o critică constructivă indiferent de culoarea guvernului aflat la Palatul Victoria. Am încetat a scrie analize publice care ar fi putut fi considerate partizane în perioada suspendării Preşedintelui sau atunci când criza politică putea lua amploare. Cred că am acţionat corect.

Am ascultat sfatul Preşedintelui şi nu am mai “comentat” de pe margine deciziile autorităţilor. Când s-a considerat că este nevoie de mine, adică din ianuarie acest an, am mers în aparatul guvernamental. Am constatat din prima săptămână o diferenţă uriaşă între imaginea pe care o aveam despre sistemul instituţional din România şi realitate. Este un sistem care funcţionează destul de lent, cu rupturi consistente, cu lipsă de dialog şi rezistenţă la reforme. Apare ca o cutumă a spune nu se poate fără a asculta măcar argumentele. Cu siguranţă lucrurile se vor schimba.

Totuşi, aseară Preşedintele a greşit. Nu am discutat despre FMI nimic si nici nu ma voi intalni cu FMI … am vrut sa las Guvernului deplina libertate sa poata negocia reducerea TVA la alimente, stiti ca l-au sutinut, sper sa reuseasca acest lucru, populatia asteapta, mai ales ca au venit scumpiri la electricitate, se introduc taxe noi pe combustibil, cred ca populatia asteapta cu nerabdare finalizarea negocieirilor pentru a auzi reducerea TVA.

Domnule Preşedinte, de nenumărate ori aţi transmis mesaje corecte din punct de vedere economic, punctând dezechilibrele importante din economie. Ieri am fost siderat. Nu mă aşteptam la mesaje atât de rupte de realitatea macroeconomică a României, realitate pe care cu siguranţă o cunoaşteţi. Da, s-a discutat despre proiectul pilot de reducere a TVA nu la alimente (consilierul v-a informat greşit) ci la reducerea TVA la grâu, făină şi pâine. S-a convenit că există o probabilitate destul de mare de a se aplica această măsură de la 1 iulie, mai ales în condiţiile în care se vor obţine economii din reducerea risipei la cheltuielile publice (Premierul a stabilit ca prioritate acest lucru), îmbunătăţirea colectării şi reducerea evaziunii fiscale (Ministrul Finanţelor are un plan coerent în acest sens).

Domnule Preşedinte, populaţia începe să aibă cunoştinţe economice. Ştiţi ce spuneau Roegen şi Madgearu despre ţăranul român – are cel mai curat comportament economic posibil. Populaţia înţelege că anul acesta Guvernul este aproape legat de mâini în ceea ce priveşte spaţiul fiscal. Populaţia a văzut anul trecut, după câţiva ani de ajustare pur cantitativă, inechitabilă şi cu o comunicare în bătaie de joc ce înseamnă transferul către partea calitativă a consolidării – reducerea risipei, reduceri de privilegii (vezi reducerea cheltuielilor de protocol, risipei de la deplasări în străinătate s.a.), tratament nediscriminatoriu faţă de sectorul privat prin plata unei părţi a arieratelor, reducerea birocraţiei în relaţia cu mediul privat.

România a făcut anul trecut cea mai dură ajustare fiscală din UE în termeni de reducere a deficitului bugetar (vezi http://www.contributors.ro/economie/romania-performer-al-consolidarii-fiscale-in-ue-in-2012-e-de-bine-sau-de-rau/). În plus, ajustarea fiscală a fost una inteligentă. Dacă în urmă cu câţiva ani ajustarea se făcea prin amânarea deficitelor, creşterea datoriei şi aruncarea problemelor în viitor (vezi despăgubirile ptr proprietarii de imobile naţionalizate, despăgubiri ptr profesori, judecători s.a., amânări la plata medicamentelor, arierate etc) anul trecut datoria guvernamentală netă a crescut mult mai puţin decât în anii trecuţi, de la 32,6% din PIB în 2011 la 35,5% din PIB în 2012 (creştere de 3,4 puncte procentuale din PIB, mai mică decât creşterea de 4,2 puncte procentuale din PIB în 2011 faţă de 2010). În proiecţia bugetară pe 2013 sunt prevăzute sume importante pentru plata arieratelor, plata creşterilor salariale din 2012 si a creşterii pensiilor cu 4%, plata cresterii salariilor bugetarilor cu 7,4%; cresterea salariului minim in doua trepte, la 750 lei de la 1 februarie si 800 lei la 1 iulie; plata arieratelor la medicamente (3,5 miliarde lei) şi cresterea cofinantarii fondurilor europene cu 4 miliarde lei (de la 17 miliarde la 21 miliarde).

Sursa: Strategia Fiscal Bugetară 2013-2015, disponibilă la www.mfinante.ro

Da, una dintre cele mai importante priorităţi este negocierea reducerii CAS, pentru reducerea impozitării muncii şi stimularea agenţilor economici privaţi pentru creşterea ofertei de locuri de muncă.

Guvernul nu negociază cu toată forţa si capacitatea lui impozitul regresiv, maxim 16%, alaturi de 12 si 8%, pentru că Premierul a anunţat public că acest sistem de impozitare va fi aplicat din 2014. În plus, cunoaşteţi foarte bine că problema Oltchimului a fost discutată în guvern, cu toate argumentele pro şi contra unei anumite soluţii de rezolvare. Şi eu m-aş bucura să se anunte azi că vor fi angajaţi 2.500 de oameni. M-aş fi bucurat şi mai mult dacă guvernele din perioada 2010-2011 ar fi limitat pierderea de angajaţi din România (în numai doi ani, perioada septembrie 2008-septembrie 2010 s-au pierdut 650.000 de locuri de muncă).

Citeste tot articolul si comenteaza peContributors.ro