Fatalitate – s-a mai scumpit benzina! Dar, hai sa mai fim si un pic englezi! Sau americani!

Tabelul de mai jos pune faţă în faţă, pentru prima dată în presa noastră, evoluţiile în timp ale preţului de vânzare al benzinei comune (Euro 95) din mai multe ţări din UE. Concluzia este evidentă – şi săraci, şi bogaţi, şi dependenţi şi independenţi petrolier, toţi plătim mai mult la pompă, faţă de acum un an, doi sau patru ani. (am ales să ne comparăm la vara lui 2008, deoarece barilul de ţiţei atingea în iulie pe piaţa mondială maximul istoric de 145 dolari). La toţi, benzina s-a scumpit de trei ori şi toţi avem preţuri comparabile.

Tabelul de mai jos pune faţă în faţă, pentru prima dată în presa noastră, evoluţiile în timp ale preţului de vânzare al benzinei comune (Euro 95) din mai multe ţări din UE. Concluzia este evidentă – şi săraci, şi bogaţi, şi dependenţi şi independenţi petrolier, toţi plătim mai mult la pompă, faţă de acum un an, doi sau patru ani. (am ales să ne comparăm la vara lui 2008, deoarece barilul de ţiţei atingea în iulie pe piaţa mondială maximul istoric de 145 dolari). La toţi, benzina s-a scumpit de trei ori şi toţi avem preţuri comparabile.

Note – preturi litru benzina standard EURO 95 / coloana import – cat acopera importurile din necesarul intern de titei brut

Sursa – Eurostat (pentru datele europene), NYME ( pentru cotaţiile crude oil la New York, contracte cu livrare in luna urmatoare)

Si este normal să se întâmple aşa, atâta timp cât ne aflăm într-o piaţă comună ( fără bariere vamale) şi toţi producătorii duc în rafinării petrol la fel de scump. Că acceptăm sau nu, există o fatalitate a preţurilor la pompa, dar, că vedem sau nu, mai avem si un pic de noroc. Haideti sa privim realist lucrurile!

1. 1. de ce e petrolul scump ?

Cel mai simplu răspuns ar fi că nu ajunge pentru câtă lume are din ce în ce mai multă nevoie de el! Pe pieţele în dezvoltare precum China, India, Brazilia etc, apar tot mai mulţi consumatori, dacă ar fi să ne gândim doar la cei care îşi cumpără pentru prima dată o maşină. Sigur că, în ultimii ani ( ani de criză), preţul a mai dat înapoi, dar acum, pieţele par să îşi revină. In acelaşi timp, preţul se inflamează ori de câte ori apar noi ştiri privind conflicte mocnite care ar putea pune în pericol aprovizionarea mondială cu petrol ( vezi Iran sau, mai nou, Siria).

1. 2. De ce petrolul e la fel de scump pentru toată lumea, chiar şi pentru cei care au petrolul lor şi sunt independenţi?

Sa luam exemplul SUA, care sunt (inca) cel mai mare consumator si depind, in proportie de 45%, de importuri de petrol. De câţiva ani, americanii sunt cuprinşi de o frenezie a noilor tehnologii de forare şi speră ca, ajutaţi de canadieni, să-şi asigure independenţă energetică totală până în 2030. Ce le va aduce aceasta? Iată ce spune un articol realist (“Independenţa nu e soluţia tuturor problemelor”), publicat in februarie pe blogul Forbes: “Companiile din SUA vor continua să cumpere şi să vândă energie pe piaţa mondială. Dacă preţurile noatre interne cad sub preţul mondial, producătorii noştri îşi vor exporta aurul negru. Marea Britanie ofera un bun exemplu in acest sens. UK este aproape oil independent de cand a descoperit rezervele din Marea Nordului, dar preţurile lor la benzină sunt aproape la acelaşi nivel ca în SUA, scăzând taxele. Mai mult, preturile variaza după cotaţiile mondiale. Deci, independenţă energetică nu înseamnă benzină ieftină, nici măcar preţuri stabile”.

De ce este Marea Britanie „un bun exemplu”? Să ne imaginăm că Londra (guvernul) vine şi spune – „de mâine, din petroul nostru, pe care îl scoatem din marea noastră, facem benzina la fel de ieftină ca acum patru ani!”

Credeţi că se vor găsi mulţi englezi ( sa nu mai vorbim de scotieni – tot spun ei ca, de fapt, e petrolul lor) care să reziste ispitei de a pune câteva canistre în Eurostar, să le vândă prietenilor francezi, cu un profit frumuşel, fie şi doar de 50 de eurocenţi la litru? Sau se va găsi un tractorist francez care să nu vrea motorină mai ieftină? (doar toată lumea are nevoie de un aur ieftin!).

Ce credeţi că se va întâmpla atunci? Ceva ce, culmea, britanicii tocmai au experimentat – în această primăvară au avut un weekend de coşmar, cu cozi kilometrice la benzinării, totul pornind de la frica de penurie.

1. 3. De ce benzina e mai scumpă decat acum patru ani, desi cotaţia barilului a scăzut?

Preţul benzinei nu depinde exclusiv de cel al petrolului. Exista costuri de rafinare si de distributie, iar acestea nu au dat inapoi, mai ales in conditiile instabilitatii date de criza economica. Apoi, mare parte din pretul de la pompa este reprezentata de taxele speciale incasate de stat (accize) – in UE, ponderea accizelor variaza intre 25% (Est, unde sunt in continuă creştere/ aliniere) si 40% (Vest). Tot din cauza crizei, statele sunt puţin dispuse sa reduca aceste taxe, pentru ca reprezinta o sursa sigura de bani la buget (vezi cazul Frantei care zilele trecute a anuntat doar o “reducere modestă şi provizorie” a accizelor carburanţilor pentru a lupta cu creşterea preţurilor la pompe, o soluţie costisitoare pentru stat dar mai simplă decât îngheţarea preţurilor, propusă iniţial de preşedintele Hollande în campania sa electorală. Reducerea va costa bugetul public 300 de milioane de euro, iar la pompă va duce doar la scăderea cu …6 cenţi a preţului. Vecinii nemti au catalogat imediat măsura ca fiind una populistă,” nu credem ca aşa se va ajunge la reducerea pe termen lung a preturilor, efectul asupra economiei va fi pe termen scurt si, apoi, reducerea preturilor la pompa nu este treaba guvernului”, a declarant purtătorul de cuvant al guvernului de la Berlin)

Si in sisteme mai liberale, precum SUA, guvernul tot „umflă” cu 12% ( in medie) pretul de la pompa. Dar, chiar daca procentul taxelor este considerabil mai mic decat in Europa, galonul de benzină la americani a revenit la 3,9 dolari (preţ mediu), ca acum patru ani, aproape de maximul istoric.

Să mai adăugăm la toate aceste motive şi riscul valutar, mai ales pentru ţările în care moneda naţională ( in care se face vânzarea la pompă) s-a devalorizat mai repede faţă de dolar ( în care se exprimă petrolul pe plan mondial). Evident, preţurile nu vor da înapoi, mai ales când se anticipează o continuare a devalorizării, producătorii încercând astfel să-şi acopere riscul valutar.

1. 4. De ce, totusi, statele (europene) nu impun o ingheţare a preţurilor la pompă?

Aceasta ar duce la falimentarea rafinariilor, care ar lucra sub costuri. Guvernele au visteriile goale si practic nu si-ar putea permite costurile de subventionare a preturilor. Paradoxal, costurile ar fi şi mai mari pentru statele care mai au rezerve de petrol, deoarece producatorii care exploateaza aceste rezerve de petrol nu ar mai avea resurse si nici „motivare” pentru a continua să investească şi să sustina/creeze locurile de munca in acest sector, directe si indirecte. (Practic, profitul pentru investitii vine in acest moment din diferenta intre pretul titeiului autohton si pretul mondial). Ar fi ca o sabotare a propriei economii.

In realitate, statele sunt primele interesate sa sustina investitiile in sectorul energetic.

“Este absolut raţional (it makes absolute economic sense) să promovezi producţia de titei şi gaze şi resursele pe care noi, UK, suntem norocoşi să le avem, şi credem că măsurile de încurajare vor duce la investiţii de 2,4 miliarde de lire, crearea a 4.000 de locuri de muncă britanice şi venituri suplimentare la buget de 600 de milioane de lire”. Iată cum şeful puternicei organizaţii patronale Oil&Gas UK (OGUK) saluta, la sfârşitul lunii iulie, anunţul ministerului lor de finanţe privind pachetul de facilitaţi pentru stimularea investiţiilor în energie. Asta după ce, raportul pe 2011 al OGUK spunea clar – suntem o industrie care asigură 340.000 de locuri de muncă în Marea Britanie, asigurăm peste 90% din cererea internă de ţiţei si 60% din cea de gaze, suntem pregatiţi să plasăm investitii masive, astfel ca, în 2020, să putem în continuare să asigurăm peste 60% din cererea de ţitei si gaze, dar … “vom acţiona într-un context în care preţurile sunt total instabile, cel puţin să avem siguranţa în materie de tratament fiscal. Or, încrederea industriei a fost puternic zdruncinată de anunţul surpriză din martie 2011 privind creşterea taxelor”…

Argumentul suprem “locuri de muncă“ este şi mai clar strigat peste Ocean, unde, chiar în această periodă, influentul American Petroleum Institute cauta sa explice „ce se intampla cu preturile la benzina”, dar, in acelasi timp, a declansat o campanie naţională (cum doar americanii ştiu să facă!) “Vote for energy”, de promovare a “interesului naţional”. O industrie care asigură 1 din 20 de locuri de muncă americane are dreptul să ceară fiecărui alegător ca acum să-şi întrebe candidaţii la alegerile din noiembrie – “ ce faci pentru a susţine energia naţională?“.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro