Muzicianul fara stapan

​Are centura neagra in Aikido, in timpul concertelor poarta o hakama (pantalon traditional japonez), una dintre formatiile in care canta se numeste Ronin, iar muzica pe care o creeaza aici a botezat-o „zen funk”. Se autointituleaza „Ronin poetic” si „radical-moderat, cu o serioasa autoironie si cu dorinta de a munci”, iar preocuparile pentru filosofie si pentru cultura japoneza i-au trezit interesul pentru minimalism si pentru strategiile de reducere la esential.

Pianistul Nik Bartsch a vorbit, intr-un interviu acordat HotNews.ro, despre cum a ajuns sa imbine doua concepte muzicale total diferite, considerate pana nu demult incompatibile (jazzul si minimalismul), peste care a adaugat groove si percutie. De la intoarcerea sa din Japonia (in 2004), Nik canta alaturi de colegii sai in Zurich, in fiecare zi de luni, ajungand saptamana aceasta la concertul cu numarul 385. Pe 10 mai, la Sala Radio, Nik Bärtsch’s Ronin va prezenta si in fata bucurestenilor muzica „paradox”, ce trebuie cantata in „ochiul urganului”.

• Citeste in interviu despre solistii „animale” si afla de ce cantecele formatiei Ronin poarta titlul „Modul” (urmat de un numar).

Activ din anul 2001, grupul Nik Bärtsch’s Ronin are in discografie sase albume. In 2011, The Wall Street Journal a clasat trupa pe locul doi intr-un top al concertelor anului, inaintea unor artisti ca Bjork sau Radiohead. Nik Bärtsch’s Ronin imbina inteligent elemente de jazz, funk, muzica clasica contemporana sau muzica ritualica japoneza, rezultatul fiind nu doar surprinzator de coerent, ci chiar un original „zen funk”, cum si-au botezat ei insisi stilul.

Pe 10 mai 2012, ora 20:00, la Sala Radio din Bucuresti, iubitorii de jazz ii vor putea asculta, timp de 90 de minute, pe Nik Bärtsch (pian), Kaspar Rast (tobe), Thomy Jordi (bas), Andi Pupato (percutii) si Sha (saxofon, clarinet). Afla mai multe despre bilete.

HotNews.ro: Oricine cauta pe internet informatii despre proiectul Ronin, va gasi rezultate de genul „funky jazz”, „neo-jazz”, „minimalism”, „Steve Reich-style minimalism” etc. Si dupa o simpla auditie a oricarui cantec al vostru, e clar: ati facut ca minimalismul si jazzul sa coexiste.

Dar cum este posibil, avand in vedere ca vorbim de doua concepte muzicale total diferite: jazz (definit prin sincope si de obicei prin improvizatie) vs. minimalism (in care frazele muzicale sunt repetate, transformarea este graduala, previzibila)?

Nik Bärtsch: Nu cred in existenta categoriilor stilistice. Jazzul si minimalismul sunt, in zilele noastre, imense regiuni muzicale cu sub-peisaje. Din fericire, nu avem nevoie de pasaport pentru a calatori dintr-o regiune in cealalta, iar in zonele de trecere nu suntem siguri nici macar ce flora sau fauna apartine carei regiuni.

Granitele exista in mintea noastra. Interpretam, clasificam si vrem sa punem ordine in lucrurile care ne ajuta sa functionam. De aceea am pus muzicii noastre un nume al nostru. Am descoperit un nou peisaj. Dar sigur ca peisajul respectiv exista acolo inainte ca noi sa il descoperim. Poate ca muzica a fost cea care ne-a descoperit pe noi?

Nu cred in existenta categoriilor stilistice. Jazzul si minimalismul sunt, in zilele noastre, imense regiuni muzicale cu sub-peisaje. Din fericire, nu avem nevoie de pasaport pentru a calatori dintr-o regiune in cealalta, iar in zonele de trecere nu suntem siguri nici macar ce flora sau fauna apartine carei regiuni.

Nik Bärtsch, pianist

Sunt interesat de strategiile muzicale. Ai dreptate: in jazz, a realiza solouri in mod constient reprezinta o arta foarte dezvoltata. Avem un mare respect pentru asta si apreciem trecutul marilor solisti. In muzica noastra folosim soloul ca pe o strategie dramaturgica care este rareori directa. Adesea, solistul se misca precum un animal care se ascunde in mediul natural de care este inconjurat. Cand se misca – il vezi, cand nu se misca – nu il vezi.

Sunt interesat de asemenea in strategia minimalista de a te increde in materialul muzical: prin reducerea la esential si repetitie muzica se poate descoperi pe ea insasi.

Ambele stiluri, atat jazzul cat si minimalismul, folosesc strategii de flux ca principali parametri dramaturgici: printr-un constant flux ritmic, forma si senzualitate.

Dar suntem influentati foarte mult si de groove si muzica de percutie: muzica rituala si tribala, funk, pop si muzicile clasice ritmice, precum Stravinsky sau Bartok.

HotNews.ro: Ti-ai intitulat muzica „Zen Funk”. In ce fel este muzica voastra „Zen”?

Nik Bärtsch: Am nevoie de doua energii pentru a supravietui: Groove si Meditatie. Uneori ele sunt unul si acelasi lucru. Trebuie sa canti muzica noastra in „ochiul urganului” (n.r. o zona lipsită de vânturi și precipitații, aflata in centrul unui uragan).

Fii calm si relaxat cand tensiunea din groove creste. Dar trebuie de asemenea sa mentii tensiunea cand linistea si goliciunea se afla in muzica.

Personal, apreciez foarte mult forma de meditatie Zen. Este o tehnica spirituala si culturala foarte eficienta, ironica si serioasa pe care o poti invata, pentru a te autodepasi si pentru a crea o prezenta adevarata.

Ajungi sa dispari prin intermediul propriei tale prezente. Amuzant, nu-i asa?

HotNews.ro: De ce poarta proiectul vostru numele de „Ronin” si cat de bine se potriveste cu filosofia muzicala „Zen Funk”? (Stiu ca ai trait pentru o perioada in Japonia, locul in care s-a nascut conceptul de Ronin – „samuraiul fara stapan”)

Nik Bärtsch: In primul rand, Ronin inseamna „freelancer”. Noi, muzicienii angrenati in proiectul Ronin, cantam aceasta muzica pentru ca vrem. Nu slujim pe nimeni, exceptand muzica insasi. In Ronin, toti muzicienii mentin spiritul viu pentru a realiza ceea ce iti place sa faci in viata – cu respect, raspundere, integritate – si toate consecintele si asumarea raspunderii pentru actiunile tale. Deci suntem Ronini poetici, cu o constiinta pentru demnitatea caii pe care mergem. Radical-moderati, cu o serioasa autoironie si cu dorinta de a munci.

Noi, muzicienii angrenati in proiectul Ronin, cantam aceasta muzica pentru ca vrem. Nu slujim pe nimeni, exceptand muzica insasi.

Suntem Ronini poetici. Radical-moderati, cu o serioasa autoironie si cu dorinta de a munci.

Nik Bärtsch

HotNews.ro: Cum ai ajuns sa fii pasionat de aceste lumi atat de diferite (muzica minimalista si muzica jazz)?

Nik Bärtsch: Mi-am urmarit afinitatile: intotdeauna mi-a placut muzica ritmica. Mama mi-a luat in serios dorinta de a canta la tobe si mai tarziu si dorinta de a canta la pian. I-am spus ca vreau sa invat sa cant blues si boogie woogie si a gasit un profesor pentru asta. Toate acestea au condus la jazz, de vreme ce improvizatia a fost intotdeauna importanta pentru mine, iar profesorii m-au ajutat sa o dezvolt.

Interesul pentru minimalism si pentru strategiile de reducere la esential au venit prin preocuparea mea pentru filosofie si cultura japoneza: De cat material este nevoie pentru a dezvolta dramaturgii coerente? Cum poate muzica sa descopere si sa dezvolte ea insasi material muzical? Care este relatia dintre cultura arhaica si inalta constiinta moderna?

HotNews.ro: Multe dintre cantecele proiectului Ronin poarta titlul „Modul”, urmat de un numar. De ce aceasta titulatura? De ce nu ati ales nume mai usor de tinut minte pentru fani, mai usor de diferentiat?

Nik Bärtsch: Vreau sa le ofer libertate poetica ascultatorilor: fiecare isi are propriile sentimente, amintiri, imagini si cuvinte pentru un anumit fragment muzical. La inceput nici macar nu puneam un titlu pieselor, ci le marcam pe disc in functie de durata lor. Dar asta a creat confuzii si a dus la porecle pentru melodii, porecle poetice sau ironice („piesa albastra”, „piesa dificila” etc.). Asa ca le-am numit dupa tehnica mea de a compune, care este modulara. Cand o piesa are potential, este coerenta si pare sa aiba o buna dramaturgie, atunci ii adaug un numar.

Probabil ar fi mai usor sa imi amintesc o piesa dupa un nume poetic, dar imi plac si numele de genul „Sonata Nr. 1” etc., deci fanii vor sti probabil numarul sau vor gasi o porecla pentru piese mai devreme sau mai tarziu. Cred ca muzica nu „traduce” emotii, dar comunica „idei”, desi evoca emotii.

HotNews.ro: Consideri ca muzica pe care o creezi poate fi numita „muzica pentru minte” (asa cum zicea unul dintre ascultatorii vostri pe Youtube)? Sau este (de asemenea) „muzica pentru inima”? Unii incearca sa introduca aceasta dihotomie in muzica de orice tip: muzica menita sa fie mai ales „inteleasa” vs. muzica menita sa fie mai degraba „simtita”.

Nik Bärtsch: Nu sunt interesat de aceasta dihotomie, ci de acest paradox. „Mintea” si „inima” sunt doua fete ale aceleiasi monede. Iti seduci femeia preferata numai prin intermediul creierului sau al corpului? Apropo: creierul este parte a corpului, asa cum este si inima. Muzica noastra este inteligent de simpla sau complex de dansabila. La final, tu vei fi cel care decide.

HotNews.ro: Ai centura neagra in Aikido, porti o hakama (pantalon traditional japonez), una dintre formatiile in care canti se numeste Ronin si creezi muzica „zen funk” – astfel incat imi vin in minte concepte precum „disciplina”, „echilibru”, „cumpatare”, „stabilitate”. Reusesc acesti termeni sa va descrie muzica?

Nik Bärtsch: Da, daca le combini cu mirare, rigurozitate, ironie, relaxare, prezenta, comportamentul unui roi de albine si distractie. Muzica noastra este un paradox.

Muzica noastra este inteligent de simpla sau complex de dansabila.

Muzica noastra este un paradox.

Eu o recomand in special pentru tot felul de activitati ce implica miscare.

Nik Bärtsch

HotNews.ro: Cum trebuie sa va ascultam muzica: acasa, intr-o sala de concert, ca muzica ambientala in lifturi, sau – de ce nu? – in masina?

Nik Bärtsch: Tu decizi! Dar eu o recomand in special pentru tot felul de activitati ce implica miscare.

HotNews.ro: Cum ai descrie relatia cu trupa Ronin, avand in vedere nu doar orele de repetitii, ci si numarul important de concerte sustinute in Zurich, in fiecare zi de luni, incepand cu 2004. Cate concerte ati sustinut acolo pana in prezent?

Nik Bärtsch: Am cantat astazi cel de-al 385-lea concert.

„Lunea” a luat nastere din obiceiul meu de a-i invita pe toti cei pe care ii cunosc la mine acasa, intotdeauna in prima zi de luni a lunii, de la 12:00 la 24:00. Uneori veneau multi oameni, alteori doar cativa, dar era intotdeauna interesant si ajuta la instituirea responsabilitatii in cadrul comunitatii. Cand m-am intors din Japonia in 2004, aveam nevoie de un spatiu unde sa repetam si sa cantam saptamanal.

Nu voiam sa depind de organizatori si de sali pentru dezvoltarea noastra si voiam de asemenea sa ofer o platforma unde sa ne intalnim si sa muncim in fiecare saptamana. Asa ca am inchiriat ziua de luni in clubul Bazillus din Zurich, apoi in 2009 am avut sansa de a fonda clubul Exil, alaturi de patru alti parteneri, astfel ca am avut un club mai apropiat de stilul nostru. De atunci cant acolo.

Acest intalniri de luni ne ajuta sa ne dezvoltam cu regularitate muzica in viata noastra de zi cu zi. Incredibil cat de mult ne-a ajutat sa energizam, sa precizam si sa ne improspatam muzica si legaturile sociale. Este propria noastra initiativa. Pot s-o recomand din toata inima. Va rog, cineva sa o copieze undeva.

Muzica este mancarea elementara pentru viata. Ea poate ajuta la dezvoltarea constiintei: danseaza inteligent, gandeste senzual, actioneaza cu responsabilitate, intra in rezonanta cu tot ce te inconjoara.

Nik Bärtsch

HotNews.ro: „Mobile” este un alt proiect al tau, in cadrul caruia tineti concerte ce dureaza chiar si 36 de ore. Apoi exista Ronin si tot ceea ce reprezinta el. Deci putem spune ca exista anumite concepte filosofice in spatele muzicilor pe care le creati. Nu e vorba doar muzica (=despre sunete), ci si despre idei (=filosofie). Putem spune asa?

Nik Bärtsch: Este totul despre muzica tradusa ca viata traita de noi. Este despre ideile noastre de comunitate, responsabilitate pentru actiunile tale si autoironie: un amestec precis de increde in sine si modestie, foarte paradoxal. Muzica este despre rezonanta.

HotNews.ro: Este muzica menita nu doar sa fie o forma de „entertainment”, ci sa si educe si sa ii determine pe oameni sa gandeasca?

Nik Bärtsch: Muzica este mancarea elementara pentru viata. Ea poate ajuta la dezvoltarea constiintei: danseaza inteligent, gandeste senzual, actioneaza cu responsabilitate, intra in rezonanta cu tot ce te inconjoara.

HotNews.ro: Crezi ca ar trebui ca termenul „ascultator” (de muzica) sa fie upgradat la cel de „ganditor”?

Nik Bärtsch: Cand asculti, oricum gandesti. Nu poti sa „nu gandesti”, asa cum nu poti sa „nu respiri”. Dar poti invata sa gandesti cu trupul tau si sa actionezi mai rapid decat poti gandi, asa cum Lucky Luke trage cu pistolul mai repede ca umbra sa. Dar pentru asta trebuie sa te antrenezi – pe toata durata vietii: a canta si a asculta muzica iti pot creste foarte mult capacitatea de a invata.