Statul dadaca – salvator sau opresor

Guvernul britanic plănuiește să introducă prețuri minime la alcool în încercarea de a reduce efectele negative ale așa numitului “binge drinking” – băutul minților. Din 2014, o unitate de alcool pur de 10 ml ar urma să coste 40 pence în Anglia și Țara Galilor.

Un proiect de lege similar e dezbătul și în parlamentul Scoției, măsuri similare fiind propuse și în Irlanda de Nord.

Nu doar atât, dar guvenul ar dori să interzică și promoțiile comerciale de tip “cumperi una, primști una e gratis la băuturi alcoolice”.

Dar cum se face că un guvernul de coaliție Conservator – Liberal Democrat, condus de David Cameron, cunoscut mai degrabă pentru libertarianismul său, vrea să introducă măsuri atât de intervenționiste, nemaiîntâlnite de la interzicerea fumatului în locurile publice de către fostul guvern Laburist?

Băutul excesiv e un fenomen recunoscut în Marea Britanie, anual 1,2 milioane de persoane sunt admise la urgență ca urmare efectelor consumului exagerat de alcool, costul fiind de circa trei miliarde de lire.

Cine a fost la sfârșit de săptămână la urgență sau într-o stație de poliție (și eu am fost la ambele) poate ușor constata aceste efecte: oameni cu răni provocate de bătăi pornite de bețivi, unele dintre ele chiar foarte grave sau afecțiuni provocate de alcool.

Centrele orașelor devin vineri și sâmbătă seara locuri unde pe alocuri este neplăcut sau chiar periculos să treci din cauza bețivilor, bărbați dar și, în proporție crescândă, femei.

Organizațiile medicilor au fost cele care au făcut lobby pentru introducerea acestei măsuri, dar alții au primit-o cu scepticism, printre care și destui deputați ai Partidului Conservator. Oponenții introducerii prețului minim la alcool spun că o astfel de măsură îi va penaliza pe băutorii responsabili și nu-i va descuraja pe bețivi, alcoolul fiind și așa destul de scump, ca urmare a taxelor aplicate băuturilor alcoolice, care sporesc anual cu rata inflației plus 2%.

Mai mult, spun criticii, aceste măsuri afectează în mod disproporționat pe cei săraci, pentru care proporția cheltuielilor cu alcoolul, dar și cu tutunul, este mai mare decât la cei mai bogați.

Taxele pe tutun cresc și mai repede: rata inflației + 5%, ceea ce face ca țigările să fie în Regatul Unit cele mai scumpe din lume, ajungând la 7,5 lire sterline un pachet.

Datele statistice arată că consumul de alcool a rămas relativ constant , iar procentul fumătorilor a scăzut până la circa 20% din populație.

Cu toate acestea, alcoolul și tutunul aduc fiecare aproape 10 miliarde de lire anual la buget din taxe.

Costul estimat pentru sistemul de sănătate este estimat la peste 5 mliarde de lire anual pentru efectele tutunului și peste 3 miliarde de lire pentru efectele alcoolului.

Statul intervenționist

S-ar putea spune, la prima vedere, că fumătorii și băutorii contribuie cu mult mai mult decât “beneficiază” de pe urma taxelor plătite.

Dar intervenționismul statului nu se oprește aici, se aud din ce în ce mai multe voci care cer introducerea de taxe pe mâncărurile “nesănătoase”, pentru a combate flagelul crescând al supraponderalității sau obezității.

Dacă mai adăugăm și toate măsurile restrictive privind siguranța persoanei care abundă în viața de zi cu zi, de la etichetele de pe produse care atrag atenția asupra pericolelor potențiale la folosire, până la multitudinea de reguli de protecție a muncii din companii, atunci avem imaginea unui stat dădacă, bine intenționat, fără doar și poate, care se gândește la binele nostru și vrea să ne ferească de tot soiul de rele – accidente, boli, dependențe, etc.

Întrebarea este : până unde merge această grijă și intervenție a statului ? Cât de eficientă este ea ?

La urma urmei , consumul de droguri, mai ales cele tari – cocaină și opiacee – este interzis, iar statisticile nu arată o descreștere a consumului de droguri, ci dimpotrivă.

Statul ar dori să descurajeze sau chiar să interzică anumite comportamente, pe care le consideră nedorite sau chiar dăunătoare pentru individ sau pentru societate în ansamblul ei.

Unele dintre aceste comportamente, cum ar fi fumatul, pot fi descurajate printr-o politică fiscală agresivă, altele, cum ar fi alcoolul sau mâncărurile “nesănătoase” nu par a înregistra aceeași evoluție.

Nici educația, inclusiv campaniile de publicitate, nu dau adeseori rezultatele scontate.

Până la urmă, răspunsul depinde de fiecare individ în parte. Iar individul poate invoca dreptul de a se comporta așa cum dorește, atât timp cât nu intră în conflict cu legea.

Dar statul, reflectând parțual și schimbări în opinia publică, argumentează că în unele cazuri chiar comportamente perfect legale, cum ar fi consumul de alcool sau stilul nesănătos de viață, sfârșesc prin a afecta negativ societatea în ansamblul ei.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro