Sa mor io daca inteleg ceva. Panseu despre „generatia tampita” si succesurile ei la BAC
BAC-ul 2011 e campion la copiute si cazuti. Referindu-se la rezultatele catastrofale, ministrul invatamantului romanesc zicea: „Va puteti imagina cum ar fi aratat astazi Romania, daca majoritatea tinerilor nascuti dupa revolutie ar fi inteles ca nu este loc pentru smecherie, pentru spaga, pentru aranjament si ca un rost in viata se poate infaptui doar printr-o munca cinstita?” Stati linistit, domnule ministru, ca nu numai in Romania tampenia a ajuns la loc de cinste. Lumea e plina de figuri ajunse in luminile rampei, care demonstreaza ca nu-i nevoie de educatie, ca sa ai in viata bani si succes. Ca oricat ai fi de prost, de needucat si de hot, sunt altii, si mai dihai ca tine. Iar publicitatile si o parte din mass-media fac tot posibilul ca sa impuna aceste „figuri haioase”, care prind mai ales la copii si adolescenti.
N-ai carte, da esti in carti
Oare ce-mi aduc geografia si romana, cand hacker-eala ma poate face erou? Pot sa fiu si cvasi-analfabet, daca am prins tastatura si ce sa fac impreuna cu o banda de skimmer-i, ca sa-i tunez pe altii, de banii din cont. Ce ma intereseaza istoria, cand eu traiesc in prezent? Fiecare cu treaba lui. Pentru restul chestiilor bine de stiut, gugalesc si gata. Ma-mpleticesc cand casc gura, sau vorbesc in sabloane? Tot aia e. Nu sunt in stare de o analiza sau macar de un rationament, nu-i niciun necaz. „Sa mor io daca inteleg ceva” e cool, e la moda, e distractie.
La modul teoretic si mai demult, scoala insemna ceva, in primul rand o treapta necesara in ascensiunea sociala si profesionala. „Ai carte, ai parte” se zicea. Pe buna dreptate. Acum, zicala e doar in parte adevarata, caci cheia succesului, in general, sta pe altundeva. Si atunci, cum sa impui, in scoala si in familie, un „trebuie” educational care e atat de des infirmat de realitate? Trebuie sa ai, de obicei, doar niste patalamale care sa-ti deschida usile mai departe. Iar pe ce cai le obtii, e neinteresant.
Procentul de promovabilitate la BAC-ul romanesc de anul acesta a fost putin peste 50%. Au fost depistate sute de cazuri de frauda la examen, uneori chiar „in concubinaj” cu cadrele didactice. Politic, situatia se traduce in „jalnica stare a invatamantului romanesc”. Practic, aceasta arata clar ca absolventii de licee au in general alte interese, decat invatatul la scoala. Iar situatia nu se prezinta, doar in Romania, asa.
Intr-o carte care a starnit multa valva la vremea publicarii ei, doi tineri autori, Stefan Bonner si Anne Weiss, scriu cum stau lucrurile cu educatia in Germania. Ei radiografiaza, dinauntrul ei, „Generatia tampita”. Si spun: „Noi suntem Generation DOOF. Noi suntem tineretul de profesie, blablistii, cei care vor tot si nu stiu sa faca nimic. Suntem posedati de consum, invatam cum e lumea de la televizor, ne place doar cultura distractiei. Si suntem din ce in ce mai multi”.
Supermodelele de pe sticla
Candva mi-a fost clar ca nu vreau sa ajung gunoier, ca vreau sa castig bani, ca nu vreau sa fiu loser”. Asta a spus Dieter Bohlen. Cine nu-l cunoaste azi in Germania, dar si peste granitele ei, pe fostul solist de la Modern Talking? El e acum mare selectioner de talente si non-talente, la un concurs televizat care atrage cohorte de concurenti.
Mai ales adolescentii si tinerii fac hap si se exhibeaza, unii in modul cel mai ridicol din lume, pe scena concursului. Dar nu conteaza, totu-i sa te remarci si sa-ti sporesti notorietatea, macar intre prietenii din retea. Se poate compara un astfel de succes, cu un 10 la mate, la BAC?. Eu zic ca nu.
Bohlen, Heidi Klum si altii ca ei demonstreaza ca totu-i sa fii cool si lansabil ca produs pe piata de moda si show-biz, ca scoala sa-si piarda orice semnificatie. Nici talentul real n-are prea multe sanse de succes la concursurile de superstar, supertalent, supermodel, sau cum se mai numesc aceste verze televizate care fura din timpul pe care tinerii si l-ar putea dedica, de exemplu, citirii unei carti.
Totu-i un look proaspat, cat se poate de trasnit, o prestatie de scena ulterior vandabila si un story din culisele candidatului, care sa stoarca cat mai multe lacrimi si sa reconfirme basmul „slumdog millionaire”. Totu-i sa faci lumea sa se identifice cu tine si sa te voteze, cotizand din plin la firmele de telefonie. Totu-i sa faci pe oameni sa nu se simta singuri, in frustrarea, mediocritatea sau chiar prostia lor. E o senzatie confortabila, pe care televiziunile o cultiva cu mare spor.
Cu silicoanele la atac
Telefonia mobila si internetul au adus cu sine o usurinta in comunicare si un aflux informational care schimba complet pozitionarea copiilor si tinerilor fata de materialul didactic traditional si scoala, in general. Cand toata informatia din lume o gasesti cu un click, copy&paste faci cu doua miscari pe tastatura, iar teze si lucrari de diploma sunt de-a gata, bune de cumparat de pe net, la ce sa-ti mai obosesti neuronul?
Studiul traditional, dupa manual, bibliografie, cu teme si exercitii aplicative urmareste nu doar „depistarea” unor informatii pe net si memorarea lor foarte scurta. Studiul sustinut dezvolta si alte aptitudini ale creierului: deductie, analiza, sinteza si comunicarea adecvata, coerenta, logica. Hai sictir. La ce bun astea, cand cu doua silicoane suficient de prestante, lumea iti sta la picioare si mertanul la usa?
Astfel ajungem si la obsesia actuala a tineretului, fata de sex. A nu se intelege ca spargerea unor tabu-uri sexuale ar fi ceva rau. Insa cand extensiunile de unghii si par, fardurile si marimea bustului ii ocupa unei adolescente infinit timp mai mult decat necesar, nemailasandu-i nici un ragaz pentru „teme de casa”, te intrebi unde-i buba?.
Si te intorci la fufele de pe ecran si la „succesurile” acestora la barbati. La barbatii celebri si bogati. Cu look-ul adecvat plasat la momentul potrivit, ai pus-o inca de pe bancile scolii, chiar fara sa mai treci prin BAC. Harababura e totala si sexul pragmatic, interesat, a devenit o larg acceptata trambulina in viata si cariera multor adolescente. Ar putea sa fie altfel? Nicidecum, caci tabloidele si reality-show-urile abunda in modele dezgolite, mustind de sex si de glorie.
Dincolo de jalea nationala din Romania dupa BAC, de anuala isterie germana dupa fiecare publicare a evaluarilor PISA, un lucru e clar. Ca invatamantul traditional si-a pierdut din atractivitate, ca modelele de urmat nu mai stau la catedre. Daca nu mi-as fi facut studiile intr-o vreme in care asteptai zile sau saptamani, ca sa gasesti la biblioteca o carte straina din bibliografia obligatorie, pe care apoi „o mancai pe paine”, poate ca as fi gandit ca o mare parte din tineretul de azi: Doof ist geil. Adica „e sexy sa fii tampit”.