Polemica Patriciu-Plesu continua vineri in Adevarul. Intervine Tismaneanu, care ii explica lui Patriciu diferenta dintre mensevic si aproape bolsevic

Omul de afaceri Dinu Patriciu continua, vineri, printr-un editorial publicat in propriul ziar polemica iscata in urma cu o saptamana, pe tema interventiei lui Gabriel Liiceanu din timpul recentei dezbateri organizate la Ateneul Roman intre Adam Michnik si Andrei Plesu. Dupa ce Plesu i-a raspuns comentariului sau extrem de dur, „Turma si iertarea”, printr-un alt editorial, iar Vladimir Tismaneanu a scris si el pe subiect, Patriciu i se adreseaza, vineri, autorului de comentarii din Adevarul pe un ton impaciuitor – „Draga Andrei” – si il ataca pe Vladimir Tismaneanu. Patriciu nu renunta la parerile sale despre Liiceanu: „Adam Michnik l-a asezat exact la locul lui in insectar. Nu tradator, nu procuror, ci mensevic, aproape bolsevic.” Tismaneanu ii raspunde, tot vineri: „Nu, domnule Patriciu, din 1903 si pana astazi, mensevic inseamna anti-bolsevic.”

In editorialul sau de vineri, „Anti-melancolii”, Dinu Patriciu scrie: „Furat de orgoliu, cred ca Adevarul devine ceea ce mi-as dori sa fie, un loc al dezbaterii oneste. (…)” El ii implica si pe cititori in polemica: „Pe forum, prin molozul comentariilor partizane sau, uneori, de-a dreptul imbecile, am remarcat unul concis si inteligent, pe care il vazusem si la articolul meu de saptamana trecuta. „Subiect cu totul neinteresant. Punct”. Are dreptate cititorul”.

El i se adreseaza impaciuitor lui Andrei Plesu, dar nu renunta la parerile sale cu privire la Gabriel Liiceanu: „Draga Andrei, eu doar am povestit o intamplare. Niciodata nu am vorbit despre competentele prietenului tau. O fac si o vor face cu siguranta altii. Adam Michnik l-a asezat exact la locul lui in insectar. Nu tradator, nu procuror, ci mensevic, aproape bolsevic.” Si tot Dinu Patriciu scrie: „In ceea ce ma priveste, am inteles discursul domnului Adam Michnik ca pe un apel la toleranta. Vorbele sale sunau la fel de firesc ca si „scrisorile din inchisoare si alte eseuri”, care, in ciuda parerii domnului Tismaneanu, mi-au ajuns in engleza in copie xerox pe vremea cand domnia sa, odrasla de activist comunist, se afla deja pribeag prin lumea noua.„

• In editorialul sau de acum o saptamana, „Turma si iertarea”, Dinu Patriciu scria, pe tema discutiei Adam Michnik-Andrei Plesu: „Din sala, cineva, un intelectual care se considera de elita, sub pretextul unei intrebari, a incercat sa se arate pe sine. (…) Desi se sculase ca si coada vacii, verticala uneori, filosofeanul s-a scurs moale si s-a imprastiat pe scaunul lui. Daca tacea, filosof ramanea in ochii celor de fata. (…)”

• Intr-un editorial publicat in Adevarul, „Melancolii”, Andrei Plesu i-a raspuns proprietarului Adevarul, scriind intre altele: „As spune, aproape, ca Adam a venit la Bucuresti degeaba. Nimic din tot ce-a spus nu a starnit interesul cu adevarat, n-a existat decat o singura „poanta”: Liiceanu. (…) „Liiceanu se considera elita”. Da, Dinule, si, in domeniul lui, este. Tu, intr-al tau, te socotesti cumva un tip de duzina? (cum ar fi „de la coada vacii”?). De cand sunt liberalii atat de „anti-elitisti”? Cat despre „Apelul catre lichele”, citeste-l totusi!”

Articolului semnat vineri de Dinu Patriciu ii raspunde, tot vineri, Vladimir Tismaneanu, intr-un articol publicat pe Contributors.ro, „Anti-melancoliile d-lui Patriciu: Deturnari semantice si erori istorice”, in care noteaza, intre altele:

• „Abia astept memoriile d-lui Patriciu pentru a afla ce alte lecturi subversive intrau pe lista cartilor ce aveau sa pregateasca saltul in politica, dupa decembrie 1989, al celui care urma sa devina promotorul „tanarului liberalism”. Mi-e teama ca nu „Main Currents of Marxism” de Leszek Kolakowski, „The Russian Revolution” a lui Richard Pipes ori biografia lui Stalin de Boris Souvarine. Daca le-ar fi citit n-ar fi comis astazi o noua gafa istorico-politica scriind ca mensevic inseamna „aproape bolsevic”. Nu, domnule Patriciu, din 1903 si pana astazi, mensevic inseamna anti-bolsevic. Mensevicii au pierdut partida, dar nu si-au pangarit constiintele, nu au avut sange pe maini, nu au macelarit tari si popoare, nu au adus la putere un regim terorist-barbar care a durat peste sapte decenii”.