Science Report: Omenirea a dereglat ciclul natural al apei. Tigrul tasmanian nu a dispărut în 1936 ci, mai degrabă, prin anul 2000. Racheta printată 3D a decolat, dar nu a mai ajuns pe orbită

​Omenirea a dereglat ciclul natural al apei ● Tigrul tasmanian nu a dispărut în 1936 ci, mai degrabă, prin anul 2000 ● Racheta printată 3D a decolat, dar nu a mai ajuns pe orbită

Omenirea a dereglat ciclul natural al apei

Asta este tema principală de dezbatare a unei întâlniri la nivel înalt care are loc la New York chiar în aceste zile și care a întrunit delegații din nu mai puțin de 193 de țări. Este, de altfel, prima întrunire de acest gen care se ține după aproape 50 de ani, ultima având loc în 1977, la Mar del Plata, Argentina.

Conform unui raport înaintat de UNESCO și ONU, și care se află în discuție în acest moment, omenirea se află în fața unui pericol major, pe care puțini îl conștientizează, criza apei. Este adevărat că s-a tot vorbit în ultimii ani despre lipsa acută a apei, însă cifrele reale sunt de-a dreptul îngrijorătoare, și puțini le conștientizează.

Cât de curând, și dacă modul în care consumăm sau poluăm apa rămâne constant, circa 50% din populația planetei se va confrunta cu lipsa apei, un fenomen care deja a început să se facă resimțit în multe zone ale planetei. Circa 2 miliarde de oameni consumă apă contaminată cu reziduuri umane, ceea ce creează potențialul unor focare de holeră, febră tifoidă, dizenterie sau poliomielită.

Și ăsta este doar cazul reziduurilor umane. Însă nivelul de poluare al apei este uriaș și include produse farmaceutice, chimicale, pesticide, microparticule de plastic, nanomateriale șamd. Practic, consumul nesustenabil, poluarea masivă și, de ceva vreme, perioadele îndelungate de secetă apărute pe fondul încălzirii globale, au dereglat sau chiar au întrerupt ciclul natural al apei.

Măsurile prezentate până acum sunt frumoase pe hârtie, dar greu de crezut că vor fi puse prea curând în aplicare. Triplarea investițiilor în infrastructura de profil, în stațiile de epurare și filtre etc., impunerea unui consum sustenabil la nivel global, reducerea poluării și combaterea efectelor încălzirii globale, și asta până în 2030. Da, sigur!

Tigrul tasmanian nu a dispărut în 1936 ci, mai degrabă, prin anul 2000

Unul dintre cele mai mediatizate cazuri de extincție recentă a unui mamifer este cea a tigrului tasmanian. Asta mai ales prin prisma faptului că unii geneticieni tot anunță că vor să readucă specia la viață prin intemediul clonării. Problema este că datele pe care le aveam noi despre dispariția speciei s-ar putea să fi fost greșite.

Dacă ne luăm după datele oficiale, ultimul exemplar de tigru tasmanian a murit în captivitate, la un zoo australian, în anul 1936. De atunci, niciun exemplar nu a mai fost capturat, filmat sau fotografiat, ceea ce a dus la concluzia că specia a dispărut definitiv.

Cu toate acestea, există nu mai puțin de 1.237 de rapoarte care provin de la martori oculari care susțin că au văzut exemplare în sălbăticie. Pentru a face lumină în acest caz, o echipă internațională de cercetători a luat la mână absolut tate sursele posibile: arhive guvernamentale, rapoarte oficiale, articole de presă, mărturii sau chiar corespondența privată a unor voluntari care au binevoit să o pună la dispoziția cercetătorilor.

Pe baza tuturor acestor surse, cercetătorii au publicat un studiu în revista Science of the Total Environment în care concluzionează că tigrii tasmanieni nu au dispărut în niciun caz în 1936. Cel mai devreme, dacă se aplică strict date statistice, extincția speciei ar fi survenit în 1941. Altfel, este posibil ca un grup restrâns de tigri tasmanieni să fi supraviețuit până în perioada 1999-2008, în zone izolate din Tasmania.

Așa cum subliniază și autorii studiului, e puțin ciudat ca tigrii să fi dispărut fix când apăreau smartphone-urile care ar fi putut să îi surprindă lesne pe cameră dar, na, uneori mai există și coincidențe din astea.

Racheta printată 3D a decolat, dar nu a mai ajuns pe orbită

Nu e chiar rezultatul pe care îl așteptau împătimiții zborurilor spațiale, însă oficialii Relativity Space, creatorii rachetei Terran-1, spun că asta nu trebuie privită ca un eșec. Important este că racheta, care este realizată în proporție de 85% din materiale printate 3D, poate trece de rigorile unei decolări, respectiv cu presiunea dinamică maximă.

Conform datelor oficiale sosite de la Cape Canaverial, Florida, racheta a suferit o anomalie la treapta secundară și asta a oprit-o din a mai atinge viteza necesară pentru a ajunge pe orbită. Mai trebuie spus și că Terran-1 nu a avut niciun fel de încărcătură la acest prim zbor, deși va putea, în viitor, să transporte până la 1.250 de kilograme.

Compania lucrează acum la o nouă rachetă, mult mai puternică, Terran R, capabilă să ducă pe orbită 20 de tone. În plus, această nouă rachetă va fi 100% reutilizabilă. Cel puțin până acum, compania a încheiat deja contracte comerciale în valoare de 1,65 miliarde de dolari, majoritatea pentru Terran R. Cine spunea că eșecurile nu pot fi profitabile?

Dați Follow paginii noastre de Facebook, HotNews Science, pentru a putea primi direct, în timp real, cele mai noi informații și curiozități din lumea științei!

Sursa foto: profimediaimages.ro