O mica teorie despre campaniile pe Twitter

Deschid subiectul pornind de la o insemnare a lui Ionut Oprea, in speta pentru ca vad tot mai multe discutii pe tema campaniilor care ar putea fi derulate pe Twitter. Poate mi se pare mie, dar Twitter urmeaza oarecum trendul blogurilor, de acum vreo doi ani. E la moda sa-ti faci cont si sa dai link-uri. Si pentru ca numarul celor care intra pe Twitter se mareste, discutia despre potentiale campanii publicitare devine obligatorie.

Potential o avea, da’ eficienta?

Se vorbeste foarte mult despre potentialul Twitter, insa eu trebuie ca sint orb, pentru ca nu reusesc sa vad decit defectele unei campanii pe aceasta nisa. Iar cind spun defecte, ma refer atit la dezavantajele pe care le-ar putea avea advertiserul, cit si la cele pe care le are posesorul unui cont de Twitter. Gindim in termeni de campanie obisnuita, similara cu una pe bloguri.

Inainte de orice, sa ne gindim ca media de followeri a unui utilizator roman este de aproximativ 300 de oameni. Este o estimare care are in vedere mai degraba faptul ca foarte multi nu depasesc 150, diferenta venind de la cei 25-30% utilizatori care au peste 500-600 de followeri. Si daca avem in vedere asta, putem sa dezvoltam mai departe.

* primul defect este numarul de persoane extrem de redus la care ajunge un mesaj publicitar expus de un utilizator. Teoretic, daca un utilizator posteaza un link pe Twitter, va fi vazut, in medie, de 300 de persoane.

* pentru 300 de potentiali receptori ai mesajului, cu cit este dispus un advertiser sa il plateasca pe “emitator” pentru un mesaj?

Ce reiese de aici? In primul rind, ca Twitter ar trebui sa fie un canal extrem de ieftin pentru advertiser, dar foarte neatragator pentru “publisher”. Cam cit ar putea sa incaseze un utilizator de Twitter pentru postarea unui mesaj publicitar? 10 euro?

Pe de alta parte, expunerea mesajului nu iti garanteaza un public potential consumator al produsului tau. Ce inseamna asta? Daca Nokia vrea sa faca reclama pe contul de Twitter al lui Cristi Manafu la un terminal gen Nokia 1100, din publicul lui Cristi ar putea fi interesati, cel mai probabil, 10%. Si asta pentru ca el este utilizator de Blackberry si interesat de gadgeturi, iar publicul sau, per total, este format din oameni care vor sa foloseasca telefonul si pentru citit mailuri.

Defectul major

Marele defect al Twitter este acela ca “sansele” ca mesajul tau sa ajunga la cei 300 de followeri ai unui utilizator (considerind media calculata mai sus drept punct de reper) se micsoreaza semnificativ in momentul in care introducem in calcul o alta variabila: numarul persoanelor pe care le urmareste constant un utilizator de Twitter.

Cind urmaresti un pic peste 100 de persoane, ca sa vezi un mesaj publicitar, trebuie sa stai toata ziua cu degetul pe butonul F5 al tastaturii. Este unul dintre motivele pentru care o buna perioada de timp am renuntat la Twitter. Volumul de informatie primit este extrem de mare, din extrem de multe surse, in acelasi timp. Daca eu, care il urmaresc pe utilizatorul X, care a postat astazi un mesaj publicitar, intru pe Twitter o data la o ora sau doua, am in jur de 20% sanse sa ii vad reclama si asta in cel mai fericit caz.

Daca, in doua ore, cei 100 de oameni pe care ii urmaresc au publicat macar o data, asta inseamna patru-cinci pagini pe care ar trebui sa le vizualizez pentru a citi acel mesaj. In cazul meu, eu nu voi face acest lucru, in speta din cauza ca maninca foarte mult timp, te tenteaza sa dai click pe link-uri si sa pierzi si mai mult timp citind informatiile de acolo, eventual te tenteaza sa raspunzi.

Observatie:Exista acele retweet-uri, adica preluarea unui mesaj publicat de tine de catre alti utilizatori, dar nu ai nici o garantie ca mesajul tau publicitar ar putea fi preluat si de altii, cu atit mai putin daca site-ul catre care duce link-ul din mesaj este prost realizat, neinteresant sau pur si simplu transmite un mesaj mediocru.

Twitter, mai degraba bun pentru PR

A vorbi despre campanii pe Twitter, in actualul context, e ca si cum ai vorbi de expunere publicitara in cabina mecanicului de locomotiva. Putem vorbi, insa, de campanii de PR pe Twitter. Si aici discutia devine mai ampla. Twitter e OK pentru comunicarea cu utilizatorii, pentru a raspunde intrebarilor consumatorilor, pentru a face diverse anunturi. Dar pentru asta trebuie pusa la cale o strategie cit de cit decenta.

Pe de alta parte, atragerea followerilor pe Twitter nu este chiar o joaca. Abonarea la ceilalti utilizatori nu iti garanteaza ca si ei se vor abona, la rindul lor, la contul tau, ceea ce face ca tu, reprezentantul companiei, care te ocupi de cont, sa te abonezi la peste 1.000 de utilizatori si sa nu reusesti sa stringi mai mult de 200 de abonati.

Online-ul nu e chiar atit de usor

In teorie, comunicarea online pare foarte usoara. Practic, nu este chiar asa. Un om de PR trebuie sa se adapteze la o alta forma de comunicare, extrem de diferita de cea cu care este obisnuit, trebuie sa isi adapteze mesajul conform cu mediul de distributie, trebuie sa invete sa conceapa mesajele mult mai clar, mult mai scurt si mult mai concis. Mai important, trebuie sa invete sa comunice, o notiune pe care cei mai multi oameni de PR o ignora cu desavirsire. Iar cind vorbim de mesaje publicitare pe Twitter, trebuie sa fii foarte bun ca sa poti derula o campanie (vezi primele cinci-sase paragrafe) cu rezultate macar satisfacatoare. Iar aici deja nu mai vorbim de PR clasic.

Daca ar fi sa imi dau o parere, as spune ca o campanie pe Twitter inseamna mult mai multa munca decit in cazul unei campanii obisnuite, iar rezultatele nu se ridica la nivelul oboselii. Din punctul meu de vedere, o campanie serioasa pe Twitter, cu potentiale rezultate satisfacatoare, s-ar putea face abia in momentul in care media de followeri ai unui utilizator va bate cifra 1.000.

Citeste si comenteaza pe Subiectiv.ro.