Ce stim, de fapt, despre creier? Si cat din ceea ce stim este "stiintific"?
„Corelatii vodoo in neurostiintele sociale” este titlul unui studiu recent care plaseaza o bomba sub unul dintre cele mai active si mai bine finantate domenii ale stiintei despre creier. Peste 50 de articole publicate in reviste stiintifice de prestigiu sunt demontate, acuzate de greseli de metodologie sau calcul. Si unele dintre cele mai spectaculoase rezultate ale ultimilor ani privind functionarea creierului uman sunt puse sub semnul intrebarii.
Este pus sub lupa un intreg domeniu: nou, incitant, bine finantat: neurostiintele sociale. Este vorba despre acele studii care incearca sa gaseasca corelatii intre aspecte ale personalitatii, emotii, legaturi sociale, si functionarea diferitelor regiuni din creier. Studiile care sustin ca au gasit mecanismul cerebral al invidiei sau empatiei, zona din creier responsabila pentru iubirea romantica sau sentimentul de respingere sociala.
Ca raspuns la articolul bomba, o serie de reviste au inceput sa publice editoriale speciale. In comunitatea specialistilor in creier si in afara ei prolifereaza dezbaterile. Despre ce este vorba? Ce spune de fapt noul studiu si care este impactul lui?
Neurostiintele sociale: un domeniu „sexy”
Neurostiintele sociale sunt un domeniu relativ nou, insa in plina ascendenta: colective de cercetare mari, reviste serioase, finantare generoasa. Tema lor larga de studiu priveste legatura dintre comportamentul social si structura sau functionarea creierului.
) |
| Neurostiintele sociale: doar una dintre cartile interesante pe aceasta tema Foto: Hotnews |
 |
Studiile din aceasta ramura incearca sa gaseasca corelatii intre anumite comportamente sociale, motivatii sau emotii, si regiunile din creier care „lucreaza” in fiecare caz.
Un exemplu tipic: cercetatorii incearca sa gaseasca o zona din creier care pare responsabila de producerea unei anumite emotii.
Subiectilor li se da un test simplificat despre care se presupune ca poate produce emotia respectiva in conditii de laborator. Apoi, creierul lor este scanat in timp ce efectueaza acest test. Problema e cum determinam, pornind de la imaginile obtinute cu metodele de rezonanta magnetica functionala, de exemplu, ce regiuni sau mecanisme din creier coreleaza cu anumite emotii/comportamente.
Se ajunge la concluzii generale de genul: „regiunea cerebrala A este implicata in evaluarea atractivitatii unui individ de sex opus”. Ce poate fi mai clar si mai convingator? Dar este, oare, si corect?
Astfel de studii sunt adesea preluate in reviste stiintifice generale, ca Nature si Science, si repede preluate in presa de popularizare a stiintei, ca New Scientist sau altele. Sunt adesea subiecte „sexy”, care dau bine la public, pentru ca vorbesc despre comportamente familiare, emotiile pe care le experimentam cu totii, relatia intre social si cognitiv etc.
Si tocmai o buna parte din aceste studii „sexy” sunt puse sub semnul intrebarii de articolul care a starnit scandal, al carui autor principal este Edward Vul.
„Corelatii Voodoo in neurostiintele sociale”: despre ce este vorba?
Articolul este rezultatul cercetarii a patru autori, de la MIT si University of California, San Diego. A fost acceptat spre publicare intr-o revista serioasa, insa, cu mult inainte de asta, a fost accesibil online si a starnit aproape imediat dezbateri aprinse in comunitatea stiintifica si in presa.
Vul si colegii analizeaza 54 de studii de neuroimagistica functionala a comportamentului social si gaseste deficiente serioase la peste 30 dintre ele. Fiecare dintre aceste studii puse pe „linia rosie”, spun autorii, foloseste metode neadecvate de identificare a regiunilor din creier responsabile de un anumit comportament social. Despre ce este vorba?
Dr. Andrei Miu (Universitatea Babes Bolyeai din Cluj) este specialist in neurostiinte cognitive:
„Impactul articolului tinta poate fi explicat in mai multe feluri. In primul rand, autorii s-au concentrat pe neurostiintele sociale, disciplina care e printre cele mai populare din neurostiintele cognitive, in sensul ca studiile pe teme legate de comportamentul social au o probabilitate mai mare de a fi publicate in reviste stiintifice generale ca Science sau Nature, care publica, de obicei, doar cercetari cu metode noi si cu un grad mare de atractivitate pentru un public stiintific care nu e neaparat de specialitate.
Intr-adevar, cine nu ar fi interesat sa afle ce se intampla in creierul nostru atunci cand ne indragostim sau cand suntem anxiosi inainte de a vorbi in public? Datorita interesului mare pentru aceste teme, cercetarile sunt bine finantate.
In plus, metodele de neuroimagistica functionala sunt cele mai bune metode de care dispun in prezent stiintele despre creier. Prin urmare, avem de-a face cu un articol care pune problema erorilor metodologice in chiar nucleul metodologic al domeniului. Are si dreptate?
Andrei Miu (Universitatea Babes Bolyai):Parerea mea este ca impactul mare al articolului are legatura si cu modul in care Vul si colegii sai isi argumenteaza punctul de vedere, adica scrupulos si riguros. Cu argumentele acestei analize stiintifice serioase a studiilor de neuroimagistica functionala din neurostiintele sociale, studiul tinta face nici mai mult, nici mai putin decat sa ceara autorilor studiilor puse pe “lista rosie” sa isi refaca analizele si sa publice erate la articolele initiale.”
Rareori se intampla asa ceva intr-un domeniu. Si rareori un articol stiintific are un asemenea ecou. Unele din revistele vizate isi pun cenusa in cap (se poate vedea ultimul numar din New Scientist, care are un editorial pe aceasta tema).
Unii dintre cercetatorii vizati contra-ataca. Dincolo de disputele publice, insa, se ridica o serie de intrebari in domeniul de lucru al neurostiintelor in genere. Intrebari care se pot inscrie sub tematica generala: Cat stim, de fapt, despre creier?
Corelatii mari, concluzii hazardate?
Studiile puse sub lupa folosesc, toate, rezonanta magnetica functionala (RMNf) pentru a raspunde la intrebari de genul: care este corelatul, in creier, al unei emotii sau al unui comportament social?
L-am intrebat pe dr. Andrei Miu cum s-ar putea explica, pe intelesul tuturor, metodologia de lucru si concluziile studiului.
Vul si colegii uu selectat 54 de astfel de studii si au investigat de ce corelatiile intre masuratorile comportamentale (de exemplu, scorurile la anumite chestionare de personalitate) si cele neurofiziologice (activarea unor regiuni cerebrale masurata cu RMNf) sunt neobisnuit de mari. Aceste corelatii sunt neobisnuite din mai multe motive. In primul rand, instrumentele folosite pentru masuratorile comportamentale si neurofiziologice au putere limitata.
Intervin, aici, o serie de factori: de exemplu, daca facem aceeasi masuratoare pe acelasi om, la un anumit interval de timp, nu vom gasi rezultate identice, ci, in cel mai bun caz, apropiate. Nu poti obtine corelatii aproape perfecte, asa cum raporteaza multe dintre studiile investigate.
dr. Andrei Miu: Astfel, luand in considerare increderea pe care o putem avea in masuratorile comportamentale si neurofiziologice, corelatiile dintre acestea nu ar trebui sa depaseasca 0.7. Multe studii din cele identificate raporteaza insa corelatii mai mari si Vul si colaboratorii explica aceasta situatie pe baza abordarii gresite.
In 31 de studii din cele 54 alese, autorii au masurat un aspect al comportamentului social si au calculat apoi corelatiile acestuia cu activitatea creierului in fiecare unitate de volum scanata. In al doilea pas, au ales regiunile din creier care au corelat cel mai bine cu masuratoarea comportamentala si au facut o medie a activarii acelor regiuni, medie pentru care au recalculat corelatia cu masuratoarea comportamentala.
Problema este ca criteriul pe baza caruia au fost gasite regiunile din creier active pentru un comportament si masuratoarea cu care acestea au fost ulterior corelate nu sunt independente. Abordarea este circulara si corelatiile sunt deci exagerate.
Articolul „Corelatii Voodoo in neurostiintele sociale” a starnit un val de intrebari privitoare la ce si cat sunt este in stare sa demonstreze stiinta creierului despre cum functioneaza mintea umana. Adica, din nou, intrebari care ne intereseaza pe toti.
Articolul original
INTERVIURILE HotNews.ro