I like to "Boogie"…

Cand am vazut prima oara „Boogie”, la Festivalul de la Cannes, mi s-a parut ca avea dialogurile mult prea stufoase si, in general, mi s-a parut sub „Hartia va fi albastra”. As fi preferat foarfeci mai multe, mai putine „baietzisme”, mai putine referinte silite la epoca Ceausescu. Azi l-am vazut a doua oara, si stiti ceva? Mi-a placut mai mult decat in luna mai.

De ce? Auzisem de „30 si ceva” (titlul initial al filmului) de pe cand era in productie si ma asteptam, la prima vizionare, sa fie un tablou al varstei cat mai fidel celui pe care mi-l imaginam eu. Ceea ce e o greseala. Dar stiind acum ce se intampla in poveste, am lasat filmul sa ma duca.

Si am descoperit ca n-am ramas pe marginea drumului. Dialogurile te tin, sunt ca-n viata, mai ales ca actorii sunt si ei ca noi sau, ma rog, ca atatia cunoscuti de-ai nostri.

Referintele la Ceausescu si la vila lui cu pauni nu mi s-au mai parut deplasate, iar cand doi dintre cei trei prieteni incep sa urle ca paunii cocotati pe gardul vilei te trezesti in fata unei scene de o tristete dezolanta.

Dar trebuie sa treci prin tot filmul, printr-o zi si o noapte, ca sa ajungi aici. Prin discutiile „de baieti” dintre Bogdan si cei doi prieteni cu care se intalneste intamplator dupa trei ani. Prin discutiile aiuritoare si atat de verosimile dintre Bogdan si Smaranda, sotia lui, enervata ca a fost adusa de 1 mai, la mare, pe post de „bona la copil”, pentru ca Bogdan pare sa prefere compania baietilor.

Prin sticlele de vin ieftin baute prin baruri ieftine si camere de hotel inghesuite, prin fetele care se lasa sau nu se lasa agatate in discoteca sau la bowling, prin glumele fara perdea si exprimarile fara plasa de siguranta, dimineata devreme. Din toate acestea se scurge insa o dezolare imensa.

Cine e fericit in acest film? Bogdan care munceste de-i sar capacele la firma lui si nu mai are timp pentru nevasta si copil? Vali care a plecat in Suedia si care e pe punctul sa se insoare cu o suedeza de treaba numai pentru ca-i e urat printre straini si nu vede nicio perspectiva mai senina? Sorin care, dupa 10 ani munciti in turism, e de un bovarism pe care nu-l misca nici prostituata aproape adolescenta agatata la mare, cu floricele ei pictate „decat la maini”?

Eroii din „Hartia va fi albastra”, care au scapat de revolutie si au patruns cu arme si bagaje in capitalism sau ce-o fi el, au ajuns la 30 si ceva de ani gata obositi. Sau, cel putin, asa par. In orice caz, sunt intre doua luntri. Nu se regasesc nici in atmosfera de la discoteca, cu muzica asurzitoare, nici in viata adulta, cu responsabilitati si probleme.

Poti sa razi la „Boogie”, de fapt ai si de ce – poante sunt cu duiumul -dar, daca te gandesti bine si daca ai 30 si ceva de ani, si tu esti poate la fel ca eroii. Si atunci rasul ti se opreste in gat.

„Boogie” e un film la care m-as duce daca nu l-as fi facut eu, spune Radu Muntean, care a venit miercuri, 17 septembrie, insotit de o parte a echipei, la intalnirea cu presa de la Cinema Pro. Fiul sau, Vlad, care joaca in film, il impunge cu degetul si-si pune geaca in cap. E timid acum, dar pe ecran nu pare. L-a luat in film pentru ca n-a putut lucra cu copilul pe care-l alesese initial.

Actorii si ceilalti membri ai echipei fac glume. Am intrebat care din cei trei coscenaristi a scris replica „Am decat la maini”. „E a lui Alexandru Baciu”, spune Radu Muntean. „Asa vorbeste el.” Tudor Lucaciu, director de imagine, spune ca membrilor echipei care anul trecut pe vremea asta abia incheiase filmarile le-a placut atat de mult cum a mers treaba incat au propus sa stranga bani si pentru partea a doua.

Cand Radu Muntean ne spune ca a tot fost intrebat daca Dragos Bucur e fetisul lui, actorul il corecteaza razand: „Actorul-fetis.” Anamaria Marinca a venit din strainatate special pentru premiera. Asezata cu fundul pe scena, intre Vlad Muntean si Dragos Bucur, neaga faptul ca filmul ar trata despre o „casnicie esuata” si spune ca prima oara a vazut „Boogie” la Cannes, pentru ca-i place sa vada filmele in care joaca cu public in sala. „E sarbatoarea mea”.

Cand s-a pomenit de Cannes, Radu Muntean si-a adus aminte ca in pensiunea la care au stat pe durata festivalului cu echipa si sotiile, s-a pornit intr-o seara o discutie in contradictoriu. „Fetele tineau partea Smarandei (n.red.- personajul Anamariei Marinca), baietii isi sustineau personajele. Pana si faptul ca filmul starneste controverse e bun”, spune regizorul.

Razvan Radulescu a fost si el prezent la intalnirea cu presa, desi peste aproximativ o saptamana incepe el insusi filmarile la primul lungmetraj pe care il va semna ca regizor. El ne-a spus ca urmatorul film pe care-l scrie impreuna cu Radu Muntean si Alexandru Baciu va fi un film despre adulter, dar ca cei trei n-au cazut de acord in ce timp sa plaseze povestea.

Iar Adrian Vancica ne-a dat asigurari ca, „desi pare un film la care poti avea impresia ca domnul Lucaciu a dat drumul la camera si noi am jucat de capul nostru, nu e deloc asa.”

„Boogie” are joi, 18 septembrie, premiera oficiala, iar de vineri intra in cinematografe. Nu cred ca mai e cazul sa spun ca merita vazut…

„Boogie” – de Radu Muntean, cu: Dragos Bucur, Anamaria Marinca, Mimi Branescu, Adrian Vancica, Vlad Muntean, Roxana Iancu, Geanina Varga. Scenariul: Radu Muntean, Razvan Radulescu, Alexandru Baciu. Imaginea Tudor Lucaciu. Montajul Alexandru Radu. Muzica Electric Brother. Scenografia Sorin Dima. Costumele Georgiana Bostan.