David Esrig a introdus 22 de tineri actori romani in universul poetic al lui Gellu Naum

Am ajuns la Teatrul „Andrei Muresanu” din Sfantu Gheorghe intr-o seara de august. Desi in vacanta, peretii racorosi ai cladirii frematau de o energie surda. Atelierul de actorie tinut de prof.dr. David Esrig mai avea doua zile pana la final. A doua zi dupa inchidere urma sa aiba loc casatoria directorului teatrului, actorul Florin Vidamski, cu directoarea adjuncta, Simona Burtea, iar la cateva zile dupa eveniment, in teatru incepea un festival. Apoi, noua stagiune. Freamatul era undeva pe interior, caci lipsea agitatia fizica.

Sa urmaresti repetitiile la un spectacol de teatru e interesant pentru ca vezi cum spectacolul creste sub ochii tai si cum actorii dau tot mai mult, descoperindu-se la fiecare snur, ajutandu-se unii pe altii si modificand ritmul ca intr-un joc de domino.

Pentru ca bucata aleasa de regizorul David Esrig – sosit de la scoala de teatru si film pe care o conduce la Burghausen, Academia de Teatru Athanor, cu trei profesori si cu alti cinci tehnicieni germani -, era poemul „Tatal meu obosit” de Gellu Naum, am stiut din timp ca se pot intampla mici „accidente”.

Din familia „hazardului obiectiv”, caci, pentru cine nu stie, Gellu Naum a semnat dramatizarea „Nepotului lui Rameau” de Diderot, spectacol-far al teatrului romanesc, montat de David Esrig la inceputul anilor 70, cu Gheorghe Dinica si Marin Moraru, iar intre David Esrig si Gellu Naum a existat mereu o legatura subtila si trainica. (Legatura mentinuta si dupa ce regizorul a plecat din Romania o data ce i se interzisese spectacolul cu „Godot” si productia filmului pe care dorea sa-l realizeze dupa I.L. Caragiale.).

in Gara de Nord, ma dusesem la McDonald’s sa mananc o inghetata in asteptarea rapidului de Brasov. Tocmai atunci plecau de la McDonald’s ghiciti cine? Gheorghe Dinica si Marin Moraru! Primul avea mustati si palarie de tigan, ca in acel serial de la Pro TV. (David Esrig avea sa-mi spuna la Sf Gheorghe ce dezamagit e ca actorii lui-fetis, cu care a lucrat zile intregi cate 10-12 ore pe zi ca sa ajunga la o anumita libertate interioara, apar acum in seriale de televiziune ca cel pe care l-a urmarit din Germania doar 10 minute, inainte sa stinga televizorul.)

Cercul s-a inchis la Sfantu Gheorghe, unde David Esrig a preparat in athanorul sau metodic 22 de tineri actori de la Teatrul „Andrei Muresanu”, Teatrul Maghiar si Compania M din Sfantu Gheorghe. In primele zile trecuse pe acolo, ca musafir, si Ada Milea, care, dupa succesul cu „Insula” (dupa Gellu Naum) de la New York, a fost invitata de David Esrig sa lucreze cu studentii sai nemti fie „Apolodor”, fie „Quijote”. Alt cerc…

Vezi „Quijote. De Ada Milea”

Actorii sunt Florin, Gabor, Maria, Daniel, Anca, Dorin…, sunt concentrati si seriosi, desi obositi dupa o luna de truda. Cand David Esrig vorbeste, oboseala le dispare si ochii prind sa le straluceasca. N-au dat examen ca sa vina la atelier, dar vreo sase dintre ei au mai lucrat cu David Esrig la atelierul tinut anul trecut la Sibiu, pe texte de Blecher si Urmuz.

Acum, textul e cu mult mai dificil. „Tatal meu obosit” e primul poem de Gellu Naum care e lucrat pentru scena. Pana acum, in Romania doar piesele sale au fost montate. Florin Vidamski, interpretul fiului din fragmentul lucrat in atelier si directorul teatrului gazda, spera sa reuseasca sa faca in asa fel ca „Tatal meu obosit” sa devina spectacol, dar pentru asta e nevoie de bani.

Sa-l urmaresti pe David Esrig lucrand cu actorii e o experienta fascinanta. Vorbeste rar, se adreseaza cu „dragii mei” sau „iubitilor” si se deplaseaza incet, cu ajutorul unui baston, pentru ca a suferit la Sf. Gheorghe o intindere musculara.

Atelierul a inceput pe 26 iulie si s-a incheiat pe 23 august. El a presupus munca zilnica, de dimineata pana la ora 10 seara – munca pe text, dar si pregatire fizica intensa. (Cand am ajuns in oras, David Esrig a plecat repede de la cina ca sa mai petreaca doua ore, pana la miezul noptii, punand luminile impreuna cu tehnicianul teatrului.).

Experienta e cu atat mai fascinanta cu cat textul e fascinant. Cand da indicatii, David Esrig introduce si scurte anecdote pentru a ilustra o idee sau alta, dar de fiecare data spusele lui bat spre zona intuitiva, supra-reala din care se nutreste si universul lui Gellu Naum. „Dragii mei, cineva a scris intr-o scrisoare:Iarta-ma, n-am timp sa scriu scurt! Replicile silabe sunt foarte dificile”. Sau: „Exista posibilitatea de a intra intr-o lume poetica. Lumile poetice au fost mult timp foarte inchise.

Exista la un moment dat o tentativa de a da drumul unor tendinte instinctive care apartin unui comportament care nu e un comportament adevarat. Aici e o granita foarte interesanta. Repetitia de ieri a fost inca plata, a lipsit spontaneitatea, nebunia de moment.

stiu cate eforturi am avut cu actorii cu care am lucrat de a ajunge la o libertate interioara. (…) Ce face Gellu aici? Prelucreaza poetic un lucru foarte interesant. Nu stim din ce ne vine cateodata in minte un anumit lucru. Psihologii stiu uneori, poetii stiu intotdeauna.”

Sau: „Mi s-a parut snurul cel mai bun de pana acum pentru ca a fost cel mai relaxat, pentru ca tinde sa intre intr-o stare..(…) Importanta e revenirea la sursele arhaice ale intuitiei. Ce sa fac cu un functionar harnic? ii respect osteneala, dar nu-mi spune nimic.”

Florin Vidamski imi spune intr-o pauza, in clubul teatrului: „Ce e foarte puternic la David Esrig e metodica pe care o aplica si felul in care explica lucrurile. Sunt lucruri pe care intr-un fel sau altul le stii – din scoala, din experienta acumulata – , dar la un moment dat ai nevoie de un astfel de mentor care sa-ti structureze si sa-ti deschida intr-un fel chakrele si sa-ti explice foarte clar cum se face acest lucru. Pentru ca trebuie sa ai stiinta, dar si sa detii acest mestesug.”

Dintre cei trei profesori germani adusi de David Esrig de la Burghausen, doar unul a ramas pana la sfarsit. Reiner Doberning a predat miscare dupa scoala biomecanica a lui Meyerhold si urmareste atent repetitiile, facand dimineata incalzirea cu actorii. David Esrig traduce in romana parerile si sfaturile lui Doberning: „Poti sa vezi corpul si daca actorul poarta masca. (…) Daca ceva nu merge bine, nu va opriti, pentru ca in momentul in care acel lucru s-a intamplat, a si incetat sa existe. (…) Cresterea acestui snur e subtila, dar se petrece pe un timp atat de lung incat e de nesesizat. Ar trebui sa intelegeti ca acest text e o poarta spre ceva secret.”

in textul lucrat, actorii au folosit masti realizate de cunoscutul mester popular Ion Albu din judetul Neamt. Acestea trimit indirect la un film pe care David Esrig l-a folosit ca sursa de inspiratie pentru atelier – celebrul documentar „Les Maitres fous”, realizat de Jean Rouch in 1955, de care a auzit prin anii 60 chiar de la Gellu Naum (http://www.youtube.com/watch?v=Bf2TFayCgac ). In acest documentar, membrii sectei Haouka din Africa intrau in realitatea extra-mundana, acel loc aflat „de cealalta parte a gesticulatiei” (Gellu Naum) unde, in transa profunda, isi anulau simturile (nu percepeau arsurile, de pilda), comunicand intre ei prin niste canale nebanuite si interpretand cu totii niste roluri.

Vezi Les Maitres Fous

Actorilor prezenti la atelier li s-a aratat filmul, ca indiciu pentru o metoda de acces spre o zona nefrecventata de oamenii obisnuiti.

A fost acest atelier un traseu initiatic pentru tinerii actori? „E nevoie de timp, spune Florin Vidamski, pentru ca informatia acumulata e imensa. Am fost oarecum bombardati din toate partile de informatii extrem de puternice. Profesorii ne-au spus foarte multe, dar trebuie – ca intr-o initiere – ca aceste lucruri sa devina ale noastre. Pentru asta trebuie sa treaca un timp, sa testezi aceste lucruri si sa le faci ajunga sa devina propria ta metoda de lucru”.