The Economist: Raportul din februarie al Comisiei Europene a dezvaluit cinismul Romaniei privind reforma in justitie
Raportul CE din februarie a aratat cinism in privinta reformarii justitiei, comenteaza The Economist, inventariind problemele cu care se confrunta Romania. Publicatia sustine ca nu se asteapta ca, in raportul din vara, sa existe sanctiuni impotriva Romaniei si Bulgariei – adica activarea clauzei de salvgardare. Oficialii europeni considera ca nimeni nu ar avea de castigat de pe urma nerecunoasterii deciziilor instantelor din cele doua tari in restul Uniunii Europene.
Informatia pe scurt:
The Economist dedica ultimul numar extinderii europene, Romania fiind analizata din mai multe puncte de vedere:
* Rapoartele despre situatia din justitia romana au fost dure si au semnalat cinismul fata de reforma justitie din Romania.
* Incetinirea ritmului reformelor dupa aderare este remarcata in toate noile state ale UE, inclusiv in Romania.
* Impunerea clauzei de salvgardare nu ar folosi nimanui, intrucat este mai usor de reformat din interior.
* Pentru UE a fost mai importanta reforma sistemului judiciar si lupta anticoruptie – ca si criterii de aderare – nu lustratia. Totusi, linia de demarcatie dintre coruptie si legaturile cu fostele servicii secrete este foarte greu de intrezarit.
„In aceasta vara, Comisia Europeana va publica rapoartele privind sistemul judiciar din Bulgaria si Romania, aflate sub supraveghere pana la sfarsitul anului 2009. Rapoartele intermediare din februarie nu au fost amabile”, scrie The Economist.
Spre deosebire de raportul pentru Bulgaria – care remarca faptul ca din 2001 au existat in jur de 120 de asasinate la comanda si niciun caz nu a fost rezolvat -, cel pentru Romania a dezvaluit „mai putin sange si mai mult cinism”.
„Erori procedurale” au blocat probatoriile de coruptie ale unor actuali si fost ministri, in timp ce Parlamentul Romaniei a facut schimbari semnificative la legea penala, inhcluzand prevederea ca suspectii sa fie informati dinainte cand telefoanele urmeaza sa le fie interceptate si si incadrarea la infractiune minora a unei fraude de mai putin de 9 milioane de euro. „Sub presiunile puternice ale UE, Parlamentul reexamineaza aceasta lege”, remarca The Economist.
Urmatorul raport, sustine publicatia britanica, ar putea recomanda inghetarea miliarde de euro de teama fraudei, dupa ce Comisia a suspendat deja zeci de milioane de euro din fondurile alocate Sofiei. UE are puterea sa suspende recunoasterea europeana a deciziilor curtilor judecatoresti din Bulgaria si Romania. „Aceasta ar fi o masura serioasa”, apreciaza publicatia.
„Totusi, putini se asteapta ca aceasta sanctiune sa fie impusa. Oficiali ai UE au remarcat contradictia intre a le cere oamenilor sa aiba incredere in noile state membre, in timp ce elaboreaza si prezinta rapoarte devastatoare despre acestea. Oficialii mai apreciaza ca nu ar castiga foarte mult prin nerecunoasterea reciproca a sentintelor judecatoresti. Judecatori corupti ‘ne-ar rade in nas’, argumenteaza un oficial, in timp ce reformatorii care incearca sa schimbe sistemul din interior ar pierde teren”, arata The Economist.
Incetinirea reformelor dupa aderare este o realitate in toate noile state membre
O parte dintre tarile admise in UE dupa 2004 – inclusiv Romania si Bulgaria – au incetinit ritmul reformei dupa aderare si s-au indepartat usor de statul de drept.
Alina Mungiu-Pippidi, citata de The Economist – crede ca procesul de aderare a fost un impuls „aproape miraculos” pentru guvernele acestor state sa ia masuri. Insa acest efect s-a spulberat odata deveniti membri ai UE, „ca un anestezic pe termen scurt”.
Procesul de aderare este menit sa integreze noile state membre in reteaua de standarde UE, reguli si subventii, nu sa transforme liderii lor politici, spune Alina Mungiu-Pippidi. Atata vreme cat au existat „insule de excelenta” in cadrul birocratiilor nationale, care erau in stare sa cearna ceea ce doreau inspectorii de la Bruxelles, procesul aderarii s-a tarat vesel mai departe, spune ea.
Argumentele in favoarea observatiei sale sunt numeroase, incepand cu Romania si continuand cu Slovenia, Letonia, Polonia sau Bulgaria.
Parlamentul sloven a votat pentru inchiderea unei comisii anticoruptie infiintata in vederea aderarii si care a putut fi salvata doar de Curtea Constitutionala, in timp ce in Romania, ministrul justitiei Minica Macovei – apreciata la Bruxelles ca fiind cel mai eficient luptator anticoruptie al tarii – a fost demisa la trei luni dupa aderarea la UE, acuzata fiind de catre premier ca nu a reusit sa respecte „solidaritatea guvernamentala”, aminteste publicatia britanica.
Cazul ministrului bulgar de interne, Rumen Petkov, care si-a dat demisia in luna martie la presiunile Comisiei Europene dupa ce un raport secret ajuns in presa arata ca oficialul transmitea informatii confidentiale unor capi ai mafiei, este un alt argument.
A fost 2007 momentul potrivit pentru aderarea Romaniei si Bulgariei?
In fata unor astfel de evidente, apare intrebarea legitima daca a fost cazul si momentul pentru ca aceste tari sa fie acceptate in clubul natiunilor Uniunii Europene.
Sustinatorii ideii extinderii UE nu cred ca a fost prematur, intrucat procesul de aderare a fost exrem de riguros. Un inalt oficial al Comisiei argumenteaza pentru The Economist ca noii membri au fost examinati cu mai multa exigenta decat cei care au aderat anterior: Bulgaria si Romania au fost chestionate in detaliu referitor la tratamentul acordat prizonierilor, in timp ce pentru Cipru violenta domestica a fost un punct critic. „Exista vechi state membre care nu ar face fata unei astfel de examinari”, a adaugat oficialul.
Indeplinirea obiectivelor nu demonastreaza insa ca o tara e pregatita sa adere, comenteaza publicatia britanica. Inseamna doar ca ca UE nu a stabilit obiectivele potrivite.
Cel mai bun argument in favoarea admiterii in UE a Romaniei si Bulgariei mai degraba mai devreme decat mai tarziu este simplu: cativa ani in plus n-ar fi facut diferenta.
O intreaga generatie de judecatori trebuie sa paraseasca posturile inainte ca lucrurile sa se schimbe, spune un oficial UE. „Singura mea speranta este ca generatia tanara va vrea sa procedeze altfel”, adauga el.
Reformistii din generatia tanara trebuie protejati, atat pentru binele lor, cat si pentru binele tarii si al Europei. O simpla privire asupra restului Balcanilor de Vest sugereaza ca acest lucru este mai usor de facut in UE decat in afara ei, sustine The Economist.
In contextul analizei extinerii UE spre est, considerata – in mare – un succes, potrivit The Economist, contraexemplu il reprezinta Romania, Bulgaria si Cipru.
„In mod gresit, UE a garantat celor doua tari si Ciprului, o aderare in avans, pierzand in mod instantaneu capacitatea de constrangere pentru mai multe reforme – sau, in cazul Cirpului, pentru rezolvarea situatiei din nordul insulei”, comenteaza publicatia britanica. Eurocratii au invatat ca, odata ce o tara este membra, ai mai multa influenta asupra ei, mai arata publicatia, adaugand totusi ca „mai putin nu inseamna deloc”, intrucat Romania si Bulgaria sunt pasibile sanctiunilor daca nu isi indeplinesc angajamentele in lupta anticoruptie si reformarea sistemului judiciar.
Pentru UE, lupta anticoruptie a fost importanta, nu lustratia
Vorbind despre coruptie, The Economist sustine ca pentru cetatenii noilor state membre linia care sa faca distinctia intre coruptie si legaturile cu fosta politie secreta este neclara. Oligarhii care au beneficiat de pe urma primilor ani ai privatizarii sunt suspectati in general ca au avut, cel putin, conexiuni bune cu serviciile de informatii ale vechiului regim.
Tarilor foste comuniste candidate li s-a spus sa-si reformeze sistemul juridic si sa-si creeze agentii independente anticoruptie, dar lustratia si deschiderea dosarelor politiei secrete nu a fost niciodata o preconditie pentru aderare.
Insa, daca ar fi existat o astfel de conditie, increderea intre statele membre ar fi fost consolidata, se arata in publicatia britanica.
Totusi, lustratia nu pare sa intereseze mult Uniunea Europeana. Dupa 20 de ani este prea tarzie o revizuire a trecutului, spun unii. „Pestii mari” s-au asigurat de mult ca dosarele lor au disparut din arhivele politiei secrete, iar in spatele apelurilor de azi in favoarea lustratiei stau de obicei motivatii de tip reglari de conturi sau lupte intre diferite grupari. In plus, cine poate fi sigur ca dosarele contin adevarul?
Un bun argument impotriva lustratiei este ca era privatizarilor este acum in mare parte incheiata. Fostii agenti si-au transformat de mult legaturile lor cu politia secreta in avutie si in forme de influenta care sa nu implice functii publice si care nu pot fi atinse de lustratie, spune Gheorghi Stoicev, seful filialei din Bulgaria a grupului de reflectie Institutul pentru o Societate Deschisa.
The Economist remarca faptul ca , ]n Romania, abia in 2006 dosare-cheie ale Securitatii si cartoteci au fost inmanate unui institut independent. Anul acesta guvernul a fost nevoit sa dea o ordonanta de urgenta pentru a mentine institutul functional, dupa ce un tribunal a decis ca activitatea acestuia este ilegala, ceea ce ameninta anularea miilor de investigatii deja intreprinse.