EurActiv: Profilul unui ambasador
A venit la Londra in urma cu cateva saptamani direct din inima Europei, unde a fost ambasador in capitala Uniunii Europene. Diplomat cu o cariera impecabila, actualul ambasador al Romaniei in Marea Britanie este de parere ca fiecare roman este un ambasador al tarii sale. Se numeste Ion Jinga si a stat de vorba cu EurActiv.ro despre frumusetea meseriei de diplomat, sacrificiile pe care trebuie sa le faci ca sa ajungi in varf, comunitatea romanilor din UK si restrictiile pe care britanicii se incapataneaza sa ni le mentina pe piata fortei de munca.
EurActiv.ro: Domnule ambasador, cum v-ati inceput cariera de diplomat?
Ion Jinga: S-a intamplat acum aproape 16 ani, la 1 noiembrie 1992, cand am intrat in Ministerul de Externe ca secretar 3 deci foarte aproape de baza piramidei, la Directia Uniunea Europeana, era o directie nou creata atunci. Incepusem sa negociem acordul de asociere cu Uniunea Europeana.
Eu atunci veneam de la o bursa foarte buna, terminasem un masterat in integrare europeana la Colegiul Europei de la Bruges, din Belgia, si dupa concurs, am fost acceptat in minister. Asa a inceput aventura.
EurActiv.ro: De ce ati ales aceasta meserie?
Ion Jinga: Meseria de ambasador n-am ales-o eu.
Nu poti sa faci mare lucru, poti sa fii numit sau nu. Poti cel mult sa refuzi. Ambasadorul este numit de seful statului la propunerea ministrului de externe cu avizul favorabil al primului-ministru si cu avizul comisiilor de politica externa din Parlamentul Romaniei. Este o intreaga procedura si foarte multi oameni trebuie sa spuna „Da, sigur!”, ultimul cuvant avandu-l seful statului, presedintele Romaniei.
Profesia este cea de diplomat, ambasador poti sa fii sau poti sa nu fii. Ideea mi-a venit in vara anului 1992, cand m-am intors dupa masteratul de la Bruges. Pana atunci nu cred ca-mi trecuse prin cap sa lucrez in Ministerul de Externe. Sunt evolutii, sunt pasi, sunt trenuri care-ti apar in viata. Eu am absolvit ca prima facultate fizica, am lucrat patru ani si jumatate in cercetare la Institutul de Reactori Nucleari de la Pitesti.
Am inceput Facultatea de Drept in 1987, la fara frecventa, pe-atunci nu puteai sa faci doua facultati la zi. Nici nu mi-as fi permis, eram casatorit, aveam si-un copil si trebuia sa aduc si-un ban in casa, nu puteam sa stau numai de citit si de invatat. Dar cand am inceput Facultatea de Drept aveam in minte, ca maxim a ceea ce as putea ajunge, jurist-consult la INR la Pitesti, eu in acel moment fiind inginer fizician.
Ma gandeam ca fac dreptul sa ajung jurist-consult, ceea ce era o pozitie destul de importanta in Institut. Dar Romania s-a schimbat, a venit revolutia, inevitabil ne-am schimbat si noi cu ea. Eu cred in ideea de sansa si de trenuri in viata, sigur, dublate, cel putin in cazul meu, de foarte multa munca, si o munca facuta cu seriozitate si totul construit pe baze solide. Pentru ca daca nu construiesti solid, construiesti pe nisip si in viata sunt momente cand esti pus in postura de a face pasi inapoi.
Si daca treapta din spate este de nisip, facand pasul inapoi, te-ai prabusit. Daca ai o piatra solida in spate, te sprijini pe ea si faci din nou un pas inainte. Cred ca am avut cateva sanse mari in viata. O sansa a fost faptul ca Romania s-a schimbat intr-un moment in care eram inca tanar si puteam sa incep sa fac si altceva. Dupa aceea a fost o sansa ca am fost unul dintre cei doi romani selectionati de persoana venita de la Consiliul Europei de la Bruges sa aleaga candidati anume pentru a face acel masterat in Integrare Europeana.
Putea sa fie altcineva. De altfel, cand s-a facut acea selectie, dupa interviu, am fost convins ca n-o sa fiu ales. Si am fost cu atat mai bucuros cand dupa vreo 3 saptamani am primit o scrisoare de la rectorul Colegiului in care-mi spunea ca am primit bursa. Era o bursa Tempus de la Comisia Europeana. A fost o sansa faptul ca am avut tot timpul familia alaturi de mine. Sotia m-a sprijinit de fiecare data si a acceptat, cel putin in perioada in care eram foarte rar pe acasa, si acum sunt rar acasa.
Ma duc seara sa mananc si sa ma culc, plec dimineata si ajung noaptea acasa. Toate acestea le consider sanse si mai cred ca exista un Dumnezeu si vede si aseaza lucrurile asa cum trebuie.
EurActiv.ro: Cum a fost sa fiti ambasador la Bruxelles, in inima Uniunii Europene, in anul aderarii Romaniei la UE?
INTERVIURILE HotNews.ro