Rosiile, dinamita pentru inflatie

Saltul preturilor din luna iulie a luat guvernantii prin surprindere. Ministrul Finantelor, voce autorizata in materie, prin prisma calitatii informatiilor la care se presupune ca are acces, anticipa o inflatie sub 0,6 la suta.

Inregistrarea unei astfel de valori ar fi insemnat o continuare fericita a procesului de dezinflatie, cu rate lunare subunitare, si ar fi dat o mare siguranta atingerii tintei anuale de 8-9 la suta. Socoteala guvernamentala nu s-a potrivit cu cea din targ. La propriu.

Calculele Institutului National de Statistica aveau sa arate o eroare de peste 100 la suta a asteptarilor oficialului, caci preturile de consum ale populatiei au crescut in medie cu 1,3 la suta. Cocoasa curbei preturilor din iulie deranjeaza in mod clar planul initial de domolire a inflatiei.

Faptul ca preturile au crescut peste asteptari in iulie nu are drept cauza ajustarea tarifelor la energie electrica si gaze naturale operata la inceputul lunii. Astfel de corectii sunt programate, iar influenta lor in preturi este de regula prognozata cu destula exactitate.

Ceea ce a dat peste cap estimarile, inclusiv cea facuta public de Mihai Tanasescu, a fost pretul legumelor si fructelor de pe tarabe, piata taraneasca care a functionat atipic.

In Romania, lunile de vara sunt cele in care se mizeaza pe rate mici ale inflatiei, tocmai pentru ca eventualele scumpiri la servicii sau marfuri nealimentare sunt contrabalansate, pe indicele preturilor de consum, de scaderi la produsele agroalimentare.

Grindina si inundatiile de luna trecuta au condus insa la majorari de preturi, acestea inregistrandu-se nu numai la legume si fructe, dar si la produse de panificatie sau la carne si produse din carne. In vreme ce statistica raporteaza majorari de preturi de cateva procente la legume, kilogramul de rosii isi dubleaza pretul in Obor, pentru ca serele de la Leordeni au fost zobite de grindina.

In plan macroeconomic, raportarea statistica privind inflatia are o importanta majora. Ea determina jocul dobanzilor, deseneaza tendinte, este hotaratoare pentru deciziile de investitii si, in general, pentru orice plan de afaceri. Din acest punct de vedere, ceea ce s-a intamplat in iulie releva slabiciuni de fond ale economiei romanesti.

Se demonstreaza cat de fragil este procesul de dezinflatie, de vreme ce este atat de influentat de fenomenele meteo, fie ele si violente. Dependenta de agricultura a Romaniei este covarsitoare.

O productie buna la hectar poate determina atingerea tintelor macroeconomice, de la cresterea produsului intern brut pana la incadrarea intr-un anumit nivel de deficit comercial ori de cont curent, si invers. Or, in acest moment, sectorul agricol din Romania este destructurat.

Nu este vorba numai de faptul ca taranii produc in proportie mult prea mare doar pentru autoconsum, sau de oferta slaba in raport cu cererea a produselor agroalimentare autohtone. Avem de-a face cu o ruptura totala intre productie si desfacere. Mai repede ajung pe tarabe ceapa chinezeasca decat cea de la Adunatii-Copaceni, pepenii si rosiile din Turcia decat cele de la Dabuleni sau Pantelimon.

Pentru preturile mari din piata, cele care pot da peste cap obiective guvernamentale majore, cum ar fi leul greu, de exemplu, nu atat intermediarii sunt responsabili, cat lipsa lor… Asa-zisa mafie a pietelor nu face altceva decat sa se plieze, in modul cel mai nefericit, dar perfect justificat din punct de vedere economic, pe veriga lipsa a ciclului productie – aprovizionare – desfacere.

Afaceristii colorati joaca rolul fostelor intreprinderi judetene pentru legume si fructe. Atat timp cat nu se va intelege asta, preturile din piata nu vor scadea, vorba aia, nici cu Politia!