Cutremurul din Asia – cat un milion de Hiroshime

Cutremurul din Asia, cel mai violent din ultimii 40 de ani, dupa cel din Alaska, din 28 martie 1964, care a avut magnitudinea de 9,2 grade pe scara Richter si, in acelasi timp, al patrulea, din 1900 incoace, din punct de vedere al devastarilor provocate, a produs o gigantica zguduire a scoartei terestre, estimata, potrivit unor experti, cu efectul a un milion de bombe atomice de felul celei de la

Hiroshima.

Ciocnirea placilor tectonice a degajat o imensa energie

Epicentrul cutremurului s-a aflat la intersectia dintre placa tectonica euro-asiatica (in nord) si cea indo-australiana (sud). Se stie ca scoarta terestra consta din mai multe placi tectonice care se izbesc una de alta sau, in unele locuri, se suprapun. Ca urmare a acestor coliziuni si miscari, placile sufera o serie de deformari, pana se ajunge la un punct critic.

Atunci cand energia acumulata si gradul de deformare ating nivelul critic, se produce o ruptura si cu cat aceasta este mai mare, cu atat mai puternic este cutremurul care o insoteste. Directorul Retelei Nationale pentru Supravegherea Seismica, de la Strasbourg, Michel Granet, apreciaza ca, in cazul de fata, ruptura placilor tectonice se intinde pe o lungime de 250-300 kilometri.

Epicentrul cutremurului s-a aflat pe fundul oceanului, ceea ce, in principiu, nu ar fi trebuit sa produca distrugeri atat de mari in zonele locuite, acestea provenind ca urmare a efectului giganticelor valuri oceanice, unele pana la inaltimea de 15 metri, create in urma miscarilor seismice.

„Cutremurul, arata Michel Granet, a antrenat o variatie de un metru pana la un metru si jumatate pe fundul oceanului, pe o suprafata de mai multe mii de kilometri patrati, lucru care a determinat dislocarea unui volum colosal de apa, atunci cand au izbit tarmul valurile seismice cauzand prapadul la care suntem martori”.

Ca urmare a seismului, miscarea de rotatie a Pamantului s-a accelerat, iar axa a devenit mai inclinata

Revenind insa la miscarile tectonice care au dat nastere dezastrului, oamenii de stiinta din diverse tari ale lumii considera ca, in urma cutremurului, miscarea de rotatie a Pamantului pare a se fi accelerat, ceea ce inseamna scurtarea duratei unei zile cu o fractiune de secunda. Totodata, axa planetei noastre s-ar fi inclinat cu aproximativ un inch (2,5 cm).

In sine, afirma geofizicianul american Richard Gross, aceasta nu este mult, neexistand nici un motiv special de alarma, mai ales ca viteza de rotatie a Pamantului nu este constanta, inregistrandu-se periodic mici variatii. Modificarea intervenita este, totusi, semnificativa, indicand magnitudinea deplasarilor din maruntaiele planetei noastre.

Potrivit seismologilor, epicentrul cutremurului s-a situat la o distanta de 5,5 mile sub fundul Oceanului Indian, undeva la nord-vest de litoralul insulei Sumatra din Indonezia, intr-o zona in care asa-numita placa tectonica indiana aluneca sub placa birmana, descinzand incet spre miezul incandescent al Pamantului.

In zona respectiva, au intrat in contact cu marginile lor exterioare alte trei placi tectonice, ciocnirile reciproce degajand o uriasa energie, care, la randul ei, a provocat valurile uriase, tsunami.

„Este ca si cum s-ar fi destupat o imensa sticla de sampanie”, a folosit o figura de stil expresiva directorul laboratorului de tectonica de pe langa Institutul de Fizica a Globului, din Franta, Paul Tapponnier, potrivit caruia durata cutremurului, 200 de secunde, a fost „colosala”.

„S-a modificat harta lumii”

Tapponnier sustine ca seismul a provocat in zona o alunecare a suprafetei terestre de 15 pana la 20 de metri, pe un front de 100 de kilometri. Este posibil, adauga el, ca unele regiuni ale Sumatrei sa fi fost in intregime acoperite de apa.

Au avut loc si miscari verticale ale scoartei, datorita carora insula Siberut, aflata la 100 de kilometri vest de Sumatra, s-a inaltat cu unu pana la 2 metri deasupra oceanului.

„Cutremurul a modificat harta lumii”, declara, la randul lui, expertul american Ken Hudnut, care considera ca Sumatra s-ar fi deplasat cu 36 de metri spre sud-vest, in timp ce insulele mai mici din largul ei s-ar fi deplasat cu 20 de metri fata de extremitatea de nord-vest a Sumatrei. De aceeasi parere este si Tapponnier. „Cutremurele modifica caracteristicile geologice.

Ele pot fi socotite ca un fel de arhitecti peisagisti. Muntii, asa cum ii vedem astazi, au fost modelati de catre cutremure”, aminteste geofizicianul francez. El da ca exemplu cutremurul din 1960, din largul Republicii Chile, care a dus, in anumite zone, la o ridicare a tarmului cu pana la 20 de metri.

Luna trecuta, seismul cu magnitudinea de 6,3 grade din largul insulei Guadelupa a dus la inaltarea cu cateva zeci de centimetri a fundului oceanului. Or, actualul cutremur din Asia a fost de mii de ori mai puternic decat cel din largul Guadelupei, ceea ce si explica modificarea axei Pamantului, ca si cresterea vitezei de rotatie a acestuia.