Orbirea (de Ioana Lupea)

Ioana Lupea: „Sa razuim zgura de pe fapte, scenariile, razboiul, stabilitatea, Uniunea Europeana.”

Contextul care ne distrage atentia de la importanta evenimentelor, respectiv existenta unui document care probeaza o incercare de a influenta Justitia si tainuirea tentativei de a influenta justitia. Vorbim prea mult despre decoruri si recuzita, dar trecem cu vederea, usor si periculos, esentialul, gravitatea faptelor.

Ce afecteaza mai profund societatea, faptul ca Elena Udrea este un fitil de crize politice sau convingerea sefului guvernului ca este obligat sa intervina in justitie (prin presedinte, procurorul general si ministrul justitiei) in favoarea unui om de afaceri prieten si cea a presedintelui ca este obligat sa pastreze aparentele de dragul status quo-ului.

Aceste false obligatii submineaza legalitatea si moralitatea – dreptatea si adevarul – au fost emblema guvernarii PSD, au produs distorsionarea economiei prin ajutorul acordat prietenilor politici, interventii ale politicului in actul de justitie, au tinut Romania cu sufletul la gura in procesul de aderare la Uniunea Europeana.

Alianta D.A. a promis in campania electorala ca va lupta impotriva coruptiei si pentru depolitizarea justitiei, scopuri la fel de importante ca ridicarea nivelului de trai. Or, biletelul ne arata ca am fost mintiti si ca vechile practici s-au perpetuat. Porumbelul din campania electorala si-a intors spre noi capul de uliu.

Dar este cel putin uimitor ca fapta presedintelui este tratata cu mai multa severitate decat cea a premierului. De cand crearea unor locuri de munca justifica actele susceptibile de coruptie? Si mai ales de cand seful guvernului poate fi scuzat doar pentru ca a mai gresit si a mai mintit si alta data?

Asistam la o ierarhizare eronata, daca nu interesata, a faptelor. Principalul partid de opozitie, PSD, declanseaza procedura de suspendare a presedintelui Traian Basescu si doar cere demisia premierului Tariceanu.

Explicand ca PSD nu va face treaba Partidului Democrat, dar o face, prin diferenta in raportarea la cele doua fapte, pe a liberalilor. PSD – si nu numai el – ne transmite mesajul ca destinatarul biletului este mai vinovat decat autorul lui, o insulta adusa logicii.

Criza biletelului de la Bucuresti seamana foarte bine cu vartejul politic iscat la Budapesta dupa deconspirarea minciunii premierului Ferenc Gyurcsany. In Ungaria, spre deosebire de Romania, reactia clasei politice si a societatii a fost una sanatoasa, excluzand manifestarile extreme.

Opozitia a initiat o motiune de neincredere in seful guvernului, iar cetatenii maghiari revoltati ca au fost inselati au iesit in strada. Gyurcsany si-a cerut iertare, iar partidul sau a pierdut alegerile locale.

Aici opozitia practica un discurs ambiguu si actiuni indoielnice, PD si UDMR se ascund in spatele unor fraze penibile, organizatiile civice fac predictii politice, va castiga PSD, ba nu, vor profita electoral Vadim si Becali.

Oamenii se simt tradati fie de premier, fie de presedinte, reiese din comentariile de pe forumurile ziarelor. Rationamentul aproape general este ca mai bine Traian Basescu nu scotea biletelul, mai bine adevarul ramanea ascuns, pentru ca e degeaba sau pentru ca exista jocuri, interese, complicatii, consecinte, pentru ca tacerea e de aur la romani.

Adevarul in fata caruia preferam sa fim orbi, cel putin incetosandu-l, este ca am fost mintiti.