Romanica ghinionista (de Andreea Pora)

E clar, suntem condamnati sa fim contemporani cu administratorii scumpei noastre tarisoare! Sa fim contemporani cu justitia, agricultura, educatia, integrarea si guvernarea lor.

Sa mergem in taberele administrate de ei, sa ne umplem de Salmonella din puii lor imputiti, sa murim in gropile lor neastupate sau sub zidurile prabusite peste copacii prabusiti peste masinile in care, asa ne trebuie, tocmai ne aflam noi.

Suntem condamnati sa traim printre gunoaie, sa crapam pe autostrazi si in spitale desprinse din preistorie, sa stam la cozi ca sa ne platim darile, sa facem sapte ore cu trenul pana la mare, asta daca avem norocul sa nu deraieze. Trebuie sa ne traim viata platind pierderile din reteaua de electricitate si de gaze.

Sa cascam ochii la canalele intunecoase si adanci in care ne putem prabusi, face praf, ramane paralizati si legume. Suntem condamnati sa dam spaga ca sa nu fim jefuiti. Sa vietuim, si nu sa traim. si toate astea pentru ca am avut ghinionul sa ne nastem in aceeasi perioada cu toti neispravitii, impostorii, nesimtitii, zelosii, pilangii, fripturistii si yesmanii care ajung sa ne conduca. Pe care noi, minti de gaina si caractere de guma, ii alegem la nesfarsit.

Dar cel mai groaznic, cosmarul imposibil de tratat chiar si cu medicamente din import, este sa-i auzi si sa-i vezi. Daca toate relele aduse de infernala lor administratie n-ar fi argumentate, justificate, promise a se indrepta, ar mai fi cum ar mai fi.

Daca macar nu ar mai aparea Remes sa ne spuna cum o sa combata el seceta in urmatorii zece ani si cum se vor umple de la ploaie canalele de irigatii, Adomnitei sa urle la copiii din tabara de la Navodari sa plece naibii acasa, Ontanu si Videanu sa ne explice ca autoritatile isi fac datoria in timp ce canalele refuleaza si arborii zboara peste masini, nenorocirile s-ar pastra in limitele lor

naturale. Pe cand asa, acompaniate de incompetenta si demagogie, isi amplifica dimensiunea.

Daca n-ar veni Tariceanu sa-si dea cu parerea ca nu e bine ca DNA sa-si bage nasul in felul in care guvernul imparte banii de la buget, exact la trei zile dupa ce Curtea Constitutionala l-a scapat pe Nastase de Tamara, si Geoana sa planga in falset de mila pensionarilor ca si cum nu partidul domniei sale a condus tara asta vreme de zece ani, daca toti acestia nu ne-ar mai impuia capul cu dorinta

lor de a ramane la putere pana la moarte si chiar dincolo de ea, nenorocirea de a-i avea conducatori parca s-ar edulcora.

E clar, contemporanii nostri cu functii se cloneaza! De vreo cincizeci de ani, prin nu stim ce procedeu, le reuseste. Care e diferenta dintre Lis, Poteras si Videanu? Ce prostii a facut unul si a ratat altul? Ce-l desparte pe Geoana de Iliescu? Dar pe Olteanu de Hrebenciuc? Sau pe Ponta de Pavelescu? Prea putine ca sa conteze la nivel istoric.

Prin ce se deosebesc premierii nostri postrevolutionari? Daca ar fi sa privim la repetabilitatea problemelor cu care se confrunta si a solutiilor pe care le ofera, prin mai nimic. In tot cazul rezultatul este acelasi. Administratia se afla sub acelasi blestem al pafarismului, mafiotismului si spagii neobosite.

De aceea zidurile se prabusesc sub vanturi, prin sectiile de urgenta se plimba vioi gandacii si taberele au in continuare cantine infestate cu Salmonella. Doar mirarea lor ipocrita difera. si registrul justificarilor. Ghinionul nostru de a fi contemporani cu ei pare etern.