Chestorul Berechet „gardianul” tortionarului Enoiu
Mitropolitul Olteniei, „copilul de suflet” al Patriarhului Teoctist, si-a creat o buna imagine in cei sapte ani scursi de la numirea sa. Inalt Prea Sfintitul Teofan isi disputa cu IPS Daniel al Moldovei numirea in fruntea Bisericii Ortodoxe Romane.
IPS Teofan, Mitropolitul Olteniei, porneste cu a doua sansa in cursa pentru ocuparea scaunului de Patriarh al Romaniei. Fara a avea inca o sustinere „pe fata”, cum este cea acordata IPS Daniel, Mitropolit al Moldovei si Bucovinei, Dumitru Teofan Savu beneficiaza insa de o buna campanie de imagine pusa la punct de la numirea sa ca Mitropolit al Olteniei in 2000.
Nu a construit cantine sociale sau brutarii, nici la capitolul afaceri mass-media nu sta prea bine, insa a fost in mijlocul sinistratilor si al soldatilor romani din teatrele de razboi si a stiut „sa dea” bine in poza alaturi de inalti prelati din alte tari. Despre Teofan Savu se spune ca era preferatul Patriarhului Teoctist.
Si CV-ul sau stufos ii sporeste sansele sa devina al saselea Patriarh al Romaniei.
Ca si in cazul Mitropolitului Moldovei, IPS Daniel, speculatiile legate de colaborarea Mitropolitului Olteniei cu fosta Securitate nu au lipsit. „A fost racolat in ‘84 de colonelul Danau, de la Prahova”, sustine Nicolae Boroiu, specialist in Drept Dogmatic al Bisericii Ortodoxe Romane si autor al mai multor articole si lucrari publicate in presa nationala si in cea din SUA.
De la Craiova la Paris
Teofan Savu a ales calea bisericii in anul 1974, cand s-a inscris la Seminarul Teologic din Craiova. Dupa Institutul Teologic Universitar din Bucuresti, a plecat la Paris, unde a primit titlul de doctor in teologie la Institutul „Saint Serge”. In Franta a ajuns dupa ce in 1984 a fost tuns in monahism la Schitul Crasna si a primit numele de Teofan.
Dupa Revolutie este numit secretar al Cabinetului Patriarhal, ca in 1991 sa fie uns episcop-vicar patriarhal, post pe care il ocupa noua ani, timp in care a fost responsabil cu relatiile externe bisericesti, devenind membru al mai multor adunari si comitete de peste hotare.