Muresanii, remesii si uninominalul (de Andreea Pora)

In timp ce Remes isi degusta in liniste caltabosii in viloiul din Baia Mare, singura cladire din oras care se vede din satelit, iar Guvernul isi linge ranile de imagine cum stie el mai bine, adica regrupandu-se in jurul celorlalti ministri dosariabili, o noua lovitura a venit dinspre Palatul Cotroceni: ultimatumul pentru votul uninominal.

Ca si in cazul spagii, reactiile la cald arata ca partidele au fost prinse pe picior gresit. Dincolo de premeditarea usor cinica a presedintelui, care i-a lasat pe politicieni sa se culce pe o ureche, realitatea este una singura: legea nu e gata. si fara sperietoarea referendumului nici nu va fi vreodata, decat poate candva prin preajma lui 2012, dupa cum si-ar dori liberalii.

Ultimatumul a avut efectul scontat, Comisia de Cod Electoral, asemenea lui Fat-Frumos alergat de zmeul cel rau, sufland procente pe nas, a terminat in doua ore ce n-a reusit in sapte luni. Degeaba, pentru ca termenul expira in cinci zile, dintre care doua sunt de week-end.

Desigur, mai sunt variantele ordonantei de urgenta si asumarii raspunderii Guvernului, dar aici primejdiile sunt multe si imediate.

Indiferent care dintre solutii va fi utilizata, un lucru e clar: politicienii doresc mai putin ca oricand votul uninominal. Afacerea caltabosul le-a fost fatala din acest punct de vedere. Personajele din filmul difuzat de TVR au devenit de referinta si electoratul va cauta atent in fiecare candidat asemanarile. Ceea ce nu este greu.

smecheria, cinismul, automultumirea, lacomia, dispretul si tot ceea ce se citea pe fetele lui Muresan si Remes sunt aproape un numitor comun. In tot cazul, asemanarile sunt mai multe decat diferentele. Eforturile politicienilor de a se desprinde de tipologia celor doi ministri spagari vor trebui sa fie mult mai mari in cazul uninominalului.

Partidele vor fi, la randul lor, obligate sa caute candidati care sa nu le semene, ceea ce iarasi este dificil. Scosi din anonimatul listelor, muresanii si remesii vor fi mult mai usor de recunoscut. Acesta este unul dintre marile merite ale filmului.

De aici si razboiul declansat impotriva TVR. Asa ceva nu trebuie sa se mai repete! Misiunea lui Sassu este clara: televiziunea publica trebuie readusa sub control. Dupa primul moment de buimaceala, cand insusi Sassu nu realiza dimensiunea prejudiciului, viteza cu care se misca lucrurile arata ca, dupa DNA, televiziunea publica a devenit a doua miza importanta a conflictului.

Noua organigrama e gata si punerea ei in practica e chestie de zile si de birocratie. Culcer si cei cativa ziaristi care nu inteleg sa pupe talpa stapanilor din Palatul Victoria, mai ales dupa ce acestia au calcat prin baltoacele de palinca, vor fi trasi pe linie moarta.

In timp ce Comisia de etica ii demasca pe ziaristii vinovati, Sassu semna decizia de numire in functia de director al Departamentului stiri. Se lucreaza deci contra cronometru. TVR este o cauza pierduta, pentru ca in colcaiala de interese si oportunism de acolo e putin probabil sa se ridice, ca in 2004, voci care sa protesteze.

In plus, cine ii va sustine cand societatea civila este fie prea dezgustata, fie prea timorata de presiunile politice si economice, fie cumparata?! Filmul „caltabosii imparatului” s-ar putea sa fie ultima zvacnire de independenta a televiziunii publice, dar una memorabila, pe care nici politicienii, nici electoratul nu o vor uita prea repede. Mai ales daca vine uninominalul peste ei.