Andrei Alexandrescu – un roman, guru in C++

Andrei Alexandrescu a fost rocker. Andrei Alexandrescu a fost parasutist. Andrei Alexandrescu a fost consultant pe Wall Street. Astazi, Andrei este autorul uneia dintre cele mai de succes carti de programare din lume, fiind unul dintre acei informaticieni romani incredibil de talentati care muncesc in SUA.

Reporter: Comunitatea de specialitate se refera la dumneavoastra ca la un “guru” al programarii in C++. Cum s-ar recomanda insa Andrei Alexandrescu in fata unuia dintre acei pensionari romani, cu plasa de rafie si vant in buzunare, care nu stiu nimic despre lumea computerelor?

Andrei Alexandrescu: „Stimata doamna, stimate domn, sunt un om ca si dumneavoastra cu bune si rele; am avut doar norocul sa ma nasc intr-o perioada diferita.” Consider ca generatia parintilor nostri a fost sacrificata. Si acum imi mai dau lacrimile cand ma gandesc prin ce au trecut parintii mei ca sa-si creasca copiii.

Este un pacat enorm ca pensionarii din Romania duc o viata de mizerie. Au indurat gulagul comunist, si acum indura si indiferenta capitalismului in formare. Au primit rele din toate partile.

In anii ’90 auzeam ca unii oameni mai in varsta au nostalgia comunismului, si ii judecam cu asprime. Incet am invatat insa ca nu e atat de simplu. Oamenii isi structurasera viata intr-un stil specific si s-au trezit ca toata structura le-a disparut de sub picioare. E devastator.

Am citit ca si puscariasii eliberati dupa 20 de ani vor inapoi in puscarie unde viata are sens, si nu le place in lumea larga pe care o gasesc haotica.

Rocker, parasutist, om de stiinta

[c:1:s]Reporter: Aveti mai curand biografia unui aventurier decat a unui informatician. Ati fost membru al unei trupe rock, parasutist in armata romana si consultant pe Wall Street. Exista o vecinatate atat de stransa intre aceste ocupatii si intelepciunea calma al cercetatorului?

Andrei Alexandrescu: In fiecare om sunt doua tendinte cumva contradictorii. Una este sa joace cat mai bine cartile pe care le primeste, iar cealalta este sa implineasca ceea ce simte ca e destinul sau.

Prima tendinta tine de adaptare, iar a doua tine de raspunsul la o intrebare spirituala pe care cred ca oricine ar trebui sa si-o puna, indiferent de Dumnezeul in care crede: „Daca eu as fi fost cladit cu un scop, care e acel scop?” O data aflat acel scop, nu poate fi bucurie mai mare in viata decat implinirea lui.

Cursul vietii multora poate fi explicat ca o imbinare a acestor porniri, iar eu nu sunt o exceptie. A trebuit sa merg la armata si mi-am zis s-o fac interesanta, asa ca m-am inscris voluntar la parasutisti; am avut o inclinatie catre muzica, asa ca am cantat; si am avut norocul sa ajung pe Wall Street, asa ca am fost bucuros sa aflu putin din secretele finantelor.

Dar imi dau seama ca tot ce mi-am dorit inca din copilarie a fost sa fiu un „om de stiinta”. Mai tarziu am uitat – m-a luat viata pe sus. Mi-au trebuit ceva ani sa-mi reamintesc. Privit din perspectiva asta, toate celelalte ocupatii au fost numai diverse ocolisuri si diversiuni dintr-un drum care mi-a fost mai clar in copilarie.

Sa fi pierdut vremea? Sau oare o experienta variata mai degraba imbogateste? Nu stiu si nu se poate sti. Ce pot sa spun e ca din universurile posibile, acesta e unul in care sunt fericit, si pentru asta multumesc lui Dumnezeu.

Reporter: Domeniul dumneavoastra preferat de cercetare este “Natural Language Processing”. Explicati-ne va rog pe scurt si pe intelesul tuturor despre ce este vorba si ce vizeaza mai exact cercetarea dumneavoastra?

Andrei Alexandrescu: Ah… excelenta intrebare! Totdeauna mi-am spus ca daca nu pot sa-mi explic cercetarea oricui in doua propozitii, nu e buna de nimic. E foarte simplu. Natural Language Processing (procesarea limbajului natural) permite calculatorului sa inteleaga limba in care ne intelegem noi intre noi, de exemplu romana, germana sau engleza.

Toate limbile sunt cam la fel de greu de inteles de catre calculator, si daca rezolvam una le-am rezolvat pe toate. Cand o sa ajungem acolo, in loc sa trebuiasca sa „invatam” cum sa umblam cu calculatorul, vom putea vorbi cu el ca si cu o persoana.

Sa va dau un exemplu practic. Sa zicem ca aflati ca ziua unui prieten este in 15 decembrie, si ati dori in fiecare an in ziua respectiva un email sau un beep de la calculator sa va aminteasca sa-l sunati pe amic. E o sarcina foarte simpla indeplinita astazi de multe programe, numai ca trebuie invatate iar folosirea lor este greoaie.

Imaginati-va insa un scenariu mai de Star Trek: „Computer! Aminteste-mi in fiecare an pe 15 decembrie la 10 dimineata sa-l sun pe Vasile de ziua lui.” „Desigur.” Asta-i tot!

Computerul – o inventie comparabila cu roata si scrisul

[c:2:d]Reporter: Nu ar putea fi inspaimantatoare o lume in care la tot pasul exista un computer pregatit sa te asculte? Nu ar fi asta cimentarea dependentei omului de calculatorul sau?

Andrei Alexandrescu: Desigur ca ar putea fi inspaimantatoare. Parerea mea este ca asemenea scenarii distopice ne-au obsedat deja de atata vreme, incat este imposibil sa se materializeze. Suntem prea vigilenti! Si oricum, calculatorul este inca foarte departe de inteligenta omului.

Acum suntem intr-un fel ca niste aborigeni care au vazut un avion trecand, vor sa construiasca unul si scobesc un trunchi de copac sa faca fuselajul. Cred ca un scenariu mult mai realist este acela in care incalzirea globala cauzeaza o reducere drastica a calitatii vietii pe intreaga planeta. Asta da problema urgenta!

In orice caz, este clar ca depinde numai de noi cum folosim tehnologia, si ca avem responsabilitatea sa o folosim pentru a ne imbunatati viata, nu pentru a o face mai controlata sau mai searbada. Astazi intr-adevar suntem dependenti de calculator, dar in loc de „dependenti” as spune „ajutati” sau chiar „amplificati”.

In istorie nu a mai existat o unealta care sa multiplice in asa masura puterea noastra de a gandi si de a crea. Cred ca singurele inventii cu adevarat comparabile cu computerul sunt cele epocale ca roata sau scrisul. Deci noi suntem cei castigati din relatia de dependenta. Si suntem abia la inceput!

Universitatile europene sunt dominate de birocratie

Reporter: Se spune despre americani ca sunt cam prosti. Acesta sa fie motivul pentru care atatia romani reusesc sa devina oameni de stiinta plini de succes in SUA? Sau ar mai exista si alt motiv…?

Andrei Alexandrescu: (rade)…Ma temeam ca o sa vina asa o intrebare. Nu sunt de acord cu stereotipul acesta. Am cunoscut multi americani destepti, si in scurta ei istorie, natia asta a dat oameni absolut remarcabili. Generalizarile aplicate la populatii largi nu pot fi privite decat cu scepticism.

Noi romanii de exemplu, spunem oricui sta sa ne asculte ca suntem o natie de oameni destepti. Iata un stereotip la care n-o sa ma opun niciodata!(din nou rasete) Intrebarea consecutiva este: „atunci de ce sunteti in urma altor natiuni care au inceput reforma o data cu voi?” Si aici incepe balba…pai sa vedeti, mostenirea, politica, geografia, coruptia, etc.

Ca veni vorba: ceva care se spune despre americani este ca niciodata nu te invita la ei acasa si ca nu leaga prietenii stranse.

Pe de alta parte, ma gandesc la prietenii mei de aici si vad ca nu vine un An Nou cand sa nu fim invitati la o petrecere de pomina; sau ca nu trece luna fara sa luam masa la un alt bun prieten de-aici din oras; si ca mergem in scurt timp de Thanksgiving in vizita la o familie de prieteni pentru cateva zile – toti americani get-beget!

Dar sa ne intoarcem la intrebare. Romanii, ca si multi altii, pot sa faca stiinta aici fiindca este un mediu propice stiintei. In general, cercetarea in domeniul universitar american este mult mai puternica decat cea nu numai din Romania, ci din toata Europa.

In Europa, universitatile sunt niste institutii guvernamentale dominate de birocratie in timp ce in SUA, universitatile sunt mult mai dinamice(ma refer in principal la domeniul in care lucrez).

Dinspre partea americanilor, dincolo de orice probleme au (si care societate nu are?), e clar ca au reusit in mod consistent sa faca un lucru important. Au stiut sa ofere un stil de viata care a atras multi oameni buni din alte parti si au reusit sa-i incurajeze sa exceleze in ce se pricepeau.

Nu e un secret ca imigrantii contribuie enorm la dezvoltarea SUA, si multi spun ca asta cumva diminueaza meritul „lor” – al americanilor, adica. Un lucru uitat insa este motivul pentru care imigrantii si-au parasit casa si pe cei dragi: au venit fiindca societatea americana le oferea ceea ce-si doreau, iar societatea in care traiau nu.

Reporter: Am intuit la dumneavoastra o usoara nostalgie dupa Romania. Mi-ati mai spus si ca timpul va este foarte dramuit. De ce anume din Romania va e dor si de ce nu aveti timp sa va potoliti acest dor?

Andrei Alexandrescu: Buna intuitie! Da, imi este deseori dor de Romania. Exact de ce, e greu de spus. Vorbeam mai deunazi cu un prieten indian, care imi spunea ca si lui ii e dor de India lui natala, dar in cu totul alt fel decat imi lipsea mie Romania.

Pana la urma, fiecare tara, societate sau natiune are ciudateniile ei; chestia e ca prin forta obisnuintei, ciudateniile tarii natale ne sunt mai dragi decat cele ale altor tari.

Pentru mine, ce-i bun in Romania inseamna parintii, Craciunurile copilariei, prietenii cu care discutam cum o sa schimbam lumea in timp ce trageam de o bere, dar lent, ca sa nu ne dea afara din local; studentia cu Sinaia iarna si Costinesti-ul vara, invariabil cate sase intr-o camera de doi; si toate astea, impregnate cu inefabilul parfum al familiarului.

Despre timp, ce sa spun… sunt mereu atatea de facut. Daca vrei sa faci multe esti mereu in urma cu timpul. Din fericire pot sa spun ca duc o viata echilibrata si ca nu sunt nici obsedat de cariera, nici delasator. Sau cel putin asa sper…(zambete)

Reporter: Ce ati alege intre 8 ore de munca inspirata in laboratorul de cercetare si o zi pe un varf de munte impreuna cu familia?

Andrei Alexandrescu: Avand in vedere ca ma intalnesc mai frecvent cu prima activitate decat cu a doua… bineinteles ca la munte! Parca o vad insa pe sotia mea dandu-si ochii peste cap: „Zici tu, Andrei, zici… dar cand vine vorba de plecat, cine intreaba daca are cabana Internet?”