Adaosul Barosan (de Dragos Manac)

Dragos Manac face pe blogul sau o analiza a adaosului comercial. De unde provine Adaosul Barosan? Ce se intampla daca adaosul este foarte mic? Ce se acopera din adaos?, sunt intrebarile la care autorul incearca sa raspunda.

Nu ar fi frumos daca ar trebui sa platim mai putin pentru tot ce cumparam? Mult mai putin! Eu as vrea, in permanenta, reduceri de 80%, la toate produsele. Atunci ar fi bine. Salariile ar fi suficiente, iar pensiile, crescute, vor permite un trai decent.

Am putea sa angajam menajere, valeti, soferi, clovni, bucatari si antrenori personali, pe care sa-i plaim cu 100 RON! Stim ca s-ar putea, pentru ca toate serviciile si toate produsele au adaosuri mari cand ajung la noi, ca si clienti. Sunt contaminate de Adaos Barosan! Fara aceste adasouri ne-am putea permite mult mai mult.

De unde provine Adaosul Barosan? Din foamea porcului capitalist! Din nesatul sau, din dorinta de a avea mult, atat de mult incat sa se poata destrabala permanent, pe banii nostri.

Stiati ca: Adaosul mediu practicat de magazinele traditionale este de 20%?

Adasoul pentru produse de lux este un multiplu considerabil al costului de productie (4-10x)?

Ce se intampla daca adaosul este foarte mic? Exact ce se intampla si cand nu ai suficient sange in organism: mori. Firmele traiesc din adaos. Angajatii lor traiesc din acel adaos. Valoarea pe care o ofera prin serviciu sau produs+serviciu se regaseste in adaos. Da, alaturi de profit. Profitul, banii care permit infiintarea de noi firme, cercetarea, dezvoltarea, evolutia, recompensa.

Ce se acopera din adaos? Pai: salarii, chirii, internet, apa, gaz, lumina, benzina, masini, contabiltate, avocati, servere/computere, telefoane, software, echipamente, publicitate, imprumuturi, leasinguri, comisioane, amortizari. Nu e suficient? Sa nu uitam de impozitul pe profit/venit/dividende/cas/pensii/somaj/tva … in fine, cele 96!!! de impozite platite de o companie in Romania.

Fara sa iei in considerare niste reguli de simpla economie e foarte usor sa zici: Nesimtitilor! Lasati preturile jos, aveti de unde. In practica, cu preturi prea mici ajungi sa mori, sa faci munca in folosul comunitatii. Eu prefer sa cumpar de la oameni care stiu ca au un castig bun de pe urma mea. De ce? Ca sa pot sa cumpar si a doua oara, ca sa primesc un produs/serviciu care are premisele calitatii, ca sa-si poata plati oamenii, ca sa-i motivez sa creasca samd.

E placut pe termen scurt sa platesti mai putin, mult mai putin. E bine sa se bata vanzatorii pe tine, iar tu sa-l alegi pe cel mai ieftin. Concurenta e sanatoasa, cata vreme nu devine autodistrugere, iar autodistrugere devine cand apar cei mici cu strategia celui mai mic pret. Merg la minim, distrug piata, cresc asteptarile, ajuns sa se ruineze in timp, pentru ca nu pot sustine la nesfarsit pierderea. Da, pierderea – diferenta dintre adaosul efectiv si adaosul necesar, care e deseori mai mare fata de ce-si planifica antreprenorul neexperimentat.

Tentatia celor ce din clienti devin antreprenori este sa se comporte ca si clienti. Tinem preturile jos, practicam adaosuri mici, clientii vor navali! Surpriza: clientii nu navalesc, iar tu te ruinezi incet. Daca totusi navalesc, reusesc sa te ruineze rapid. Vei fi tu cel exploatat. Vor fi angajatii tai cei exploatati. De ce? De lacomie! Da, de lacomia de care era acuzat porcul capitalist. Sa ne bucuram ca putem cumpara mult pe mai nimic… Sunt o multime de tineri asiatici care isi vor dedica viata manufacturii, fiind in acelasi timp un model pentru muncitorii si antreprenorii locali.

Singura metoda de a prospera cu preturi mici e sa reduci la minim serviciile aditionale, sa folosesti un sistem de autoservire, sa automatizezi la maxim, si sa poti asigura un volum foarte mare. Nu, un mic magazin virtual sau unul de colt de strada nu va putea trai asa, din simplul motiv ca nu va genera niciodata un volum foarte mare.

Stiu, am exagerat. Lacomia este exagerare in cea mai pura forma. Poti fi lacom ca si client, in aceeasi masura in care poti fi lacom ca si vanzator. Pana la un punct e OK sa vrei un discount si un pret bun, la fel cum e OK sa vrei sa ai un profit bun. Cand se trece acea linie, lacomia preia comanda, iar lucrurile o iau razna.

Veniti dintr-o societate comunista, cultivanduni-se dispretul pentru antreprenoriat si oameni de afaceri, foarte des acceptam irationalul, reprosam fara procesam, nu evaluam pozitia celor de la care cumparam. Rezultatul? Frustrare, de ambele parti. Faliment uneori, ignorarea clientilor alte ori, un tratament prost ca si raspuns cu aceeasi moneda.