Alte doua Romanii

De multe ori s-a spus ca exista doua Romanii total diferite. Cei care afirma asta disting de obicei intre o Romanie inapoiata, saraca, needucata, plina de prejudecati si de cutume daunatoare din perioadele fanariota si comunista, si una mult mai dinamica, orientata catre Occident, Romania clasei de mijloc care se contureaza tot mai vizibil.

Disproportia, uriasa la-nceput, dintre cele doua, pare sa se fi atenuat incetul cu incetul. Milioane dintre cei defavorizati au luat calea Spaniei, Italiei si-a altor tari, unde nu doar ca au pus bani deoparte si i-au trimis in tara, ci au castigat, poate mai mult, din punct de vedere moral: nenumarati imigranti au invatat abia acolo ca sunt oameni si nu slugi, si-au inteles drepturile, au capatat respect de sine. Am rude care locuiesc langa Madrid: schimbarea lor in bine, in trei-patru ani de contact cu lumea civilizata, e uimitoare. Au plecat o gloata, iar azi sunt cetateni in sensul adevarat al cuvantului, oameni cu spirit civic si demnitate.

Pe de alta parte, clasa de mijloc e azi reala, chiar daca nu atat de extinsa ca in alte foste tari comuniste. Dovada cea mai buna e consumul: nu mai e o raritate sa vezi oameni pe strada purtand haine „de firma“ si ducand la ureche telefoane mobile de douazeci de milioane, automobilele „adevarate“ s-au inmultit considerabil, la noul complex comercial din Baneasa lumea se calca-n picioare… Fireste, discrepantele dintre saraci si cei instariti sunt mai departe enorme, polarizarea celor doua Romanii e mai departe o realitate, dar fata de anii nouazeci e totusi un progres.

Aceasta dualitate primara camufleaza insa o alta, mai periculoasa si mai discreta. Ma refer la cea dintre o Romanie democratica si egalitara si o cu totul alta, pe care-as numi-o metaforic „cenzitara“. In fata legii, toti suntem in principiu egali. Dar viata concreta este cu totul altceva. In sistemul social care functioneaza cu adevarat, abia daca deranjat, din patru-n patru ani, de celalalt sistem, cate un singur om are putere – financiara, politica, ideologica, de influenta etc. – cat mii sau zeci de mii de oameni obisnuiti la un loc. Daca la votare s-ar distribui buletinele dupa puterea reala a oamenilor, unii ar vota cu mii de buletine, iar altii doar cu unul sau cu niciunul.

Diferenta dintre aceste doua Romanii, una democratica si egalitara, iar cealalta a relatiilor de putere efectiva este frapanta si arata ca democratia nu functioneaza corect la noi. Sub sistemul democratic, si subminandu-l clipa de clipa, exista la noi, ca in Rusia, un sistem al oligarhilor, periculosi pentru binele public nu pentru ca sunt foarte bogati, nici pentru ca sunt amestecati in politica, nici pentru ca poseda mijloace media de influentare a populatiei, ci datorita combinarii acestor trei parghii ale puterii care fac din ei oameni super-puternici, ce devin, practic, ei si clicile lor, invizibili pentru justitie.

Tara noastra e guvernata azi de zeci de retele interconectate de, practic, infractori, escroci si speculanti care, in perioada tulbure a anilor nouazeci, au desfacut Romania-n bucati si le-au impartit la discretie. De aceea, pe cand prima Romanie, a celor care voteaza cu un singur buletin, doreste adevarul despre fostii colaboratori ai Securitatii si-ai Partidului Comunist (dintre care multi sunt oligarhii de azi), ca si cel despre modul in care s-au facut marile averi in doar cincisprezece ani, a doua Romanie, cea „cenzitara“, e stanjenita de orice interventie etica sau justitiara in afacerile de zi cu zi, si de aceea ar dori ca trecutul sa fie cu desavarsire uitat.

Cand oligarhii au hotarat, prin parghia servila a parlamentului (adica a faimosilor 322) debarcarea presedintelui, s-a produs o ciocnire intre cele doua Romanii. Romania democratica a invins atunci Romania „cenzitara“. A fost insa doar o lupta intr-un razboi care avea si are sa mai dureze. Este razboiul clasic dintre oligarhie si masa cetatenilor.

Speranta mea este ca aceasta masa va evolua dintr-o „plebe“, cum e de multe ori descrisa azi, catre o comunitate nationala civilizata si constienta de puterea proprie. Altfel, ne vom zbate intre oligarhie si populism, doua rele la fel de mari, ca in multe tari sud-americane.

„Sistemul ticalosit“ despre care s-a vorbit in ultimii ani – vad ca pana si PSD-istii au preluat expresia in vocabularul lor prin „victima“ Oprescu – este sistemul oligarhilor. Atata vreme cat zece sau douazeci sau cincizeci de particulari se pot amesteca in facerea legilor, pot trisa in economie, pot fenta justitia si pot folosi posturi de televiziune, de radio si ziare pentru indoctrinarea politica a cetatenilor, nu vom avea o politica romaneasca cinstita. Daca vrem sa ajungem la o adevarata democratie, prima Romanie, a cetatenilor, are datoria sa ingradeasca expansiunea sistemului ticalosit.

Integral in EvZ.