Analiza si Cinteza
Sanatate sa fie, ca restul se rezolva, isi zic romanii, iar in aceasta vorba se ascunde nu numai intelepciune, ci si tot mai multa teama. Daca ai nesansa sa te imbolnavesti, astazi, in Romania, nu ai cum sa scapi fara traume de lunga durata, chiar daca te-ai vindecat de boala initiala.
Intr-un fel, in spitalele din Romania e ca in PSD-ul lui Nastase: intri cu bolile tale si iesi cu bolile lor. Sistemul sanitar este anchilozat, paralizat, aproape incurabil. Sa te internezi azi in spital inseamna sa-ti asumi riscuri uriase. E o aventura extrema cu un final greu de anticipat.
Si nu vorbesc aici de costurile in bani, de atentiile cu care poti sa-ti faci viata si suferinta mai usoare. Nu vorbesc, asadar, de ceea ce se poate cumpara. Ma refer la bolnavul generic si la spitale, in general.
Tubul de oxigen exista, masca de oxigen exista, numai ca, de multa vreme, cineva tine piciorul apasat pe furtun si vedem, cu disperare, cum se sufoca bolnavul. Ceea ce ar trebui sa pompeze bani vitali in spitale si farmacii, sistemul national al asigurarilor de sanatate, adica, este blocat, tunurile si afacerile dubioase infunda furtunul. „Metastaza”, striga unii, „colaps”, clameaza altii.
Nu de diagnosticieni ai starii de lucruri ducem lipsa, sint pline televiziunile si gazetele de ei. Tabloul este terifiant, nu trebuie sa va mai spun eu, e imposibil sa nu va fi sarit in ochi macar o data.
Si, cu toate acestea, daca ai vizita doar casele de asigurari de sanatate ai putea trage concluzia, din modul in care arata ele, ca sanatatea este unul dintre biznisurile care merg foarte bine.
Si asa si e, ca biznis lucrurile sint infloritoare, iar cazul Euromedic, desfasurat sub stricta si atenta supraveghere a lui Adrian Nastase, de pilda, demonstreaza cit de rentabil e sa lucrezi cu un sistem bolnav si corupt.
A cuzele la „greaua mostenire” pesedista sint pe cit de credibile, pe atit de justificate. Contractele dubioase, cele mai dubioase, dateaza de atunci. Si domnul ministru Cinteza poate avea prezumtia de nevinovatie, macar asa, in principiu. In realitate insa, Mircea Cinteza are si el o parte de vina. Este o parte din problema, bine ar fi daca s-ar dovedi ca e si parte din solutie.
Cita vreme a fost in fruntea Colegiului Medicilor, domnul Cinteza vedea lucurile altfel, facea un fel de opozitie constructiva Ministerului Sanatatii, cerea sa fie consultata si breasla doctorilor in deciziile majore, in alcatuirea listelor de compensate. Si, mai ales, cerea, imperativ, ca Sanatatii sa i se acorde 6% din PIB. Cerinte legitime, justificate de starea de lucruri in care ne aflam.
Am fost convins ca, imediat dupa numirea sa in fruntea Ministerului, de cealalta parte a baricadei, adica, domnul Cinteza va sti ce are de facut. Incepind de miine, ca sa citez din ultima campanie electorala. M-am inselat, alaturi de toti cei care au avut naivitatea sa creada asta. In primul rind, actualul ministru se complace cu un 3,4% din PIB ca buget al Sanatatii.
Cifrele se vad mai mici cind esti in Opozitie. Si ti se par corecte atunci cind ti le comunica seful tau, premierul.
Spre deosebire de alti ministri ai cabinetului Tariceanu, care pot acuza starea de lucruri constatata la preluarea functiei (sindromul „greaua mostenire”), in cazul domnului Mircea Cinteza aceasta scuza nu functioneaza.
El stia exact ce se intimpla in domeniu, regretabil e, spun fosti colegi ai domniei sale din Colegiul Medicilor, ca actualul ministru procedeaza asa cum procedau si ceilalti, cei pe care ii critica. De acum consultarea ministrului cu Colegiul este mai anemica decit inainte, listele cu compensate nu mai trec pentru avizare pe la fostul organism condus de domnul Cinteza.
Virusul Puterii loveste cind si unde nu te astepti si nu e sigur ca el poate fi combatut cu dusul rece al ideii de remaniere sau cu terapia de soc a anticipatelor.
Din pacate, sintem tot mai aproape de situatia in care, aminind si reprogramind taierea in carne vie, totul se va intimpla ca intr-un banc destul de cunoscut. Numai ca nu e vorba de un banc, ci de viata noastra: Operatia de reforma a reusit, pacientul insa e mort.