Analize/sinteze Lungul drum al mătăsii și răbdarea chinezească

”China militează pentru creșterea unei națiuni ce va împărtăși viitorul comun al umanității și încurajează dezvoltarea unui sistem global de guvernanță. În acest fel vom fi martorii creșterii influenței Chinei pe scena internațională, a abilității noastre de a inspira și a puterii noastre de a modela lumea; iar China a adus deja mărețe contribuții la dezvoltarea lumii și la pacea globală.”

Xi Jinping[1]

Scopul acestui articol este acela de a trece în revistă câteva repere ale viziunilor chineză și, respectiv, europeană asupra cooperării bilaterale și globale. Voința de cooperare economică dintre părți este certă și substanțială, chiar dacă unele dintre guvernele europene au anumite rețineri (multe justificate) cu privire la investițiile chineze de pe continentul european, pe de-o parte, în timp ce, pe de altă parte, condițiile oferite de piața chineză companiilor europene sunt viciate de interferența politicului și de sistemul precar de protecție a proprietății asupra mărcii ori a proprietății intelectuale.

Când se ajunge la drepturi și libertăți cetățenești China și Europa se despart, întrucât viziunea părților este net diferită: Uniunea Europeană, cu toate accidentele și particularitățile din unul sau altul dintre statele membre, este un sistem democratic, liberal, în timp ce China comunistă vede libertatea individului în limitele stricte fixate de stat, adică de politicile Partidului Comunist, și chiar și aceste limite sunt adesea abuzate, atunci când politicul consideră, arbitrar, că se impune.

În anul 2017 Eurozona a avut un PIB cumulat mai mare decât cel al Chinei cu mai puțin de 200 de miliarde de dolari. Probabil că, în anul 2018, PIB-ul Chinei ar putea să atingă aproximativ 13.200 miliarde de dolari și l-ar putea depăși pe cel al Eurozonei (anticipat să atingă 12.800 miliarde de dolari) cu peste 400 miliarde de euro, potrivit calculelor Bloomberg[2]. Cu alte cuvinte, China ar putea deveni în 2018 prima economie a lumii. În plus (figura 1), de mulți ani balanța schimburilor comerciale China – UE este favorabilă statului asiatic, așa cum o arată datele publicate de Eurostat[3].

Figura 1

Pentru a completa imaginea, în articol m-am oprit asupra câtorva chestiuni care pot contribui la o privire de ansamblu asupra relațiilor dintre China și Europa, astfel încât să releve problemele cheie, aflate în evoluție, cum ar fi:

▪istoricul relațiilor diplomatice stabilite între Uniunea Europeană și China, stadiul acestor relații, precum și a celor dintre Uniunea Europeană și alte teritorii chineze, cum sunt Hong Kong ori Taiwan;

▪politicile chineze în viziunea actualului lider autoritar al Partidului Comunist Chinez și șef al statului – Xi Jinping, dar și elementele care particularizează atitudinea guvernului chinez față de Uniunea Europeană și Statele Membre;

▪viziunea europeană asupra relației cu China, în termeni diplomatici, dar și pe dimensiunea economică, precum și argumentele favorabile ori temerile exprimate punctual de guvernele anumitor State Membre în privința relațiilor cu China;

▪câteva din dezvoltările recente ale relațiilor dintre România și China și cheia în care sunt acestea văzute de majoritatea observatorilor politici și economici autohtoni.

PATRUZECI ȘI TREI DE ANI DE RELAȚII DIPLOMATICE SINO-EUROPENE ȘI CINCISPREZECE ANI DE PARTENERIAT STRATEGIC

Uniunea Europeană a stabilit relații oficiale, diplomatice cu China în 6 mai 1975. În mai 1985 a fost semnat Acordul de Cooperare Comercială și Economică dintre Comunitatea Economică Europeană și China, care a fixat cadrul prin care s-au negociat și implementat relațiile comerciale și economice dintre părți. Uniunea Europeană și China au stabilit formal cadrul de dialog politic dintre părți în anul 1994, pentru ca în anul 2010 să se creeze cadrul de Dialog strategic la Nivel înalt al Uniunii cu China.

Negocierile pentru încheierea unui Acord de Parteneriat și Cooperare între părți a demarat în 2007, iar pentru un Acord Bilateral pentru Investiții în 2014. Acordul pentru cooperare tehnologică și științifică dintre UE și China a intrat în vigoare în anul 2000, iar Acordul pentru Parteneriat în Știință și Tehnologie s-a semnat în mai 2009. În fine, în 21 noiembrie 2013, părțile au agreat Agenda Strategică de Cooperare.

Formal, relațiile diplomatice dintre UE și China sunt gestionate: (i) din partea UE de Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), în timp ce (ii) în China, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe este creat (pentru gestiune strict tehnică) un Departament al Afacerilor Europene, dar care nu are drept obiectiv expres doar relația cu UE, ci relația cu întreaga regiune – State Membre UE și state non-UE.

Conform SEAE, Uniunea Europeană și China au convenit să coopereze în domenii ca pacea, prosperitatea, dezvoltarea durabilă și a facilitării schimburilor interpersonale. În timp ce Uniunea Europeană este pentru China cel mai important partener comercial, în cazul Uniunii China este al doilea cel mai mare partener comercial, după SUA – situație care ar putea să se schimbe în curând.

Figura 2

Ar mai fi de menționat faptul că, după represiunea decisă de oficialii chinezi la începutul lui iunie 1989, în cazul protestelor din piața Tiananmen, Comunitatea Europeană a luat măsura instituirii unui embargou asupra livrărilor de armament către China, decizie politică pe care oficialii chinezi au dezavuat-o de la bun început, insistând permanent în dialogul diplomatic pentru o revizuire din partea Bruxellesului.

În octombrie 2018 cooperarea militară dintre UE și China a dat ușoare semne de dezgheț, în condițiile în care a fost organizat și s-a desfășurat primul exercițiu militar comun, cu participarea unor categorii de forțe și capacități ale Forței Navale a UE și cele ale Armatei Populare Chineze de Eliberare. Exercițiul s-a derulat cu succes la o bază militară din Djibouti (figura 2) și s-a convenit planificarea și derularea în viitor și a altor exerciții similare.

Figura 3

În anul 2012 s-a înființat formatul de cooperare ”16+1” C – ECE, având ca obiectiv impulsionarea relațiilor dintre China și țările din regiune și să promoveze Inițiativa Centura Economică și Drumul Mătăsii. Dintre cele 16 țări, șapte, adică Albania, Bosnia și Herțegovina, Croația, Macedonia, Slovenia și Serbia sunt țări din spațiul Balcanilor de Vest, Estonia, Letonia și Lituania sunt state baltice și lor li se alătură Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, România și Polonia; unsprezece state sunt membre ale Uniunii Europene.

Secretariatul formatului 16+1 este la Beijing și există câte un coordonator național în fiecare dintre cele 16 țări[4]. Formatul organizează întâlniri anuale: în 2012 la Varșovia, în 2013 la București, în 2014 la Belgrad, în 2015 la Suzhou, în China, în 2016 la Riga, în 2017 la Budapesta și în 2018 la Sofia. Dintre proiectele convenite în cadrul formatului pot fi enumerate: (i) autostrada și linia de cale ferată dintre Belgrad și Budapesta, (ii) construcția podului Peljesac și a conexiunilor sale rutiere, (iii) achiziția unor companii poloneze de către investitori chinezi (divizia de inginerie civilă și construcții de mașini Huta Stalowa Wola, respectiv KFLT Rulmenți Polonia), sau liniile expres terestre și maritime între Europa de Est și de Sud și China.

Uniunea Europeană a stabilit relații economice profitabile și intense și cu celelalte teritorii chineze, cum este cazul Hong Kong sau Taiwan. Pentru Hong Kong, de exemplu, UE este al doilea partener comercial, după China. Uniunea este regiunea care oferă cea mai importantă sursă de companii străine înregistrate în Hong Kong, a căror prezență acoperă o serie întreagă de sectoare economice: servicii financiare (bancare, asigurări) și de promovare a afacerilor, comerț, logistice, construcții sau vânzări cu amănuntul.

Taiwan este membru al Organizației Internaționale a Comerțului din anul 2002 și un participant activ la runda Doha de negocieri asupra comerțului internațional și al tarifelor. Acesta este cadrul în care UE, care având relații diplomatice cu China nu poate, implicit, să recunoască statul Taiwan, derulează relațiile comerciale cu respectivul teritoriu chinez.

În anul 2017 Taiwan a devenit al șaisprezecelea partener comercial al UE, iar schimbul bilateral de bunuri a atins valoarea de 50,2 miliarde de euro. De asemenea, UE este cel mai mare investitor străin din Taiwan. UE a promovat, începând cu anul 2014, sub egida Camerei Europene de Comerț din Taiwan, Programul European de Cooperare în Domeniul Afacerilor și Reglementării, special conceput pentru a constitui cadrul de dezvoltare a relațiilor economice bilaterale.

Desigur, UE este extrem de interesată de protecția proprietății mărcilor europene și a proprietății intelectuale – o chestiune preocupantă în privința relațiilor cu China în general – astfel că programul de cooperare menționat are ca principal obiectiv ameliorarea serioasă a cadrului de reglementări în relațiile bilaterale.

REÎNOIREA CHINEZĂ ÎN RETORICA LUI XI JINPING

Drumul Mătăsii sau Centura Economică a Drumului Mătăsii, cunoscută global ca BRI – Belt and Road Initiative sau OBOR – One Belt One Road, reprezintă denumirea unei strategii de dezvoltare a relațiilor internaționale ale Chinei (figura 4) ce-i aparține președintelui Xi Jinping și a fost enunțată pentru prima dată public în cursul unui turneu diplomatic asiatic al înaltului oficial chinez ce s-a derulat, în septembrie-octombrie 2013, în Indonezia și Kazahstan.

Figura 4

După ce a fost enunțată oficial de Xi Jinping, tema a fost intens mediatizată de toate canalele de comunicare chineze ca fiind una din căile prin care China înțelege să contribuie la dezvoltarea armonioasă a relațiilor globale, devenind parte a soluției care să detensioneze cooperarea internațională și parteneriatul echitabil.

În același timp, guvernul chinez a descris strategia BRI ca fiind o șansă, o ofertă de îmbunătățire a conectivității regionale (Asia-Pacific) și inter-regionale (cu Europa și Estul Africii), pentru un viitor mai bun. Aproape imediat, mai mulți observatori specializați în relațiile internaționale au semnalat că inițiativa face parte din arsenalul retoricii oficialilor comuniști chinezi care încearcă de fapt să-și consolideze poziția de pivot în comerțul mondial.

Iulian Chifu remarca[5] faptul că BRI a fost instituționalizat de XI Jinping ca instrument oficial de politică externă a statului – ”Includerea inițiativei Belt and Road în Constituția Partidului Comunist, cu ocazia Congresului de anului trecut, demonstrează locul central al acesteia în politica externă a Beijingului, în care China începe să se prezinte ca un model alternativ de dezvoltare celui occidental. Pe termen lung, strategia chineză cu Belt and Road în centrul său este văzută ca o amenințare la adresa ordinii internaționale bazate pe principiile pieței libere. Lipsa de condiții politice atașate investițiilor chineze, precum referirea la democrație și drepturile omului, pare atractivă unor state și regimuri, însă după câțiva ani în care China și-a extins prezența prin proiectele Belt and Road, practicile chineze au demonstrat obiectivele pe termen lung ale Bejingului, care nu iau în considerare interesele statului în care are loc proiectul, proiectele reprezentând doar un instrument pentru atingerea intereselor geo-economice ale Chinei.” -, ceea ce ar întări argumentația analizelor critice occidentale privind scopurile reale atât ale strategiei, cât mai ales ale puterii politice chineze în privința rolului pe care urmărește China să-l joace pe scena internațională.

În discursul lui Xi Jinping la al XIX-lea Congres al Partidului Comunist, din octombrie 2017[6], nu au lipsit referirile la strategia BRI (explicite și implicite), atât în prima parte a alocuțiunii, în care a făcut referire la succesele repurtate în cincinalul 2012-2017 de guvernarea partidului[7], cât și în a doua parte, unde a trasat viziunea de viitor și principalele coordonate ale efortului de reînnoire a Chinei.

De exemplu, în prima parte a alocuțiunii – Ultimii cinci ani, Munca noastră și Istorica schimbare – Xi Jinping a insistat pe ideea că printre realizările guvernării comuniste: (i) creșterea PIB cu 33%, de la 54 la 80 de trilioane de yuani, (ii) contribuția de 30% la creșterea economică globală, (iii) progresul urbanizării în China cu 1,2% și dezvoltarea rapidă a infrastructurii de transport a țării sau cucerirea spațiului etc., inițiativa BRI și-a găsit locul său în dezvoltarea regională echilibrată a țării, oferind exemplul regiunii Beijing-Tianjin-Hebei.

Dar, și mai important, BRI este menționată ca instrument al progreselor diplomației chineze pe toate fronturile: (i) lansarea prin efort comun a strategiei, (ii) inițierea Băncii Asiatice pentru Investiții în Infrastructură, (iii) înființarea Fondului Drumul Mătăsii și (iv) găzduirea primului Forum internațional al Drumului Mătăsii – prin care s-a contribuit la creșterea influenței Chinei pe scena internațională, a abilității de a inspira și a puterii de a modela lumea.

În ceea ce privește viitorul, așa cum îl văd Xi Jinping și conducătorii Partidului Comunist: ”Roata istoriei se învârtește; valurile istoriei sunt vaste și grandioase. Istoria îi privește cu simpatie pe cei cu soluții, pe cei îndrăzneți și ambițioși, plini de curaj; nu-i așteaptă pe cei care ezită, sunt apatici ori se tem de schimbare. (…) Trebuie să unim toate forțele care pot fi unite și să ne angajăm toți ca unul pe cale progresului spre viitorul luminos al renașterii națiunii.” – provocarea pe care și-o asumă este o China care îndrăznește mai mult în plan global, reunind efortul națiunii, al celor care trăiesc în granițele țării sau oriunde în lume.

În mod evident și nu foarte dificil de anticipat, soluția lui Xi Jinping pentru o China care îndrăznește mai mult este cuprinsă în doctrina Socialismului chinez original pentru o Nouă eră, pe care o definește în opt pași:

(i) modernizarea și renașterea națiunii, pe baza construcției, până la mijlocul secolului XXI, a unei societăți prospere, puternice și avansată cultural;

(ii) pentru că principala provocare pentru societatea chineză pare a fi dezechilibrul existent între nevoile chinezilor și dezvoltarea inadecvată, pentru viitor este necesară o recentrare pe nevoile oamenilor în materie de dezvoltare a societății, dar și un efort reînnoit de construire a cetățeanului bine educat și format;

(iii) întărirea încrederii în calea, teoria, sistemul și cultura socialismului original chinez;

(iv) adâncirea reformei societății, în toate domeniile, trebuie să conducă la îmbunătățirea și dezvoltarea sistemului socialist chinez original, dar și la modernizarea și îmbunătățirea sistemului chinez de guvernare;

(v) o guvernanță bazată pe un sistem cuprinzător și avansat de domnie a legii este văzută (de fapt) ca fiind posibilă prin consolidarea unui sistem socialist, original chinez, de domnie a legii;

(vi) un obiectiv al Partidului Comunist este și acela de a construi o armată puternică și competitivă, în pas cu vremurile, dar care să se supună comenzilor partidului, să aibă capacitatea de a învinge în luptă și de a menține un nivel ridicat de disciplină;

(vii) desigur, diplomația chineză trebuie la rândul său să aibă caracteristici originale, dedicată scopului de a contribui la construirea unui nou tip de relații internaționale prin care să fie edificată o comunitate globală ce împărtășește un obiectiv comun pentru viitorul omenirii;

(viii) rolul conducător în transpunerea în practică a obiectivului de construcție a unui socialism chinezesc original îi revine evident Partidului Comunist; argumentul forte, de altfel, al sistemului original socialist în China este tocmai conducerea asigurată de partid, pentru că partidul este forța conducătoare a organizării politice interne.

China viitorului nu se va mulțumi să culeagă resturile de la masa Occidentului și nu-și mai dorește să fie văzută ca industria manufacturieră a lumii, ci ca o putere cu o economie în expansiune, capabilă de inovație și producție de calitate, capabilă să seteze trenduri și să furnizeze securitate. BRI se menține ca temă-etalon a ambițiilor Chinei, în viziunea lui Xi Jinping, descrisă ca atare în Implementând o Nouă viziune asupra dezvoltării și Dezvoltând o economie modernă:

(i) deschiderea (către lume, n.m.) aduce cu sine progresul, în timp ce auto-izolarea înseamnă rămânere în urmă. China nu va închide porțile în fața lumii; vom deveni, dimpotrivă, tot mai deschiși;

(ii) va trebui să promovăm Inițiativa Drumul Mătăsii ca pe-o prioritate, să acordăm egală importanță atitudinii globalizatoare și dimensiunii globale, urmând principiul de creștere de care să beneficieze toate părțile care colaborează, să intensificăm deschiderea către cooperare în construcția capacității noastre de inovare;

(iii) să extindem comerțul extern, să dezvoltăm noi modele și noi forme ale comerțului, transformând China într-un partener recunoscut pentru calitate;

(iv) toate afacerile ce se înregistrează în China vor fi tratate sub semnul egalității;

(v) vom dezvolta noi modalități prin care să facem investiții în străinătate, să promovăm cooperarea internațională în dezvoltarea capacităților de producție, să construim rețele de comerț orientate global, sisteme de finanțare ale actelor de comerț, a serviciilor și producției, să fortificăm argumentele noastre în cooperarea, dar și competiția economică internațională.

STRATEGIA UE – CHINA DE COOPERARE 2008 – 2020: OPTIMISM MODERAT ȘI ÎNGRIJORĂRI

Ca actori importanți într-o lume multipolară, UE și China împart responsabilitatea promovării păcii, a prosperității și a dezvoltării durabile, în beneficiul tuturor. Părțile agreează să continue consolidarea și dezvoltarea Parteneriatului Strategic în beneficiu mutual, bazându-se pe principiile egalității, respectului și încrederii. UE reafirmă respectul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Chinei. China reafirmă sprijinul său pentru integrarea europeană.

În acest cadru, ambele părți adoptă Agenda Strategică de Cooperare UE – China 2020. Părțile înțeleg să se asigure, prin întâlniri anuale, că vor urmări implementarea deplină a Agendei Strategice de Cooperare, prin care se oferă setul strategic care ghidează relațiile mutuale; prin trei piloni pe care se va susține organizarea oricărui Summit anual – (i) Dialogul Strategic anual la Nivel Înalt; (ii) Dialogul anual la Nivel Înalt privind Relațiile Economice și Comerțul și (iii) Dialogul bianual privind Schimburile și Relațiile Interpersonale -; prin întâlniri periodice ale părților și o gamă largă de teme ale dialogului sectorial.

Citatul de mai sus a fost extras din declarația de intenții a Agendei Strategice de Cooperare dintre UE și China, al cărei format este constituit pe patru capitole principale de dialog și altele subsecvente, după cum urmează:

1. Pacea și securitatea;

2. Prosperitatea: (i) Investiții și comerț, (ii) Industrie și informație tehnologică, (iii) Agricultură și (iv) Transport și infrastructură;

3. Dezvoltare durabilă: (i) Știință și tehnologie, (ii) Colaborarea în spațiu și aerospațială, (iii) Energie, (iv) Urbanism, (v) Schimbări climatice și protecția mediului, (vi) Oceanul, (vii) Politica regională, (viii) Progresul social, (ix) Politicile publice și (x) Cooperare în dezvoltarea globală;

4. Cooperarea și schimburile interpersonale: (i) Cultură, educație și tineret, (ii) Facilitarea schimburilor între oameni.

Relația strategică dintre Uniunea Europeană și China este dictată de aspectul esențial că ambele părți au de profitat din dialogul internațional și din intensificarea cooperării economice și a schimburilor comerciale. Integrarea europeană este văzută de China nu ca un obstacol în calea cooperării ci, dimpotrivă, ca un atu al adâncirii și intensificării dialogului diplomatic și al cooperării economice și comerciale: aspect în care, cel puțin la acest moment, China lui Xi Jinping se diferențiază fundamental de America lui Donald Trump și Rusia lui Vladimir Putin.

Bruxellesul observă în relația sa cu China trei teme mari care împiedică, sau ar putea împiedica intensificarea dialogului între părți, și anume: (i) în primul rând faptul că administrația chineză nu manifestă suficientă voință, pe măsura declarațiilor sale diplomatice, privind protecția mărcilor și a proprietății intelectuale pe teritoriul Chinei, apoi (ii) faptul că este reluctantă în abordarea problemei protecției drepturilor și libertăților individuale pe teritoriul Chinei și, în fine, (iii), că ar putea avea o agendă politică ascunsă atunci când promovează inițiative economice și investiții, inclusiv în Europa.

Poate în mod paradoxal, Administrația Donald Trump și agenda America întâi de toate a început să creeze tot mai multe orizonturi de apropiere între UE și China, desigur în materie de cooperare economică și comercială, dar și militară, pe măsură ce sapă tranșee tot mai vizibile în Blocul Atlantic. Așa se face că anul 2018 a marcat diverse premiere în relația UE cu China, de la reafirmarea importanței Agendei Strategice, la inițierea cooperării în domeniul militar.

Mai trebuie observat și faptul că UE nu este cu adevărat pregătită să vorbească pe-o singură voce cu Beijingul la acest moment. Germania, Franța și Marea Britanie, de exemplu, au inițiat anumite măsuri pentru a întări regulile de control asupra investițiilor chineze pe teritoriul acestora, iar lipsa unei abordări comunitare unitare pe această temă nu avantajează Bruxellesul. Există, de asemenea, și abordarea Estului, cu formatul de dialog separat 16+1, care include unsprezece state membre UE favorabile deschiderii către capitalul și investițiile chineze.

RELAȚIILE OSCILANTE ALE ROMÂNIEI CU CHINA DIN ULTIMII ANI

Victor Ponta a fost, în politica românească din ultima decadă, principalul promotor al retoricii unei cooperări pe multiple planuri cu China, în special în sectorul economic, unde guvernele sale au propus sectorului de afaceri și băncilor chineze mai multe oportunități de a investi în proiecte din România: energie, infrastructură de transport, exploatarea de resurse minerale, telecomunicații etc..

Extrem de atent la dimensiunea dialogului cu China, guvernul Ponta l-a sancționat drastic, de exemplu, pe fostul deputat Remus Cernea, care aflat într-o vizită de ”documentare” în Taiwan, în vara anului 2013, la invitația oficialităților taiwaneze, a declarat că ”este în interesul României să stabilească raporturi cu Taiwanul”.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro