Asfalt si vorbe (de Robert Turcescu)

Cind, prin 2001-2002, primarul de atunci al Capitalei, domnul Traian Basescu, lansa un SOS sfisietor, cerindu-se salvat din ghearele consilierilor generali pesedisti care-i puneau bete-n roate la fiecare miscare, bucurestenii au decis sa-i sara-n ajutor.

Asa se face ca, in primavara lui 2004, domnul Basescu avea majoritate in Consiliu si ar fi putut pune in aplicare toate planurile marete despre care ne vorbea la vremea respectiva. N-a facut-o. Valul politicii l-a luat si l-a urcat in fotoliul prezidential de la Cotroceni, asa ca proiectele pentru Bucuresti au ramas doar pe hirtie.

Lui Traian Basescu i-a succedat Adriean Videanu. La vremea respectiva, mi s-a parut cea mai nefericita alegere a bucurestenilor. Un personaj rasarit de nu se stie unde, fara experienta in administratia publica, proprietar de cariera de marmura, ce sa mai, profilul perfect al personajului bizar din tranzitia noastra care a facut bani si acum se vrea in functii publice de autoritate si decizie.

Cind, dupa o emisiune 100%, la putin timp dupa alegerea lui ca primar, mi-a soptit si ca nu vrea sa ramina la primarie mai mult de un mandat, mi-am spus ca am scapat de dracu’ si-am dat de tac-su!

Azi sint obligat sa admit ca m-am inselat. Videanu, care nu-mi provoaca nici pe departe vreun exercitiu de admiratie, s-a dovedit a fi in acesti ani cel mai bun primar general pe care l-a avut Capitala. Desigur, comparatiile cu Halaicu, Ciorbea sau Lis sint inutile. Dar comparatia cu Traian Basescu mi se pare absolut necesara si, mai ales, relevanta.

Spre deosebire de actualul sef al statului, care in anii petrecuti la conducerea administrativa a Capitalei ne-a umplut de vorbe si promisiuni, Videanu a pornit lucrarile. Recunosc ca, asemenea majoritatii bucurestenilor, il injur in gind in fiecare zi cind ramin blocat in trafic zeci de minute din cauza lucrarilor de asfaltare pe marile, dar putinele bulevarde ale Capitalei.

Dar vad cu uimire si bucurie ca orasul se schimba. E adevarat ca pe verticala se simte lipsa unui arhitect care sa proiecteze conturul unei adevarate metropole europene.

(Si as mai adauga, rautacios, ca, daca te uiti la noile blocuri care au primit autorizatii de construire, e lesne de observat faptul ca domnul Videanu e din Videle!) Dar jos, pe strazile din cauza carora ani de-a rindul am blestemat administratia publica, se vede inceputul unei mari schimbari in bine.

Cu riscul de a-mi atrage antipatia multora, sustin cu tarie ca si inlocuirea bordurilor a fost o idee buna.

La anul, pe vremea asta, Videanu nu va mai fi primarul general al Capitalei. Dar, daca-si va duce programul pina la capat, are sansa sa ramina in istoria orasului ca fiind singurul edil-sef care si-a respectat in buna masura promisiunile din campanie. Si-asta inseamna enorm.

E unul dintre motivele pentru care, intre Traian Basescu si Adriean Videanu, nu mai incape de mult nici simpatie, nici colaborare, iar disputele dintre cei doi pe teme politice sau administrative au ajuns sa faca inconjurul tirgului. „Videanu care face” se dovedeste a nu fi fost un simplu slogan electoral si e din ce in ce mai clar ca personajul tinteste mai sus.

La Palatul Victoria, in scaunul de prim-ministru, acolo unde actualul sef al statului viseaza sa puna un om de paie. Sau ascultator ca Vasile Blaga.

Actualul primar al Capitalei se pregateste in mod inedit pentru o batalie cu miza mare: asfalteaza bulevardul Magheru mai bine decit autostrada Bucuresti-Pitesti. E varianta cistigatoare pentru razboiul faptelor impotriva vorbelor.