Atamanul (de Tia Serbanescu)

Cea mai mare lovitura a acestei veri, a acestui an, a acestui deceniu si a tranzitiei – adica de cand ne stim si vorbim despre privatizare s-a produs luni 27 august cand s-a aflat ca dl Dinu Patriciu, patronul Rompetrol, a vandut 75% din actiuni catre societatea de stat din Kazahstan, Kaz Munai Gaz, pe 2,7 miliarde de dolari si a ramas PDG la respectivul grup.

Ce „marele bilet” la Loterie? Ce marea privatizare a Automobile Dacia? Care mare privatizare Petrom? Toate sunt mizilicuri prin comparatie cu lovitura dlui Patriciu care a devenit astfel cel mai bogat dintre pamantenii patriei.

Ce motiune de la Bran? Motiunea din Kazahstan a dlui Patriciu baga benzina in Citroenul dlui Tariceanu si lasa grupul Hrebenciuc – care umbla si el cu sacosele cu bani prin Alma-Ata vrand sa cumpere inaintea Rompetrol – in pana prostanacului.

Mare lovitura! Strasnic jucator dl Patriciu! A stiut (sau i s-a spus) cand sa se lase de celelalte afaceri si sa intre in afacerile cu petrol care l-au primit cu bratele caracatitei deschise.

Sa iei o societate aproape neinsufletita de la statul roman, s-o reanimezi si rentabilizezi si apoi s-o vinzi altui stat – iata o lovitura de stat (economic vorbind) reusita si dovada ca privatizarea cea mai buna tot cu statul se face.

Daca statul n-ar fi cel mai prost administrator, cel mai slab negustor si cel mai coruptibil partener, o multime din capitalistii de succes ar avea doar o sutime din averile de azi. Bravo lor! Au stiut sa exploateze (la sange) situatia.

Dupa cum a explicat dl Patriciu, intalnirea intre resursele de petrol si gaze ale Kazahstanului si rafinaria si reteaua de distributie a Rompetrol e cat se poate de benefica pentru toata lumea: „am creat un Nabucco al titeiului, un pod energetic intre resursele estului si consumul vestului, un pod independent de Rusia”.

Sa dea domnul Nazarbaiev, presedintele etern al Kazahstanului, sa fie asa desi independenta acestuia se afla in CSI. Oricum, eruptia financiara a dlui Patriciu a fost atat de puternica incat a bulversat Bursa pret de o jumatate de ora in care cei avizati puteau sa castige bani frumosi.

Dl Patriciu incheie astfel in triumf guvernarea liberala a amicului sau Tariceanu – chiar daca, in ziua cand devenea Alma-ataman la cazacii titeiului, isi declara independenta: „n-am primit nicio facilitate de la nimeni, niciodata”.

Ei, hai, don Nabucco, lasati-o balta! Ce Dumnezeu! Doar stim cu totii reteta dar ne facem si noi ca e vorba de un succes al capitalismului romanesc ca sa nu-l maniem pe Allah. Partea buna a afacerii este ca (teoretic) s-ar putea sa avem petrol mai ieftin iar partea cealalta e ca n-aduc banii ce-aduc musulmanii.