Bula de sampanie s-a spart

„Sa terminam cu euforia!” – isi indemna colegii Traian Basescu, chiar in seara victoriei de la locale. Subtextul era clar: sa ne apucam de treaba, sa incetam cu pupaturile si cu datul cu tifla inspre perdantii din PSD. Iata ca au trecut doua luni de la scrutinul pentru primarii si aburii sampaniei nu s-au risipit inca din capul unor lideri ai Aliantei.

Socotindu-se marii favoriti ai alegerilor din toamna, ei au inceput deja tocmeala pe posturile din viitorul guvern, pe care il si vad populat doar cu fete de penelisti si pedisti. Atat de ametitor este optimismul unora, incat s-au considerat indreptatiti sa-si spulbere oboseala celor 30 de zile de campanie – dupa 4 ani de odihna fortata – intr-o binemeritata vacanta.

Cei ramasi de permanenta la partide si-au omorat timpul cu aranjamente pentru listele de candidati la parlamentare si cu ticluirea de replici la scrisorile veninoase ale lui Nastase. Trezirea s-a dat abia ieri. Sondajul CURS – probabil unul dintre cele mai neutre din ultima vreme -, care confirma avansul partidului de guvernamant, a cazut ca trasnetul in mijlocul zilelor caniculare.

Analizat sec, sondajul realizat de CURS la mijlocul lunii august conduce la cateva constatari. PSD pare sa fi crescut cu aproape 7 procente fata de scorul obtinut la locale, in vreme ce Alianta bicefala arata incremenita in preajma celor 34 de procente adjudecat la votul pentru Consiliile judetene.

Sociologii pun aceasta diferentiere de ritm pe seama mediatizarii intense de care ar fi beneficiat partidul lui Adrian Nastase datorita vanzolelii cu schimbarea conducerii centrale si cu alegerile preliminare, precum si de pe urma anuntarii candidaturii la presedintie a premierului.

De partea cealalta, Alianta s-a multumit sa-si duca viata politica asa cum a facut-o in toti acesti 4 ani: reactionand la actiunile sau atacurile PSD, fara vreo sclipire de initiativa personala.

Dupa succesul nesperat de la locale, publicul se astepta ca acel fenomen de simpatie populara, care i-a propulsat pe candidatii Aliantei in pozitii castigatoare, sa fie rasplatit printr-o oferta concreta, imediata, a campionilor de vara. In locul unor reusite ale primarilor si consilierilor nou-alesi, doar vaicareli cu mesaj comun: „am gasit vistieria goala”.

In locul unei alternative cu cifre si date pentru o viitoare guvernare mai eficienta, doar incercari de a contracara atacurile furibunde ale premierului-candidat.

Asta ca sa nu mai spunem ca, oricat de descalificant ar fi pentru seful Executivului sportul in care se antreneaza acum – aruncatul cu laturi – nici liderilor Aliantei nu le face cinste felul in care s-au lasat tarati in aceasta cursa a injuraturilor fara perdea.

O alta constatare ingrijoratoare pentru liberali si pedisti dupa lectura rezultatelor sondajului este pozitia pe care o are Theodor Stolojan. Scorul sau, egal cu al formatiunii care-l sustine la prezidentiale, demonstreaza ca tehnocratul convertit la politica militanta nu are inca toate calitatile pentru a-si tracta colegii spre victorie. Spre deosebire de C.V.

Tudor sau chiar, surpriza!, Adrian Nastase, care au cu cateva procente peste partidele lor, prezidentiabilul Aliantei pare sa nu reuseasca o desprindere decisiva de la sol. Sansa sa raman tot gafele contracandidatului – de la pozele cu coasa tinuta stramb pana la atacurile josnice din scrisorile cotidiene – care risca sa-i submineze procentajul lui Nastase fara ca Alianta sa miste vreun deget.

Din estimarile realizate de sociologii CURS, se prefigureaza un posibil rezultat-surpriza al scrutinului din toamna: o polarizare puternica a votului, concentrat pe cele doua formatiuni proeminente si completat cu cateva procente agonisite de PRM.

Disparitia UDMR, aflata acum la limita pragului de admitere in Parlament, pe fondul migratiei peste granita a unei parti a electoratului sau si in contextul luptelor politice dintre radicali si moderati, ar constitui o pierdere greu acceptabila. Nu doar pentru echilibrul politic intern, dar si pentru impactul in planul imaginii externe.

Daca la aceasta eliminare s-ar adauga si imposibilitatea partidului lui Voiculescu de a aduna cele 5% pentru accesul in Legislativ, combinatorica postelectorala ar fi grav viciata. S-ar pierde sansa ca PUR si UDMR, ca partide-jocker, sa se alature formatiunii mai bine plasate pentru a alcatui o formula guvernamentala nesustinuta, printr-un compromis periculos, de partidul-cameleon al lui C.V.

Tudor. Pe de alta parte, descalificarea a doua partide cat de cat vizibile ar avantaja – gratie sistemului electoral romanesc, cu redistribuirea voturilor netransformate in mandate – partidul cel mai bine plasat, permitandu-i poate sa formeze chiar singur o majoritate parlamentara. Mai sunt 3 luni pana la confruntarea electorala decisiva.

Poate ca sondajele, tot mai adesea folosite ca arme in razboiul psihologic din politica romaneasca, nu sunt pe de-a intregul edificatoare. Poate ca mobilizarea partidelor competitoare va fi mai intensa si mai eficace in saptamanile ce vor urma. Poate ca masurile populiste ale PSD vor fi suficiente pentru a consolida capitalul de incredere al partidului aflat la Putere.

Poate ca programul de guvernare al Aliantei – surprinzator de stangist si el – va convinge nehotaratii ca au alternativa. Poate ca alegatorii ii vor sanctiona pe promotorii mizeriilor epistolare care deocamdata tin loc de oferta politica.

Indiferent de evolutiile ulterioare, un lucru este insa evident: daca in iunie 2004, PSD s-a ales cu un cartonas galben din partea electoratului, in august 2004 a venit randul Aliantei sa ia lectii din avertismentul sondajelor. Pentru ca doar calare pe bula de sampanie nu te poti ridica prea mult.